ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2354/2010

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin adresa din 20 martie 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare a solicitat respingerea în principiu și în fond a cererii de revizuire formulată de revizuientul C.Z.M., împotriva sentinței penale nr. 170 din 21 martie 2006. Î n cererea de revizuire cu care a fost sesizată instanța s-a reținut că prin se ntința penală sus indicată, revizuentul a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prin aceeași hotărâre fiindu-i revocată o suspendare condiționată anterioară de 2 ani. Împotriva acestei hotărâri revizuentul a promovat calea de atac a apelului, acesta fiindu-i respins prin Decizia penală nr. 110/A/2006 a Curții de Apel Oradea, precum și calea de atac a recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, menținând prin Decizia penală nr. 6611/2006 hotărârea primei instanțe.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare a reținut, în referatul întocmit cu privire la cererea de revizuire formulată, că nu se invocă nici unul din motivele limitativ prevăzute de lege pentru admisibilitatea unei asemenea cereri, criticându-se doar modul de desfășurare a procesului penal, a urmăririi penale și modalitatea de audiere a martorului minor V.N. S-a mai reținut de asemenea, că au fost formulate cereri de revizuire pe aceleași motive, înregistrate sub Dosar nr. 8170/296/2008 aflat în recurs Curtea de Apel Oradea. Prin sentința penală nr. 149 din 25 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în Dosar nr. 955/83/2009, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. s-a respins ca inadmisibilă cererea ce revizuire formulată de revizuientul C.Z.M.

împotriva sentinței penale nr. 170 din 21 martie 2005 rămasă definitiva prin Decizia penală nr. 6611/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție fiind obligat revizuientul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar în baza art. 189 C. proc. pen. s-a dispus virarea din contul M.J. în contul Baroului de Avocați Satu Mare a sumei 200 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu avocat A.A., conform delegației nr. 669/2009. Împotriva acestei hotărâri revizuientul a declarat apel, care prin Decizia penală nr. 70/ A din 29 septembrie 2009 pronunțată în Dosar nr. 955/83/2009 al Curții de Apel Oradea fost admis în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., iar sentința atacată a fost desființată și cauză trimisă spre rejudecare Tribunalului Satu Mare.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Oradea a reținut faptul că prin motivele de apel, precum și prin cererea de revizuire, cu completările ulterioare (f. 12, 20 25) petentul revizuient a susținut că prin probele solicitate în scris poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, precum și împrejurarea că martorul S.T. a comis infracțiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen. În rejudecare, respectând decizia Curții de Apel Oradea, au fost verificate în principiu aspectele invocate de revizuient, aspecte asupra cărora instanța s-a mai pronunțat cu prilejul soluționării cererilor anterioare de revizuire care au fost formulate în cauză. Aspectele la care se face referire în decizia pronunțată de Curtea de Apel Oradea, cum că revizuentul poate face dovada faptului că martorul S.T.

a comis infracțiunea de mărturie mincinoasă nu a făcut obiectul analizei la procuror, astfel că atâta vreme cât parchetul nu a întreprins verificări sub acest aspect, instanța nu le poate suplini, revizuientul având astfel la dispoziție posibilitatea de a formula o cerere de revizuire la parchet pentru acest motiv. Mai mult, această împrejurare a fost evidențiată cu ocazia depunerii memoriilor la instanță, deci ulterior sesizării de către parchet. Aspectele pentru care s-a formulat cerere de revizuire, respectiv că minorul a fost audiat fără părinți și fără apărător nu se regăsesc în cuprinsul actelor de urmărire penală efectuate în cauză. Pentru motivele expuse, Tribunalul Satu Mare, prin sentința penală nr. 258 din 16 decembrie 2009, în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc.

pen. a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul C.Z.M. (fiul lui G. și E.G.) împotriva sentinței penale nr. 178 din 21 martie 2006 a Tribunalului Satu Mare, definitivă prin Decizia penală nr. 6611/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul C.Z.M. Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 18/ A din 6 aprilie 2010 a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient împotriva sentinței penale nr. 258/2009 a Tribunalului Satu Mare. Apelantul a fost obligat să plătească 300 lei, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că legal și temeinic prima instanță a respins cererea de revizuire formulată în cauză, apreciind că nu se circumscriu cazurilor expres prevăzute de art. 394 C. proc.

pen. în care se poate admite o astfel de cerere. În ceea ce privește aspectul învederat de revizuient în legătură cu faptul că martorul S.T. ar fi comis infracțiunea de mărturie mincinoasă, aceasta nu a făcut obiectul analizei de către procuror în procedura prealabilă, astfel încât, instanța nu va avea în vedere acest aspect, revizuientul având posibilitatea să formuleze o altă cerere de revizuire în acest sens.

Aspectele invocate de revizuient în cererea de revizuire cu privire la nelegala citare a părții civile, referitoare la faptul că nu a avut interpret autorizat, traducerile fiind făcute de avocat și de persoane civile, cu privire la faptul că în cauză nu s-au făcut confruntări și nici cercetarea locului faptei, unele declarații de martori nu au fost luate în considerare, sau unele declarații au fost interpretate în favoarea învinuirii, toate țin de soluționarea fondului cauzei, putând fi invocate atât în fața primei instanțe, cât și în apelul sau recursul declarate în cauză. Numai existența unuia din motivele de revizuire existente în cuprinsul art. 394 alin. (1) lit. a) - e) este de natură să înfrângă autoritatea de lucru judecat prin admiterea unei astfel de cereri de revizuire, ceea ce nu este cazul în speță.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs condamnatul C.Z.M., solicitând casarea hotărârilor și admiterea cererii de revizuire a sentinței penale nr. 170/2006 a Tribunalului Satu Mare prin care a fost condamnat la 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Examinând hotărârile pronunțate în cauză, Înalta Curte constată că recursul formulat de condamnat nu este fondat. Revizuirea, cale extraordinară de atac, este mijlocul procesual prin care sunt atacate hotărârile judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt. Legiuitorul a prevăzut, expres și limitativ, cazurile în care se poate declanșa aceste remediu procesual. Astfel, potrivit art. 394 C. proc.

pen., revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert, sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia. În cauză, corect s-a reținut că motivele de revizuire invocate de condamnat nu se circumscriu cazurilor prev. de art. 394 C. proc.

pen. Astfel, nelegala citare a părții civile, împrejurarea că nu a beneficiat de serviciile unui interpret autorizat, traducerile fiind făcute de avocat și de părțile civile, faptul că în cauză nu s-au efectuat confruntări și cercetarea la fața locului și că nu au fost luare în considerare unele declarații de martori nu pot constitui motive de revizuire, constituind critic care putea fi invocate în căile ordinare de atac. Potrivit art. 397 C. proc. pen., cererea de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanța care a judecat cauza în primă instanță, cerere care trebuie să cuprindă cazul de revizuire pe care se întemeiază și a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia.

Procurorul, potrivit art. 399 C. proc. pen., efectuează acte de cercetare pentru a verifica temeinicia cazurilor de revizuire invocate. Ori, în cauză, se constată că revizuientul a invocat cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. b) C. proc. pen. (referitor la faptul că martorul S.T. ar fi săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă) direct în fața primei instanțe, lipsind cu privire la acest motiv procedura prealabilă a efectuării actelor de cercetare de către procuror. În consecință, în raport de considerentele expuse Înalta Curte constată că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, iar recursul formulat este nefondat, motiv pentru care potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va fi respins ca atare. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul C.Z.M. împotriva Deciziei penale nr. 18/ A din 6 aprilie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 15 iunie 2010.