ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5842/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 57 din 28

iunie 1999, rămasă definitivă prin respingerea recursului, Tribunalul Giurgiu a

dispus condamnarea inculpatului G.I. la o pedeapsă de 28 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

Prin cererea de revizuire,

condamnatul a solicitat revizuirea hotărârii de condamnare, solicitând

reanalizarea cauzei sub aspectul legalității sesizării instanței, legalitatea

constituirii completului de judecată, a modului de apreciere a probelor

administrate și greșitei încadrări juridice a faptei.

Tribunalul Giurgiu, prin sentința

penală nr. 58 din 3 martie 2003, a respins cererea de revizuire cu motivarea că

cererile condamnatului nu se regăsesc printre cazurile enumerate în art. 394 C.

proc. pen.

Prin decizia penală nr. 527/ A din

15 septembrie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins,

ca nefondat, apelul declarat de G.I.

Împotriva ultimei hotărâri,

condamnatul a declarat recurs, solicitând casarea acesteia, întrucât fapta nu a

fost corect încadrată.

Recursul declarat nu este fondat.

Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a)

C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Totodată, prin art. 394 alin. (2) C. proc. pen., s-a limitat incidența acestui

caz de revizuire la situația în care, pe baza faptelor sau a împrejurărilor

noi, se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a

procesului penal ori de condamnare.

Coroborând cele două texte, se

constată că cererea de revizuire este admisibilă numai dacă faptele și

împrejurările noi duc la pronunțarea unei soluții opuse celei a cărei revizuire

se cere.

În cauză, prin cererea de revizuire

s-a urmărit schimbarea încadrării juridice și, pe cale de consecință,

modificarea pedepsei, ceea ce nu constituie, potrivit legii, caz de revizuire.

În consecință, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat, cu

obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 527/ A din 15

septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 decembrie 2003.