ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1195/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1195/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 13 aprilie 2005 pe rolul
Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, reclamanta SC I. SRL, cu
sediul în Sibiu i-a chemat în judecată pe pârâții
A.V.A.S.
, cu sediul în București și C.E.,
domiciliat în Sibiu și a solicitat ca instanța să constate nulitatea absolută a
anexei la procesul - verbal de licitație din 14 aprilie 2003, să dispună
revenirea la situația de Carte funciară anterioară privind centrala termică
înscrisă în CF Sibiu și să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii,
reclamanta a arătat că prin anexa la procesul - verbal de licitație din 14
aprilie 2003, prima pârâtă i-a atribuit celui de-al doilea pârât, fără plată,
centrala termică, cu motivarea că și acest obiect a fost inclus în licitația inițială.
A arătat că această motivare contravine realității și că nulitatea absolută a anexei
la procesul - verbal de licitație se datorează încălcării următoarelor
dispoziții legale:
- art. 39 alin. (1) din O.U.G.
nr. 51/1998, republicată, întrucât centrala termică nu face obiectul vreunui
contract de garanție imobiliară;
- art. 71 din același act
normativ, care impune stabilirea unui preț de pornire pentru bunul ce urmează a
se vinde la licitație și publicarea acestui preț într-un cotidian de largă
circulație sau într-un cotidian local. Sub acest aspect, reclamanta a arătat că
pentru centrala termică nu s-a stabilit și nici publicat vânzarea;
- art. 74 alin. (3) din
același act normativ, care prevede obligația licitatorului de a trimite în două
zile adjudecatarului cumpărător și proprietarului bunului vândut silit câte un
exemplar al procesului - verbal de licitație. în speță, a arătat reclamanta,
centrala termică nu figurează în anexa la procesul - verbal de licitație din 14
aprilie 2003, comunicat în condițiile art. 74 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/1998,
ci apare în comunicarea către reclamantă ca vândut la licitație doar la 12
octombrie 2004, când s-a întocmit anexa, deci la un an, 11 luni și 4 zile, nu
după două zile, cum prevăd dispozițiile legale precitate.
A susținut că încălcarea
prevederilor O.U.G. nr. 51/1998, aprobată prin legea nr. 409/2001, conduce la
nulitatea absolută a anexei la procesul - verbal de licitație din 14 aprilie
2003.
La 12 ianuarie 2006,
reclamanta și-a întregit cererea, solicitând repunerea în termen în condițiile
art. 103 alin. (2) C. proc. civ. și constatarea nulității absolute a procesului
- verbal de licitație din 14 aprilie 2003.
La 23 ianuarie 2006, pârâtul
C.E. a depus întâmpinare, prin care a ridicat problema competenței teritoriale
speciale, susținând că, în raport de prevederile art. 45 și art. 38 din O.U.G. nr.
51/1998 și de prevederile art. 13 alin. (1) C. proc. civ., competența îi revine
Judecătoriei Sibiu.
De asemenea, pârâtul a
invocat și inadmisibilitatea formală a acțiunii. În ce privește primul capăt de
cerere, în raport de prevederile art. 516 – art. 518 C. proc. civ., a susținut
că, atâta timp cât nu se atacă titlul, respectiv actul de adjudecare, acțiunea
în nulitatea anexei la acest act apare ca lipsită de interes. În ce privește al
doilea capăt de cerere, pârâtul a susținut că, deși nu este indicat temeiul
juridic, incidente în cauză sunt prevederile art. 36 pct. 1 din Legea nr. 7/1996
sau prevederile art. 34 pct. 1 din Legea nr. 115/1938, de esența unei acțiuni în
rectificare de carte funciară fiind obligația de a se solicita nulitatea
încheierii de intabulare, ceea ce în speță nu s-a cerut.
Pârâtul a formulat apărări
și pe fondul cauzei, în raport de care a solicitat respingerea acțiunii ca
neîntemeiată.
La 27 februarie 2006, pârâta
A.V.A.S.
București a depus note
scrise, prin care a solicitat calificarea acțiunii drept contestație la
executare în raport de prevederile art. 399 alin. (1) C. proc. civ. și, în
consecință, a invocat excepția tardivității în raport de prevederile art. 401
alin. (1) lit. a) C. proc. civ.
A invocat și excepția
prescripției dreptului material la acțiune în raport de prevederile art. 49 din
O.U.G. nr. 51/1998 și a formulat apărări și pe fondul cauzei, solicitând respingerea
acțiunii ca neîntemeiată.
La 2 martie 2006, reclamanta
a depus la dosar precizări, în care a arătat că prețul total al vânzării la
licitație a fost de 96.834 dolari S.U.A. cu T.V.A., când în realitate T.V.A. în
sumă de 15.461 dolari S.U.A. trebuia facturată în plus, ceea ce impunea ca
A.V.A.S.
București să anuleze de la
sine procesul verbal de licitație.
La termenul din 2 martie
2006, Curtea a respins ca neîntemeiate excepția necompetenței Curții de Apel
București în raport de obiectul acțiunii, care vizează constatarea nulității
absolute și care face ca dispozițiile art. 13 C. proc. civ. să nu fie
incidente. Pe cale de consecință, în raport de același obiect, a respins și
excepția inadmisibilității, reținând că al doilea capăt de cerere nu are
caracter de acțiune în rectificare a cărții funciare. La același termen, a unit
cu fondul excepțiile invocate de
A.V.A.S.
București.
Prin sentința comercială nr.
55 din 13 martie 2006, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a
respins ca neîntemeiată cererea pârâtei de calificare acțiunii drept
contestație la executare și tot ca neîntemeiată cererea reclamantei de repunere
în termen. A respins ca neîntemeiată excepția tardivității, invocată de pârâta
A.V.A.S.
și excepția
inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul C.E.
A admis excepția
prescripției dreptului la acțiune, invocată de
A.V.A.S.
București și în consecință a respins
cererea reclamantei, luând act că pârâții nu solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs reclamanta, iar prin decizia comercială nr. 3986 din 6
decembrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 12442/2/2005, Înalta Curte de Casație
și Justiție, secția comercială, a admis recursul, a casat hotărârea atacată și
a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Instanța de recurs a reținut
că procesul - verbal de licitație din 14 aprilie 2003 și anexa au fost
comunicare reclamantei la 11 iunie 2003, astfel încât termenul de prescripție
prevăzut de art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 s-a împlinit în privința
acestui act, soluția primei instanțe fiind legală sub acest aspect.
A reținut și că, în ce
privește anexa, aceasta a fost comunicată reclamantei la 12 octombrie 2004,
astfel că acțiunea în anulare a acestui act este promovată în termen, iar
judecata trebuia să antameze fondul acesteia.
A reținut, de asemenea, că
se impune completarea materialului probator cu acte și că este necesară și
efectuarea unei expertize pe baza căreia să se poată conchide (în temeiul
evidențelor contabile privind mijloacele fixe, al evidenței cadastrale și al
documentelor ce au stat la baza licitației), dacă centrala termică constituie
sau nu o anexă a halei producție și dacă a făcut obiectul licitației din 14
aprilie 2003, împreună cu celelalte bunuri.
Cauza a fost înregistrată la
6 aprilie 2007 pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a comercială.
Față de actele și lucrările
cauzei, Curtea de Apel București, prin decizia nr. 67 din 24 aprilie 2008, a
respins ca prescrisă cererea de constatare a nulității procesului - verbal de
licitație din 14 aprilie 2003, întocmit de
A.V.A.S.
, formulată de reclamanta SC I. SRL și
ca nefondate cererile de constatarea nulității anexei la procesul - verbal de
licitație din 14 aprilie 2003 întocmit de
A.V.A.S.
și de revenire la situația de carte funciară
anterioară, privind centrala termică înscrisă în CF Sibiu.
Pentru a pronunța această
decizie, Curtea a reținut.
Față de actele și lucrările
dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază cererea de
constatare a nulității procesului - verbal de licitație din 14 aprilie 2003,
întocmit de
A.V.A.S.
București, ca
prescrisă în conformitate cu dispozițiile art. 49 din O.U.G. nr. 51/1998,
aceasta reprezentând o problemă de drept dezlegată de instanța de recurs și
obligatorie conform dispozițiilor art. 315 C. proc. civ. Pe cale de consecință,
această cerere va fi respinsă ca prescrisă.
Cererea de constatare a
nulității anexei la procesul - verbal de licitație din 14 aprilie 2003 este
apreciată ca neîntemeiată și va fi respinsă cu această motivare și pentru
următoarele argumente:
Așa cum rezultă din
expertiza întocmită în cauză, expertiză ce a avut la bază înscrisurile aflate
la dosarul cauzei, plus cele depuse suplimentar de reclamantă la termenul din
18 octombrie 2007, reiese fără echivoc împrejurarea că la licitația organizată
de
A.V.A.S.
București, pârâtul C.E. a
adjudecat la 14 aprilie 2003 și centrala termică la care face referire anexa
care deservește hala de producție în exclusivitate.
Expertul a pus în evidență
faptul că această centrală proprie a fost găsită ca o soluție profitabilă,
întrucât ansamblul industrial executat silit se află la o distanță prea mare de
rețeaua publică de termoficare a orașului și, în plus, faptul că această
centrală termică este înregistrată în documentele contabile ale societății
reclamante la poziția Mijloace fixe aferente ce servesc la realizarea
producției în cadrul imobilului de bază „hala de producție sucuri".
De asemenea, expertul a pus
în evidență și faptul că în documentația ce a stat la baza licitației
contestate, mai precis în raportul de evaluare întocmit de SC I.R. SRL,
centrala termică apare în cadrul mijloacelor fixe aferente și a fost inclusă
valoric în prețul de pornire a licitației.
Acest raport de expertiză,
comunicat recurentei la termenul din 6 martie 2008, nu a fost contestat de
către aceasta în termen legal, ci doar prin concluziile scrise și nici nu s-a
cerut motivat o expertiză contrarie în conformitate cu dispozițiile art. 212 alin.
(2) C. proc. civ., Curtea urmând a-l omologa întrucât a răspuns punctual și
neechivoc obiectivelor fixate, toate concluziile fiind argumentate logic și
întemeiate pe documentele studiate.
În funcție de concluziile
expertizei, Curtea reține că la licitația din 14 aprilie 2003 s-a înstrăinat și
centrala termică ce formează obiectul litigiului de față, anexa contestată
având doar rolul unei precizări ulterioare, astfel că nu sunt încălcate
prevederile art. 39 alin. (1) și nici ale art. 71 din O.U.G. nr. 31/1998.
Așadar, cum prin această anexă nu s-a realizat practic o nouă vânzare, nu sunt
incidente nici motivele de nulitate întemeiate pe încălcarea prevederilor art.
74 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/1998.
Curtea a apreciat că cererea
de constatare a nulității procesului - verbal de licitație din 14 aprilie 2003,
pentru care instanța de recurs a decis că a operat prescripția dreptului
material la acțiune.
Împotriva acestei decizii a
introdus recurs SC I. SA, solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei
spre rejudecare reținând că:
- Sentința atacată a fost
pronunțată cu încălcarea dreptului la apărare și a garanțiilor procesuale
consfințite de art. 21 din Constituție și art. 6 din C.E.D.O., deoarece
instanța a respins cererea de amânare a cauzei pentru formularea de obiecțiuni
la raportul de expertiză.
- În mod nejustificat instanța
nu a reținut că executarea silită s-a desfășurat cu încălcarea dispozițiilor art.
74 din O.G. nr. 51/1998.
- Concluziile raportului de
expertiză, nu au fost analizate deși expertiza a fost superficial efectuată,
deoarece nu s-au indicat documentele reținute spre analiză, și valoarea
centralei termice, ori dacă aceasta a fost introdusă în prețul vânzării.
Recursul este nefondat
pentru următoarele considerente:
În raport de prevederile art.
156 C. proc. civ. instanța nu este obligată să admită cererea pentru lipsă de
apărare, deoarece judecătorul apreciază temeinicia motivelor invocate de părți
și poate să o respingă ca neîntemeiată.
Deci critica este nefondată.
Nici celelalte critici nu
pot fi reținute deoarece, așa cum just a reținut instanța de fond, din
concluziile expertizei rezultă că la licitația din 14 aprilie 2003 s-a
înstrăinat și centrala termică.
Faptul că a fost trecută în
anexă, nu rezultă că s-a realizat o nouă vânzare și că astfel s-au încălcat
prevederile art. 39 alin. (1) și nici ale art. 71 din O.U.G. nr. 31/1998.
Mijlocul fix scos la
vânzare, este așa cum rezultă din extrasele de carte funciară descris ca o
construcție, compusă din dată de producție cu centrală termică și atelier, iar
din anunțul de vânzare la licitație rezultă faptul că hala de producție s-a
scos la vânzare împreună cu „mijloacele fixe oferite acesteia”.
Așa fiind, față de cele ce
preced în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea
recursului declarat de reclamanta SC I. SRL Sibiu împotriva sentinței
comerciale nr. 67 din 24 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția
a V-a comercială, conform art. 3021 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința
publică, astăzi 8 aprilie 2009.