ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2346/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

2646 din 13 octombrie 2004, Judecătoria Timișoara a dispus încetarea procesului

penal împotriva inculpatului P.L., pentru infracțiunea de amenințare, prevăzută

de art. 193 C. pen., potrivit art. 11 pct. 2 lit. b), combinat cu art. 10 alin.

(1) lit. b) și art. 284

1

C. proc. pen.

S-a constatat că partea

vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, fiind obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că, partea vătămată a lipsit nejustificat la două

termene de judecată consecutive, respectiv la data de 22 septembrie 2004 și

respectiv 13 octombrie 2004, această lipsă fiind echivalentă, potrivit art. 284

1

C. proc. pen., retragerea plângerii prealabile.

Tribunalul Timiș, prin

decizia penală nr. 783/,R din 19 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat,

recursul declarat de partea vătămată cu motivarea că soluția primei instanțe

este legală și temeinică întrucât recurentul nu a depus la dosar nici o dovadă

pentru a-și justifica absența la cele două termene de judecată consecutive.

Împotriva menționatelor

hotărâri, aceeași parte vătămată a declarat recurs care a fost respins însă, ca

inadmisibil, prin decizia penală nr. 41/ R din 17 ianuarie 2005, reținând că

sentințele pronunțate de judecătorii în cazul infracțiunilor pentru care

acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei

vătămate, pot fi atacate doar cu recurs, care în speță a fost soluționat în mod

corect de Tribunalul Timișoara prin decizia penală nr. 783/ R din 19 noiembrie

2004.

Prin prezentul recurs

adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție, partea vătămată J.V.N. critica

toate soluțiile pronunțate, solicitând soluționarea cauzei pe fond.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit art. 385

1

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., menționate în art. 279 alin. (2) lit. a),

precum și a altor cazuri prevăzute de lege, printre care se află și

infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 193 C. pen., pot fi atacate cu

recurs.

Cum partea vătămată a

folosit această cale de atac în cauză, hotărârea pronunțată fiind definitivă,

irevocabilă, recursul declarat de această parte Înaltei Curți de Casație și

Justiție este inadmisibil și urmează a fi respins ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de partea vătămată N.J.V. împotriva deciziei penale nr. 41

din 17 ianuarie 2005 a Curții de Apel Timișoara, privind pe inculpatul P.L.

Obligă recurenta parte

vătămată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 aprilie 2005.