ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 902/2004

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

284 pronunțată la 27 octombrie 2003 de Tribunalul Bihor a fost respinsă cererea

de revizuire formulată de condamnatul K.M. ca nefondată.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de

fapt:

K.M. a fost condamnat la

pedeapsa rezultantă de 10 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 82

din 24 martie 2003 a Tribunalului Bihor, definitivă prin decizia penală nr. 100/A/2003

a Curții de Apel Oradea.

S-a mai reținut că

revizuirea este o cale extraordinară de atac, iar motivele invocate de

condamnat (audierea unor martori) nu se încadrează în nici unul din cazurile

prevăzute de art. 394 din C. proc. pen.

Curtea de Apel Oradea,

prin decizia penală nr. 232/A din 27 noiembrie 2003 a respins apelul formulat

de condamnat, apel prin care a reiterat motivele inserate în cererea

introductivă și anume că nu este vinovat și propune audierea unor martori.

Recursul nu este fondat.

Art. 394 C. proc.

prevede în mod expres și limitativ cazurile de revizuire a unei hotărâri judecătorești.

Cererea formulată de

condamnat, întemeiată pe dispozițiile alineatului 1 din textul mai sus

menționat nu întrunește cerințele acestui text întrucât împrejurarea pretins

nouă, pe care tinde să o dovedească prin mijloacele de probă invocate, a fost

cunoscută de instanța de fond și de instanța de control judiciar. În această

situație, este vorba doar de un mijloc de probă nou, în completarea dovezilor

administrate. Or, pe calea revizuirii nu este posibil să se continue judecata

prin prelungirea administrării unor mijloace de probă pentru dovedirea unor

împrejurări ce erau cunoscute de instanțele ce au judecat cauza.

Apărările formulate de

condamnat, că nu este vinovat, au fost avute în vedere în cursul procesului

penal și considerate neîntemeiate, iar Curtea de Apel Oradea, prin decizia

penală nr.100 din 15 mai 2003, nerecurată, a respins apelul declarat de

inculpat, avându-se în vedere că din probele aflate în dosar, inclusiv din

primele declarații ale condamnatului, date în prezența martorei Coteț Palma,

rezultă vinovăția acestuia.

Ca atare, recursul

declarat de revizuient nu este fondat și în baza art.385

15

pct.1

lit.b din Codul de procedură penală va fi respins.

Conform art. 192 alin. (2)

din același cod, condamnatul va fi obligat la cheltuieli judiciar către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul K.M. împotriva deciziei penale nr. 232 din 27

noiembrie 2003 a Curții de Apel Oradea.

Obligă recurentul

condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000

lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 februarie 2004.