ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2653/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 455 din 14

iunie 2005 pronunțată de Judecătoria Lugoj, în dosarul nr. 1360/2005, în

temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit.

h) C. proc. pen., cu aplicarea art. 284

1

C. proc. pen., s-a dispus

încetarea procesului penal pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate F.G.

împotriva inculpatului I.C., pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie,

prevăzută de art. 206 C. pen.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că partea vătămată a lipsit în mod nejustificat la

termenele de judecată din 31 mai 2005 și 14 iunie 2005, lipsă care echivalează

cu retragerea plângerii prealabile.

Prin decizia penală nr. 865/ R din 11

noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. 6935/2005,

recursul declarat de partea vătămată împotriva sentinței penale nr. 455/2005 a

fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei decizii penale a

declarat din nou recurs partea vătămată.

Prin decizia penală nr. 34/ R din 12

ianuarie 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins, ca

inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată F.G. și a menționat că

hotărârea este definitivă.

Pentru a dispune astfel, Curtea de

Apel Timișoara a reținut că în cauză s-a mai exercitat o dată calea de atac a

recursului și cel de-al doilea recurs în aceeași cauză este inadmisibil.

Împotriva deciziei penale nr. 34/R/2006

a Curții de Apel Timișoara, partea vătămată F.G. a declarat din nou recurs fără

să-l motiveze în scris.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, din

considerentele care urmează:

Legea procesuală penală a stabilit,

prin norme imperative, un sistem al exercitării căilor de atac apt a asigura

atât prestigiul justiției prin pronunțarea de hotărâri judecătorești care să

corespundă adevărului și legii, cât și evitarea producerii unor vătămări

materiale și morale părților din proces.

Potrivit art. 385

1

C.

proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile

judecătorești nedefinitive.

Secția penală a Înaltei Curți de

Casație și Justiție a fost sesizată cu un recurs declarat de partea vătămată F.G.

împotriva deciziei Curții de Apel Timișoara, acesta fiind al treilea recurs

declarat în cauză.

În atare condiții, în spiritul

respectării principiului legalității căilor de atac, recursul cu care a fost

investită Înalta Curte nu poate fi acceptat, recunoașterea sa fiind o soluție

inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele arătate, Înalta Curte,

în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a)

teza a II-a C. proc. pen., combinat cu art. 385

1

C. proc. pen., va

respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată F.G. împotriva

deciziei penale nr. 34/ R din 12 ianuarie 2006 a Curții de Apel Timișoara și va

obliga recurenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de partea vătămată F.G. împotriva deciziei penale nr. 34/ R din 12

ianuarie 2006 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă recurenta parte vătămată la

plata sumei de 150 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27

aprilie 2006.