ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2653/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 455 din 14 iunie 2005 pronunțată de Judecătoria Lugoj, în dosarul nr. 1360/2005, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., cu aplicarea art. 284 1 C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate F.G. împotriva inculpatului I.C., pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că partea vătămată a lipsit în mod nejustificat la termenele de judecată din 31 mai 2005 și 14 iunie 2005, lipsă care echivalează cu retragerea plângerii prealabile.

Prin decizia penală nr. 865/ R din 11 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. 6935/2005, recursul declarat de partea vătămată împotriva sentinței penale nr. 455/2005 a fost respins ca nefondat. Împotriva acestei decizii penale a declarat din nou recurs partea vătămată. Prin decizia penală nr. 34/ R din 12 ianuarie 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată F.G. și a menționat că hotărârea este definitivă. Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut că în cauză s-a mai exercitat o dată calea de atac a recursului și cel de-al doilea recurs în aceeași cauză este inadmisibil. Împotriva deciziei penale nr. 34/R/2006 a Curții de Apel Timișoara, partea vătămată F.G.

a declarat din nou recurs fără să-l motiveze în scris. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, din considerentele care urmează: Legea procesuală penală a stabilit, prin norme imperative, un sistem al exercitării căilor de atac apt a asigura atât prestigiul justiției prin pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă adevărului și legii, cât și evitarea producerii unor vătămări materiale și morale părților din proces. Potrivit art. 385 1 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești nedefinitive. Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată cu un recurs declarat de partea vătămată F.G.

împotriva deciziei Curții de Apel Timișoara, acesta fiind al treilea recurs declarat în cauză. În atare condiții, în spiritul respectării principiului legalității căilor de atac, recursul cu care a fost investită Înalta Curte nu poate fi acceptat, recunoașterea sa fiind o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Față de cele arătate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., combinat cu art. 385 1 C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată F.G. împotriva deciziei penale nr. 34/ R din 12 ianuarie 2006 a Curții de Apel Timișoara și va obliga recurenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată F.G. împotriva deciziei penale nr. 34/ R din 12 ianuarie 2006 a Curții de Apel Timișoara. Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 150 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2006.