ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1195/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 13 aprilie 2005 pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, reclamanta SC I. SRL, cu sediul în Sibiu i-a chemat în judecată pe pârâții A.V.A.S. , cu sediul în București și C.E., domiciliat în Sibiu și a solicitat ca instanța să constate nulitatea absolută a anexei la procesul - verbal de licitație din 14 aprilie 2003, să dispună revenirea la situația de Carte funciară anterioară privind centrala termică înscrisă în CF Sibiu și să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin anexa la procesul - verbal de licitație din 14 aprilie 2003, prima pârâtă i-a atribuit celui de-al doilea pârât, fără plată, centrala termică, cu motivarea că și acest obiect a fost inclus în licitația inițială.

A arătat că această motivare contravine realității și că nulitatea absolută a anexei la procesul - verbal de licitație se datorează încălcării următoarelor dispoziții legale: - art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, republicată, întrucât centrala termică nu face obiectul vreunui contract de garanție imobiliară; - art. 71 din același act normativ, care impune stabilirea unui preț de pornire pentru bunul ce urmează a se vinde la licitație și publicarea acestui preț într-un cotidian de largă circulație sau într-un cotidian local. Sub acest aspect, reclamanta a arătat că pentru centrala termică nu s-a stabilit și nici publicat vânzarea; - art. 74 alin. (3) din același act normativ, care prevede obligația licitatorului de a trimite în două zile adjudecatarului cumpărător și proprietarului bunului vândut silit câte un exemplar al procesului - verbal de licitație.

în speță, a arătat reclamanta, centrala termică nu figurează în anexa la procesul - verbal de licitație din 14 aprilie 2003, comunicat în condițiile art. 74 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/1998, ci apare în comunicarea către reclamantă ca vândut la licitație doar la 12 octombrie 2004, când s-a întocmit anexa, deci la un an, 11 luni și 4 zile, nu după două zile, cum prevăd dispozițiile legale precitate. A susținut că încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 51/1998, aprobată prin legea nr. 409/2001, conduce la nulitatea absolută a anexei la procesul - verbal de licitație din 14 aprilie 2003. La 12 ianuarie 2006, reclamanta și-a întregit cererea, solicitând repunerea în termen în condițiile art. 103 alin. (2) C. proc.

civ. și constatarea nulității absolute a procesului - verbal de licitație din 14 aprilie 2003. La 23 ianuarie 2006, pârâtul C.E. a depus întâmpinare, prin care a ridicat problema competenței teritoriale speciale, susținând că, în raport de prevederile art. 45 și art. 38 din O.U.G. nr. 51/1998 și de prevederile art. 13 alin. (1) C. proc. civ., competența îi revine Judecătoriei Sibiu. De asemenea, pârâtul a invocat și inadmisibilitatea formală a acțiunii. În ce privește primul capăt de cerere, în raport de prevederile art. 516 – art. 518 C. proc. civ., a susținut că, atâta timp cât nu se atacă titlul, respectiv actul de adjudecare, acțiunea în nulitatea anexei la acest act apare ca lipsită de interes.

În ce privește al doilea capăt de cerere, pârâtul a susținut că, deși nu este indicat temeiul juridic, incidente în cauză sunt prevederile art. 36 pct. 1 din Legea nr. 7/1996 sau prevederile art. 34 pct. 1 din Legea nr. 115/1938, de esența unei acțiuni în rectificare de carte funciară fiind obligația de a se solicita nulitatea încheierii de intabulare, ceea ce în speță nu s-a cerut. Pârâtul a formulat apărări și pe fondul cauzei, în raport de care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. La 27 februarie 2006, pârâta A.V.A.S. București a depus note scrise, prin care a solicitat calificarea acțiunii drept contestație la executare în raport de prevederile art. 399 alin. (1) C. proc. civ.

și, în consecință, a invocat excepția tardivității în raport de prevederile art. 401 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. A invocat și excepția prescripției dreptului material la acțiune în raport de prevederile art. 49 din O.U.G. nr. 51/1998 și a formulat apărări și pe fondul cauzei, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată. La 2 martie 2006, reclamanta a depus la dosar precizări, în care a arătat că prețul total al vânzării la licitație a fost de 96.834 dolari S.U.A. cu T.V.A., când în realitate T.V.A. în sumă de 15.461 dolari S.U.A. trebuia facturată în plus, ceea ce impunea ca A.V.A.S. București să anuleze de la sine procesul verbal de licitație. La termenul din 2 martie 2006, Curtea a respins ca neîntemeiate excepția necompetenței Curții de Apel București în raport de obiectul acțiunii, care vizează constatarea nulității absolute și care face ca dispozițiile art. 13 C. proc.

civ. să nu fie incidente. Pe cale de consecință, în raport de același obiect, a respins și excepția inadmisibilității, reținând că al doilea capăt de cerere nu are caracter de acțiune în rectificare a cărții funciare. La același termen, a unit cu fondul excepțiile invocate de A.V.A.S. București. Prin sentința comercială nr. 55 din 13 martie 2006, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei de calificare acțiunii drept contestație la executare și tot ca neîntemeiată cererea reclamantei de repunere în termen. A respins ca neîntemeiată excepția tardivității, invocată de pârâta A.V.A.S. și excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul C.E.

A admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de A.V.A.S. București și în consecință a respins cererea reclamantei, luând act că pârâții nu solicită cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, iar prin decizia comercială nr. 3986 din 6 decembrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 12442/2/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis recursul, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Instanța de recurs a reținut că procesul - verbal de licitație din 14 aprilie 2003 și anexa au fost comunicare reclamantei la 11 iunie 2003, astfel încât termenul de prescripție prevăzut de art. 49 alin. (1) din O.U.G.

nr. 51/1998 s-a împlinit în privința acestui act, soluția primei instanțe fiind legală sub acest aspect. A reținut și că, în ce privește anexa, aceasta a fost comunicată reclamantei la 12 octombrie 2004, astfel că acțiunea în anulare a acestui act este promovată în termen, iar judecata trebuia să antameze fondul acesteia. A reținut, de asemenea, că se impune completarea materialului probator cu acte și că este necesară și efectuarea unei expertize pe baza căreia să se poată conchide (în temeiul evidențelor contabile privind mijloacele fixe, al evidenței cadastrale și al documentelor ce au stat la baza licitației), dacă centrala termică constituie sau nu o anexă a halei producție și dacă a făcut obiectul licitației din 14 aprilie 2003, împreună cu celelalte bunuri.

Cauza a fost înregistrată la 6 aprilie 2007 pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Față de actele și lucrările cauzei, Curtea de Apel București, prin decizia nr. 67 din 24 aprilie 2008, a respins ca prescrisă cererea de constatare a nulității procesului - verbal de licitație din 14 aprilie 2003, întocmit de A.V.A.S. , formulată de reclamanta SC I. SRL și ca nefondate cererile de constatarea nulității anexei la procesul - verbal de licitație din 14 aprilie 2003 întocmit de A.V.A.S. și de revenire la situația de carte funciară anterioară, privind centrala termică înscrisă în CF Sibiu. Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut. Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază cererea de constatare a nulității procesului - verbal de licitație din 14 aprilie 2003, întocmit de A.V.A.S.

București, ca prescrisă în conformitate cu dispozițiile art. 49 din O.U.G. nr. 51/1998, aceasta reprezentând o problemă de drept dezlegată de instanța de recurs și obligatorie conform dispozițiilor art. 315 C. proc. civ. Pe cale de consecință, această cerere va fi respinsă ca prescrisă. Cererea de constatare a nulității anexei la procesul - verbal de licitație din 14 aprilie 2003 este apreciată ca neîntemeiată și va fi respinsă cu această motivare și pentru următoarele argumente: Așa cum rezultă din expertiza întocmită în cauză, expertiză ce a avut la bază înscrisurile aflate la dosarul cauzei, plus cele depuse suplimentar de reclamantă la termenul din 18 octombrie 2007, reiese fără echivoc împrejurarea că la licitația organizată de A.V.A.S.

București, pârâtul C.E. a adjudecat la 14 aprilie 2003 și centrala termică la care face referire anexa care deservește hala de producție în exclusivitate. Expertul a pus în evidență faptul că această centrală proprie a fost găsită ca o soluție profitabilă, întrucât ansamblul industrial executat silit se află la o distanță prea mare de rețeaua publică de termoficare a orașului și, în plus, faptul că această centrală termică este înregistrată în documentele contabile ale societății reclamante la poziția Mijloace fixe aferente ce servesc la realizarea producției în cadrul imobilului de bază „hala de producție sucuri". De asemenea, expertul a pus în evidență și faptul că în documentația ce a stat la baza licitației contestate, mai precis în raportul de evaluare întocmit de SC I.R.

SRL, centrala termică apare în cadrul mijloacelor fixe aferente și a fost inclusă valoric în prețul de pornire a licitației. Acest raport de expertiză, comunicat recurentei la termenul din 6 martie 2008, nu a fost contestat de către aceasta în termen legal, ci doar prin concluziile scrise și nici nu s-a cerut motivat o expertiză contrarie în conformitate cu dispozițiile art. 212 alin. (2) C. proc. civ., Curtea urmând a-l omologa întrucât a răspuns punctual și neechivoc obiectivelor fixate, toate concluziile fiind argumentate logic și întemeiate pe documentele studiate. În funcție de concluziile expertizei, Curtea reține că la licitația din 14 aprilie 2003 s-a înstrăinat și centrala termică ce formează obiectul litigiului de față, anexa contestată având doar rolul unei precizări ulterioare, astfel că nu sunt încălcate prevederile art. 39 alin. (1) și nici ale art. 71 din O.U.G.

nr. 31/1998. Așadar, cum prin această anexă nu s-a realizat practic o nouă vânzare, nu sunt incidente nici motivele de nulitate întemeiate pe încălcarea prevederilor art. 74 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/1998. Curtea a apreciat că cererea de constatare a nulității procesului - verbal de licitație din 14 aprilie 2003, pentru care instanța de recurs a decis că a operat prescripția dreptului material la acțiune. Împotriva acestei decizii a introdus recurs SC I. SA, solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare reținând că: - Sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea dreptului la apărare și a garanțiilor procesuale consfințite de art. 21 din Constituție și art. 6 din C.E.D.O., deoarece instanța a respins cererea de amânare a cauzei pentru formularea de obiecțiuni la raportul de expertiză.

- În mod nejustificat instanța nu a reținut că executarea silită s-a desfășurat cu încălcarea dispozițiilor art. 74 din O.G. nr. 51/1998. - Concluziile raportului de expertiză, nu au fost analizate deși expertiza a fost superficial efectuată, deoarece nu s-au indicat documentele reținute spre analiză, și valoarea centralei termice, ori dacă aceasta a fost introdusă în prețul vânzării. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: În raport de prevederile art. 156 C. proc. civ. instanța nu este obligată să admită cererea pentru lipsă de apărare, deoarece judecătorul apreciază temeinicia motivelor invocate de părți și poate să o respingă ca neîntemeiată. Deci critica este nefondată. Nici celelalte critici nu pot fi reținute deoarece, așa cum just a reținut instanța de fond, din concluziile expertizei rezultă că la licitația din 14 aprilie 2003 s-a înstrăinat și centrala termică.

Faptul că a fost trecută în anexă, nu rezultă că s-a realizat o nouă vânzare și că astfel s-au încălcat prevederile art. 39 alin. (1) și nici ale art. 71 din O.U.G. nr. 31/1998. Mijlocul fix scos la vânzare, este așa cum rezultă din extrasele de carte funciară descris ca o construcție, compusă din dată de producție cu centrală termică și atelier, iar din anunțul de vânzare la licitație rezultă faptul că hala de producție s-a scos la vânzare împreună cu „mijloacele fixe oferite acesteia”. Așa fiind, față de cele ce preced în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea recursului declarat de reclamanta SC I. SRL Sibiu împotriva sentinței comerciale nr. 67 din 24 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, conform art. 3021 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 8 aprilie 2009.