ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1091/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 543/

PI din 7 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 2671/P/2004,

s-a luat act de retragerea cererii de revizuire a sentinței penale nr. 8552/P/2001

a Tribunalului Timiș, formulată de revizuienta N.E.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., a fost obligată revizuienta la plata sumei de 500.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel prima

instanță a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la

data de 5 aprilie 2004, condamnata N.E. a solicitat revizuirea sentinței penale

nr. 835/2001 a Tribunalului Timiș, arătând în motivare că nu este vinovată de

săvârșirea infracțiunii, fiind constrânsă de anchetatori să recunoască fapta,

ceilalți doi inculpați fiind vinovați de comiterea infracțiunii.

Parchetul de pe lângă Tribunalul

Timiș, în cuprinsul referatului înaintat instanței, a concluzionat în sensul

respingerii cererii de revizuire, arătând că, față de dispozițiile art. 394 C.

proc. pen., cererea ar fi admisibilă numai dacă faptele și împrejurările noi

invocate de condamnată ar duce la pronunțarea unei soluții total opuse; ori,

din studiul probelor a rezultat că revizuienta a recunoscut fapta și a

exercitat calea de atac împotriva hotărârii de condamnare.

La dosar a fost depusă prin

registratura instanței cererea revizuientei, prin care arată că își retrage

cererea de revizuire, arătând în motivare că are și alte dosare pe rol și că

mai are puțin timp până la liberarea condiționată.

Față de această situație,

văzând și dispozițiile art. 393, 394, 397 și 406 C. proc. pen., instanța a luat

act de retragerea cererii de revizuire a sentinței penale nr. 835/2001 a

Tribunalului Timiș, apreciind că în raport de principiul disponibilității

părții asupra fiecărei cereri pe care o formulează în fața instanțelor, revizuienta

are dreptul să-și retragă oricând cererea, deși dispozițiile art. 406 C. proc.

pen., nu prevăd o asemenea soluție. Astfel alin. (4) al acestui articol prevede

respingerea cererii de revizuire atunci când aceasta ridica problema

temeiniciei și netemeiniciei cererii.

Împotriva sentinței penale

pronunțată de Tribunalul Timiș, în termen legal a declarat apel Parchetul de pe

lângă Tribunalul Timiș, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, având

în vedere că potrivit dispozițiilor art. 403 alin. (3) și art. 406 C. proc.

pen., instanța poate să se pronunțe fie în sensul admiterii cererii, atunci

când există cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., fie în sensul

respingerii ei, atunci când nu sunt incidente prevederile art. 394 C. proc.

pen.

Se apreciază de către

Parchet, că și în condițiile în care revizuientul revine asupra cererii sale și

își retrage cererea, instanța nu poate lua act de această retragere, ci trebuie

să se pronunțe, în sensul respingerii ei ca rămasă fără obiect.

Prin decizia nr. 381/ A din

4 noiembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, s-a respins ca

nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș,

reținându-se că nu există nici un impediment legal ca instituțiile retragerii

și renunțării, care sunt în general specifice căilor de atac ordinare, să nu

poată fi extinse și cu privire la calea extraordinară de atac a revizuirii. S-a

mai făcut referire și la dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., care

prevăd posibilitatea obligării la cheltuieli judiciare a persoanei căreia i s-a

respins sau și-a retras apelul, recursul ori cererea.

Împotriva acestor hotărâri,

în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara, criticându-le pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei soluționări

a fondului și apelului în lipsa condamnatei aflate în stare de deținere, precum

și a soluționării în fond, deoarece s-a luat act de retragerea cererii de

revizuire, în loc de a fi respinsă ca fără obiect.

Examinând hotărârile

recurate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct.

5 și 17

1

C. proc. pen., Curtea constată că recursul este fondat.

În ceea ce privește primul

motiv de recurs, se constată că, în mod greșit, instanțele au procedat la

judecarea cauzei, în fond și apel, în lipsa condamnatei, cu nesocotirea

dispozițiilor art. 402 alin. (3) C. proc. pen., așa cum au fost modificate prin

dispozițiile Legii nr. 281/2003, potrivit cărora „persoana arestată este adusă

la judecată”, și, respectiv, art. 375 alin. (3) din același cod.

Deoarece încălcarea

dispozițiilor relative la prezența inculpatului în instanță, când acesta este

obligatorie potrivit legii, atrage nulitatea prevăzută de art. 197 alin. (2) C.

proc. pen., ambele hotărâri pronunțate în aceste condiții sunt lovite de

nulitate absolută, impunându-se casarea acestora.

Pentru aceste considerente,

având în vedere dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen.,

Înalta Curte, va admite recursul formulat de parchet, va casa hotărârile

atacate și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș, urmând ca al

doilea motiv de recurs, ce vizează soluția ce poate fi pronunțată în situația

renunțării la cererea de revizuire, să fie avut în vedere la soluționarea în

fond a cauzei.

Conform dispozițiilor art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în

sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Timișoara, împotriva deciziei penale nr. 381 din 4

noiembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, privind pe condamnata N.E.

Casează decizia atacată și

sentința penală nr. 543 din 7 iulie 2004 a Tribunalului Timiș și trimite cauza

spre rejudecare la Tribunalul Timiș.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, pentru susținerea intereselor intimatei

condamnate, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 februarie 2005.