ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1091/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 543/ PI din 7 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 2671/P/2004, s-a luat act de retragerea cererii de revizuire a sentinței penale nr. 8552/P/2001 a Tribunalului Timiș, formulată de revizuienta N.E. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată revizuienta la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 5 aprilie 2004, condamnata N.E. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 835/2001 a Tribunalului Timiș, arătând în motivare că nu este vinovată de săvârșirea infracțiunii, fiind constrânsă de anchetatori să recunoască fapta, ceilalți doi inculpați fiind vinovați de comiterea infracțiunii.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, în cuprinsul referatului înaintat instanței, a concluzionat în sensul respingerii cererii de revizuire, arătând că, față de dispozițiile art. 394 C. proc. pen., cererea ar fi admisibilă numai dacă faptele și împrejurările noi invocate de condamnată ar duce la pronunțarea unei soluții total opuse; ori, din studiul probelor a rezultat că revizuienta a recunoscut fapta și a exercitat calea de atac împotriva hotărârii de condamnare. La dosar a fost depusă prin registratura instanței cererea revizuientei, prin care arată că își retrage cererea de revizuire, arătând în motivare că are și alte dosare pe rol și că mai are puțin timp până la liberarea condiționată.

Față de această situație, văzând și dispozițiile art. 393, 394, 397 și 406 C. proc. pen., instanța a luat act de retragerea cererii de revizuire a sentinței penale nr. 835/2001 a Tribunalului Timiș, apreciind că în raport de principiul disponibilității părții asupra fiecărei cereri pe care o formulează în fața instanțelor, revizuienta are dreptul să-și retragă oricând cererea, deși dispozițiile art. 406 C. proc. pen., nu prevăd o asemenea soluție. Astfel alin. (4) al acestui articol prevede respingerea cererii de revizuire atunci când aceasta ridica problema temeiniciei și netemeiniciei cererii. Împotriva sentinței penale pronunțată de Tribunalul Timiș, în termen legal a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 403 alin. (3) și art. 406 C. proc.

pen., instanța poate să se pronunțe fie în sensul admiterii cererii, atunci când există cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., fie în sensul respingerii ei, atunci când nu sunt incidente prevederile art. 394 C. proc. pen. Se apreciază de către Parchet, că și în condițiile în care revizuientul revine asupra cererii sale și își retrage cererea, instanța nu poate lua act de această retragere, ci trebuie să se pronunțe, în sensul respingerii ei ca rămasă fără obiect. Prin decizia nr. 381/ A din 4 noiembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, reținându-se că nu există nici un impediment legal ca instituțiile retragerii și renunțării, care sunt în general specifice căilor de atac ordinare, să nu poată fi extinse și cu privire la calea extraordinară de atac a revizuirii.

S-a mai făcut referire și la dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., care prevăd posibilitatea obligării la cheltuieli judiciare a persoanei căreia i s-a respins sau și-a retras apelul, recursul ori cererea. Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, criticându-le pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei soluționări a fondului și apelului în lipsa condamnatei aflate în stare de deținere, precum și a soluționării în fond, deoarece s-a luat act de retragerea cererii de revizuire, în loc de a fi respinsă ca fără obiect. Examinând hotărârile recurate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 5 și 17 1 C. proc.

pen., Curtea constată că recursul este fondat. În ceea ce privește primul motiv de recurs, se constată că, în mod greșit, instanțele au procedat la judecarea cauzei, în fond și apel, în lipsa condamnatei, cu nesocotirea dispozițiilor art. 402 alin. (3) C. proc. pen., așa cum au fost modificate prin dispozițiile Legii nr. 281/2003, potrivit cărora „persoana arestată este adusă la judecată”, și, respectiv, art. 375 alin. (3) din același cod. Deoarece încălcarea dispozițiilor relative la prezența inculpatului în instanță, când acesta este obligatorie potrivit legii, atrage nulitatea prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., ambele hotărâri pronunțate în aceste condiții sunt lovite de nulitate absolută, impunându-se casarea acestora.

Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte, va admite recursul formulat de parchet, va casa hotărârile atacate și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș, urmând ca al doilea motiv de recurs, ce vizează soluția ce poate fi pronunțată în situația renunțării la cererea de revizuire, să fie avut în vedere la soluționarea în fond a cauzei. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, împotriva deciziei penale nr. 381 din 4 noiembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, privind pe condamnata N.E. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 543 din 7 iulie 2004 a Tribunalului Timiș și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, pentru susținerea intereselor intimatei condamnate, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2005.