ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.06.2012

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE
26.06.2012
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei penale

de față:

Din actele dosarului,

constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 36 din 14 martie

2012, pronunțată de Tribunalul Mare, secția penală, în Dosarul nr.

249/296/2012, în temeiul dispozițiilor art. 42 C. proc. pen., coroborat cu art.

407 C. proc. pen. a fost declinată competența de soluționare a recursului

declarat de recurentul revizuient H.F.C. în favoarea Curții de Apel Oradea.

S-a reținut, în

esență, că recurentul-revizuient a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani și 3

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prin sentința penală

nr. 1078/2009, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în Dosarul nr.

3343/296/2009 (definitivă prin decizia penală nr. 31/R/2010 a Curții de Apel

Oradea).

Cererea de revizuire

formulată împotriva acestei sentințe a fost respinsă, în principiu, prin

sentința penală nr. 126 din 06 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Satu

Mare, apreciindu-se că motivele invocate privesc, în esență, pretinsa

condamnare a revizuientului în absența oferirii acestuia a posibilității de a

se apăra - nu se circumscriu dispozițiile art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei

sentințe, revizuientul a declarat apel, recalificat ca recurs.

Cu privire la

excepția necompetenței materiale a instanței de recurs invocată de

reprezentantul parchetului s-a reținut, în esență, că aceasta este întemeiată,

având în vedere dispozițiile art. 385

1

alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., modificat prin art. 18 pct. 46 din Legea nr. 202/2010, art. 27 pct. 3 C.

proc. pen., modificat prin art. 18 pct. 5 din Legea nr. 202/2010 și art. 407 C.

proc. pen.

S-a apreciat că

hotărârea pronunțată asupra cererii de revizuire dată dintr-un moment ulterior

intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 202/2010, hotărârea, obiect al

revizuirii, privește o infracțiune a cărei urmare și judecată este guvernată de

principiul oficialității, fiind, deci, incident principiul aplicării imediate a

normelor procesual penale.

Prin decizia penală

nr. 57/A din 24 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția

penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 42 C. proc. pen. a declinat

competența de soluționare a apelului declarat de revizuientul H.F.C. împotriva

sentinței penale nr. 126 din 06 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria Satu

Mare în favoarea Tribunalului Satu Mare.

Potrivit art. 43 C.

proc. pen., s-a constatat existența unui conflict negativ de competență și a

fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

S-a reținut, în

esență, că hotărârea de condamnare, supusă revizuirii, a fost pronunțată la

data de 26 octombrie 2009, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010,

fiind, deci, incidente dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 202/2010,

precum și dispozițiile art. 407 C. proc. pen., instanța inițial învestită cu

judecarea apelului declarat de revizuient nefiind competentă să soluționeze

calea de atac a apelului, decizia astfel pronunțată putând fi supusă

recursului.

Asupra conflictului

negativ de competență ivit între Tribunalul Satu Mare și Curtea de Apel Oradea,

cu privire la soluționarea căii de atac (intitulată „apel”) declarată de

revizuientul condamnat H.F.C. împotriva sentinței penale nr. 126 din 06

februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată următoarele:

După cum rezultă din

interpretarea dispozițiile art. 24 din Legea nr. 202/2010, coroborată cu dispozițiile

art. 27 pct. 3 C. proc. pen. (modificat prin art. 18 pct. 5 din Legea nr.

202/2010) și art. 28

1

pct. 3 C. proc. pen. (modificat prin art. 18

pct. 9 din Legea nr. 202/2010), normele procesual penale aplicabile în speță,

respectiv în calificarea căii de atac declarată împotriva hotărârii pronunțată

în soluționarea cererii de revizuire promovată de revizuientul condamnat H.F.C.

și determinarea instanței competentă să judece calea de atac sunt cele în

vigoare la data promovării căii de atac, respectiv normele modificate prin

Legea nr. 202/2010.

Se are în vedere în

acest sens că în prezent, cauza în care revizuientul a avut calitatea de

inculpat a fost soluționată printr-o hotărâre definitivă, dându-se, deci, o

delegare raportului de drept substanțial dedus judecății. Cauza este

actualmente în etapa soluționării unei căi extraordinare de atac declarată de

către condamnat, fiind, deci, incidentă regula imediatei aplicări a normelor procesual

penale, instanța fiind investită cu soluționarea căii extraordinare de atac,

după intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr. 202/2010, fiind deci

incidente dispozițiile art. 24 alin. (2) din anterior menționatul act normativ.

În același sens sunt

și dispozițiile art. 28

1

pct. 3 C. proc. pen., raportat la art. 407

substanțial fiind în prezent supusă recursului, a cărui soluționare (față de

infracțiunea reținută în sarcina revizuientului condamnat) este de competența Curții

de apel, iar nu a Tribunalului, nefiind incidente dispozițiile art. 27 pct. 3

Rezultă, așadar, că

instanța competentă a soluționa recursul declarat de revizuientul condamnat H.F.C.

împotriva sentinței penale nr. 126 din 06 februarie 2012 pronunțată de

Judecătoria Satu Mare este Curtea de Apel Oradea și, constatându-se întrerupt

cursul justiției, instanței anterior indicată i se va trimite cauza spre

soluționare.

Potrivit art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului,

onorariul apărătorului din oficiu, desemnat pentru recurentul-revizuient,

suportându-se din fondul Ministerului Justiției.

Constată întrerupt

cursul justiției.

Trimite cauza în

vederea soluționării recursului declarat de revizuentul H.F.C. împotriva

sentinței penale nr. 126 din 06 februarie 2012 a Judecătoriei Satu Mare, la

Curtea de Apel Oradea.

Onorariul pentru

apărarea din oficiu a inculpatului H.F.C., în cuantum de 50 RON, se va suporta

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 iunie

2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-02-16
0,96
ÎCCJ, Secția penală
și dacă s-au propus probe în revizuirea acestui caz. Instanța constată că primele trei condiții sunt îndeplinite în cauză, însă întrucât revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care se îndreaptă erorile de judecată cu privire la f
ÎCCJ 2012-09-25
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2994/2012
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală 157 din 09 aprilie 2012 Curtea de Apel București a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de L.C. Pentru a hotărî astfel,
ÎCCJ 2010-06-15
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2354/2010
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin adresa din 20 martie 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare a solicitat respingerea în principiu și în fond a cererii de revizuire formulată de revizuientul C.
ÎCCJ 2017-09-11
0,95
ÎCCJ, Decizia nr. 137/2017
unor temeiuri legale ce permit revizuirea; persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4) C. proc. pen. În prezenta cauză se constată că deși la nivel declarativ, cererea de revizuire
ÎCCJ 2012-06-12
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2049/2012
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 83/A din 8 martie 2012 Curtea de Apel a respins, ca nefondat apelul declarat de revizuientul G.T.V. împotriva sentinței penale nr. 34 din
Sursă