ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2403/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 41/A din 21 aprilie 2009,

Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca

nefondat apelul declarat de revizuientul Ț.A. împotriva sentinței penale nr. 68

din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a menținut-o

în întregime.

A obligat apelantul să

plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare în apel din

care suma de 200 lei, onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată

din fondul M.J.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 68

din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 403 alin.

(3) C. proc. pen. raportat la art. 394 C. proc. pen. s-a respins în principiu

cererea de revizuire formulată de revizuientul Ț.A. împotriva sentinței penale nr.

149 din 28 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în Dosar nr. 3926/83/2006.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. a fost obligat revizuientul condamnat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului a reținut

în fapt următoarele:

Prin sentința penală nr. 149

din 28 martie 2006 revizuientul a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor, faptă prevăzută și pedepsită

de art. 174 C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), b), d) și e) C. pen.

Împotriva acestei sentințe,

inculpatul a declarat apel respins prin Decizia penală nr. 73/A din 12 iunie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. 3926/83/P/2006.

Împotriva deciziei mai sus

arătate inculpatul Ț.A. a declarat recurs, soluționat de către Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, prin Decizia penală nr. 104 din 15 ianuarie

2008, în sensul respingerii recursului declarat de către revizuient, astfel că

hotărârea primei instanțe a rămas definitivă prin respingerea apelurilor și

recursului declarate, revizuientul rămânând să execute pedeapsa de 16 ani

închisoare.

În cererea sa de revizuire,

revizuientul a arătat că a fost condamnat pe nedrept, fiind nevinovat.

Instanța de fond, prin

prisma probatoriului administrat, a dispozițiilor legale care reglementează

revizuirea (în concret cazurile limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.)

și nu mai puțin chiar a cererii de revizuire formulate, a apreciat că nu sunt

îndeplinite condițiile pentru admiterea în principiu.

Tribunalul Satu Mare a

constatat că, în prezenta speță nu este incident nici unul din cazurile de

revizuire limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri

revizuientul condamnat a declarat prezentul recurs.

Recursul condamnatului nu

este fondat.

Potrivit art. 394 C. proc.

pen., revizuirea poate fi cerută când:

a)s-au descoperit fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b)un martor, un expert sau

un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei

revizuire se cere;

c)un înscris care a servit

ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d)un membru al completului

de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a

comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e)când două sau mai multe

hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Din examinarea lucrărilor

dosarului rezultă că în cauză nu este incident nici un motiv de revizuire

dintre cele expres prevăzute de articolul de lege mai sus menționat.

În susținerea cererii sale

revizuientul a învederat faptul că este nevinovat dar după cum corect a reținut

și instanța de fond acesta și-a susținut nevinovăția pe parcursul judecății

atât la instanța de fond cât și în apel și în recurs, iar condamnarea acestuia

s-a întemeiat pe un amplu probatoriu administrat în cauză din care a rezultat

vinovăția acestuia.

Așa fiind, motivul invocat

de fapt de către revizuient – lipsa vinovăției lui – a fost examinat în

procesul soluționat prin condamnare și nu constituie fapte sau împrejurări ce nu

au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, de natură să justifice

revizuirea sentinței penale nr. 149 din 28 martie 2007 a Tribunalului Satu

Mare, cu atât mai mult cu cât această sentință a fost menținută și de către

Curtea de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Mai mult, revizuirea poate

fi formulată numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C.

proc. pen., ori simpla susținere a revizuientului că este nevinovat nu se

încadrează în nici unul din aceste cazuri.

Nefiind nici alte temeiuri

care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul condamnatului

Ț.A. să fie respins ca nefondat.

Având în vedere și art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. precum și art. 189 alin. (1) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul revizuient Ț.A. împotriva Deciziei penale nr. 41/A din

21 aprilie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul condamnat revizuient

la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se

va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2009.