ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2354/2010

Deliberând asupra recursului penal

de față, constată următoarele:

Prin adresa din 20 martie 2009, Parchetul de pe

lângă Tribunalul Satu Mare a solicitat respingerea în principiu și în

fond a cererii de revizuire formulată de revizuientul C.Z.M., împotriva

sentinței penale nr. 170 din 21 martie 2006.

Î

n cererea de revizuire

cu care a fost sesizată instanța s-a reținut că prin se

ntința

penală sus indicată, revizuentul a fost condamnat la pedeapsa de 8

ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

prin aceeași hotărâre fiindu-i

revocată o

suspendare condiționată

anterioară de 2 ani.

Împotriva acestei hotărâri revizuentul a promovat

calea de atac a apelului,

acesta fiindu-i respins prin Decizia penală nr. 110/A/2006

a Curții de Apel Oradea, precum și calea de atac a recursului, Înalta

Curte de Casație și Justiție, menținând prin Decizia penală

nr. 6611/2006 hotărârea primei instanțe.

Parchetul

de pe lângă Tribunalul Satu Mare a reținut, în referatul întocmit cu

privire la cererea de revizuire formulată, că nu se invocă nici

unul din motivele limitativ prevăzute de lege pentru admisibilitatea unei

asemenea cereri, criticându-se doar modul de desfășurare a procesului

penal, a urmăririi penale și modalitatea de audiere a martorului

minor V.N.

S-a

mai reținut de asemenea, că au fost formulate cereri de revizuire pe

aceleași motive, înregistrate sub Dosar nr. 8170/296/2008 aflat în recurs

Curtea de Apel Oradea.

Prin

sentința penală nr. 149 din 25 mai 2009 pronunțată de

Tribunalul Satu Mare în Dosar nr. 955/83/2009, în baza art. 403 alin. (3) C. proc.

pen. s-a respins ca inadmisibilă cererea ce revizuire formulată de revizuientul

C.Z.M. împotriva sentinței penale nr. 170 din 21 martie 2005

rămasă definitiva prin Decizia penală nr. 6611/2006 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție fiind obligat revizuientul la

plata cheltuielilor judiciare către stat, iar în baza art. 189 C. proc. pen.

s-a dispus virarea din contul M.J. în contul Baroului de Avocați Satu Mare

a sumei 200 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu

avocat A.A., conform delegației nr. 669/2009.

Împotriva acestei hotărâri revizuientul a declarat

apel, care prin Decizia penală

nr. 70/ A din 29 septembrie 2009

pronunțată în Dosar nr. 955/83/2009 al Curții de Apel Oradea

fost admis în baza art. 379 pct.

2 lit. b) C. proc. pen., iar sentința atacată a fost

desființată și cauză trimisă spre rejudecare

Tribunalului Satu Mare.

Pentru

a pronunța această decizie, Curtea de Apel Oradea a reținut

faptul că prin motivele de apel, precum și prin cererea de revizuire,

cu completările ulterioare (f. 12, 20 25) petentul revizuient a susținut

că prin probele solicitate în scris poate dovedi netemeinicia

hotărârii de condamnare, precum și împrejurarea că martorul

S.T. a comis infracțiunea de mărturie mincinoasă,

prevăzută de art. 260 C. pen.

În

rejudecare, respectând decizia Curții de Apel Oradea, au fost verificate

în principiu aspectele invocate de revizuient, aspecte asupra cărora instanța

s-a mai pronunțat cu prilejul soluționării cererilor anterioare de

revizuire care au fost formulate în cauză.

Aspectele

la care se face referire în decizia pronunțată de Curtea de Apel

Oradea, cum că

revizuentul poate face dovada faptului că

martorul S.T. a

comis

infracțiunea de mărturie mincinoasă nu a făcut obiectul

analizei la procuror, astfel că atâta vreme cât parchetul nu a întreprins

verificări sub acest aspect, instanța nu le poate suplini, revizuientul

având astfel la dispoziție posibilitatea de a formula o cerere de

revizuire la parchet pentru acest motiv.

Mai

mult, această împrejurare a fost evidențiată cu ocazia depunerii

memoriilor la instanță, deci ulterior sesizării de către

parchet.

Aspectele

pentru care s-a formulat cerere de revizuire, respectiv că minorul a fost

audiat fără părinți și fără

apărător nu se regăsesc în cuprinsul actelor

de urmărire penală efectuate în

cauză.

Pentru motivele expuse, Tribunalul

Satu Mare, prin sentința penală nr. 258 din 16 decembrie 2009, în

temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen. a respins cererea de revizuire

formulată de condamnatul C.Z.M. (fiul lui G. și E.G.) împotriva sentinței

penale nr. 178 din 21 martie 2006 a Tribunalului Satu Mare, definitivă

prin Decizia penală nr. 6611/2006 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul C.Z.M.

Curtea de Apel Oradea, secția

penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., prin Decizia penală nr. 18/ A

din 6 aprilie 2010 a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient împotriva sentinței penale nr. 258/2009

a Tribunalului Satu Mare.

Apelantul a fost obligat să

plătească 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanța

de apel a reținut că legal și temeinic prima instanță

a respins cererea de revizuire formulată în cauză, apreciind că

nu se circumscriu cazurilor expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen. în

care se poate admite o astfel de cerere.

În ceea ce privește aspectul

învederat de revizuient în legătură cu faptul că martorul S.T. ar

fi comis infracțiunea de mărturie mincinoasă, aceasta nu a

făcut obiectul analizei de către procuror în procedura

prealabilă, astfel încât, instanța nu va avea în vedere acest aspect,

revizuientul având posibilitatea să formuleze o altă cerere de

revizuire în acest sens. Aspectele invocate de revizuient în cererea de

revizuire cu privire la nelegala citare a părții civile, referitoare

la faptul că nu a avut interpret autorizat, traducerile fiind făcute

de avocat și de persoane civile, cu privire la faptul că în

cauză nu s-au făcut confruntări și nici cercetarea locului

faptei, unele declarații de martori nu au fost luate în considerare, sau

unele declarații au fost interpretate în favoarea învinuirii, toate

țin de soluționarea fondului cauzei, putând fi invocate atât în

fața primei instanțe, cât și în apelul sau recursul declarate în

cauză. Numai existența unuia din motivele de revizuire existente în

cuprinsul art. 394 alin. (1) lit. a) - e) este de natură să

înfrângă autoritatea de lucru judecat prin admiterea unei astfel de cereri

de revizuire, ceea ce nu este cazul în speță.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a formulat recurs condamnatul C.Z.M., solicitând casarea

hotărârilor și admiterea cererii de revizuire a sentinței penale

nr. 170/2006 a Tribunalului Satu Mare prin care a fost condamnat la 8 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Examinând hotărârile

pronunțate în cauză, Înalta Curte constată că recursul

formulat de condamnat nu este fondat.

Revizuirea, cale extraordinară

de atac, este mijlocul procesual prin care sunt atacate hotărârile

judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt.

Legiuitorul a prevăzut, expres

și limitativ, cazurile în care se poate declanșa aceste remediu

procesual.

Astfel, potrivit art. 394 C. proc.

pen., revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau

împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei;

b) un martor, un expert, sau un

interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă

în cauza a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a servit ca temei

al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de judecată,

procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o

infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai multe

hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În cauză, corect s-a reținut

că motivele de revizuire invocate de condamnat nu se circumscriu cazurilor

prev. de art. 394 C. proc. pen.

Astfel, nelegala citare a

părții civile, împrejurarea că nu a beneficiat de serviciile

unui interpret autorizat, traducerile fiind făcute de avocat și de

părțile civile, faptul că în cauză nu s-au efectuat

confruntări și cercetarea la fața locului și că nu au

fost luare în considerare unele declarații de martori nu pot constitui

motive de revizuire, constituind critic care putea fi invocate în căile

ordinare de atac.

Potrivit art. 397 C. proc. pen., cererea

de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă

instanța care a judecat cauza în primă instanță, cerere

care trebuie să cuprindă cazul de revizuire pe care se

întemeiază și a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia.

Procurorul, potrivit art. 399 C.

proc. pen., efectuează acte de cercetare pentru a verifica temeinicia cazurilor

de revizuire invocate.

Ori, în cauză, se constată

că revizuientul a invocat cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. b) C.

proc. pen. (referitor la faptul că martorul S.T. ar fi săvârșit infracțiunea

de mărturie mincinoasă) direct în fața primei instanțe,

lipsind cu privire la acest motiv procedura prealabilă a efectuării actelor

de cercetare de către procuror.

În consecință, în raport de

considerentele expuse Înalta Curte constată că hotărârile pronunțate

în cauză sunt legale și temeinice, iar recursul formulat este

nefondat, motiv pentru care potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va fi respins ca atare.

Văzând și disp. art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuientul C.Z.M. împotriva Deciziei penale nr. 18/ A din 6

aprilie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul revizuient la

plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 15 iunie 2010.