ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2941/2009

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 593/2005, reclamanta SC A. SRL SIBIU, în contradictoriu cu pârâtele A.F.P.M. SIBIU, SC M. SRL SIBIU și SC A.D.O. SA SIBIU, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută a procesului verbal de licitație nr. 158744 din 25 iunie 2002. Motivându-și demersul judiciar, reclamanta a arătat că, în opinia sa, procesul verbal de licitație s-a făcut cu încălcarea flagrantă a legii, actul juridic al înstrăinării având o cauză ilicită. Astfel, s-a arătat că procesul verbal de licitație s-a încheiat în cadrul unei proceduri suspendate de drept, conform art. 35 din Legea nr. 65/1995, ceea ce atrage după sine sancțiunea nulității absolute.

Reclamanta a mai contestat prețul derizoriu la care s-a vândut imobilul și a mai invocat și faptul că licitația a avut loc cu încălcarea unei hotărâri executorii, respectiv a sentinței civile nr. 649/ C din 9 aprilie 2002 pronunțată de Tribunalul Sibiu prin care judecătorul sindic a confirmat planul de reorganizare judiciară și lichidare propus de debitoarea SC A.D.O. SA SIBIU dispunând totodată ca plata creanțelor înregistrare în tabelul credal să se facă eșalonat în modalitatea agreată, iar lichidarea bunurilor din averea debitoarei să se desfășoare sub controlul administratorului judiciar.

Prin sentința nr. 1540/ C din 23 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția comercială, a fost admisă cererea reclamantei și s-a constatat nulitatea absolută a procesului verbal de licitație nr. 158744 din 25 ianuarie 2002. În fundamentarea acestei hotărâri instanța de fond a reținut, în esență, că executarea silită finalizată prin vânzarea activului de către pârâta SC M. SRL SIBIU s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 35 din Legea nr. 64/1995. Instanța de fond a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâta SC M. SRL în temeiul art. 111 C. proc. civ., cu motivarea că procesul verbal de adjudecare reprezintă un act de executare silită dar și un act translativ de proprietate a bunului executat silit din patrimoniul debitoarei în cel al judecatoarei, acest titlu putând fi cenzurat pe cale judecătorească sub aspectul condițiilor impuse de lege.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele A.F.P.M. SIBIU și SC M. SRL SIBIU, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul următoarelor aspecte: - hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu neluarea în considerare a faptului că reclamanta nu are calitate procesuală activă; - în cauză a operat autoritatea de lucru judecat în raport de sentința civil nr. 4777/2002 a Judecătoriei Sibiu; - fondul cauzei s-a soluționat cu neluarea în considerare a faptului că A.F.P. Sibiu avea instituită o ipotecă de rangul I pe imobilul în litigiu și cu nerespectarea dispozițiilor art. 134 din O.G. nr. 61/2002. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia nr. 75/ A din 12 mai 2006, a admis ambele apeluri, a schimbat în tot sentința atacată în sensul că a respins acțiunea reclamantei împotriva pârâtelor, fără cheltuieli de judecată.

În pronunțarea acestei decizii instanța de control judiciar a reținut, în esență, că, față de obiectul cauzei deduse judecății acțiunea în constatare are caracter subsidiar, reclamanta putând să formuleze o acțiune în realizarea dreptului său, în aplicarea dispozițiilor art. 111 C. proc. civ. Prin decizia nr. 1351 din 17 aprilie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis recursurile reclamantei și pârâtei SC A.D.O. SA, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare motivat de faptul că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 111 C. proc. civ., privind inadmisibilitatea acțiunii.

În rejudecare, Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia nr. 88/A/2007, a admis apelurile declarate de pârâte și a respins acțiunea reclamantei motivat de faptul că aceasta nu mai are legitimitate procesuală față de rezilierea contractului de vânzare – cumpărare de acțiuni cât și față de buna credință a judecatarului evidențiată și prin efectele contestației la executare respinse. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 2383 din 30 iunie 2008, a admis recursurile reclamantei și pârâtei SC A.D.O. SA SIBIU, a casat decizia recurată și a trimis cauza aceleiași instanțe spre rejudecare, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a interveni rezoluțiunea de drept a contractului de vânzare – cumpărare de acțiuni.

În rejudecare, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin decizia nr. 41/ Ap din 30 aprilie 2009, a respins apelurile declarate de pârâtele A.F.P.M. SIBIU și SC M. SRL SIBIU împotriva sentinței nr. 1540/2005 și a încheierii din 15 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 593/2005 ca nefondate. În pronunțarea acestei decizii instanța de apel a reținut, în esență, legalitatea și temeinicia sentinței apelate sub raportul criticilor formulate, respectiv: excepția lipsei calității procesuale active, excepția autorității de lucru judecat iar pe fond incidența art. 134 din O.G. nr. 61/2002 potrivit căruia măsurile întreprinse de organele de executare nu se suspendă ca urmare a declanșării procedurii insolvenței.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele A.F.P.M. SIBIU și SC M. SRL SIBIU, criticând-o pentru nelegalitate. Pârâta A.F.P.M. SIBIU nu-și încadrează în drept criticile însă dezvoltarea acestora permite subsumarea lor motivului de modificare reglementat de art. 304.9 C. proc. civ. și vizează în esență, necenzurarea de către instanța de control judiciar a soluției dată de instanța de fond cu privire la excepția lipsei calității procesuale active și a celei privind autoritatea de lucru judecat, iar în ceea ce privește fondul cauzei, aplicarea și interpretarea eronată a art. 134 din O.G. nr. 61/2002. Recurenta – pârâtă A.F.P.M. SIBIU conchide în sensul admiterii recursului, schimbării în tot a deciziei recurate, respingerea acțiunii ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală și menținerea formelor de executare întocmite ca fiind corect și legal efectuate.

Deși recurenta – pârâtă SC M. SRL SIBIU își subsumează criticile global motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., dezvoltarea acestora permite circumscrierea lor numai motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304.9 C. proc. civ. și vizează greșita aplicare a legii de către instanțe sub aspectul soluționării excepțiilor calității procesuale active, a autorității de lucru judecat și în ceea ce privește aplicarea O.G. nr. 61/2002 cu referire la fondul cauzei. Înalta Curte, examinând decizia recurată sub aspectul criticilor formulate, constată că recursurile sunt nefondate pentru motivele ce se vor arăta. Întrucât ambele recursuri aduc aceleași critici de nelegalitate, ele vor fi examinate în ansamblu.

Prin decizia de casare nr. 2383 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 829/1/2008, s-a reținut că decizia atacată cu recurs prin care se respinge acțiunea pentru lipsa calității procesuale active este greșită. Așadar, instanța de casare a statuat în mod irevocabil cu privire la calitatea procesuală activă, astfel că în raport de art. 315 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. În ceea ce privește ce-a de a doua critică aceasta urmează a fi înlăturată, de asemenea, întrucât sentința nr. 4777/2002 pronunțată de Judecătoria Sibiu, rămasă definitivă prin nerecurare și la care recurentele fac trimitere în susținerea celei de-a doua critici a fost casată prin decizia irevocabilă nr. 1253 din 28 noiembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Sibiu, astfel că nu își mai produce efectele.

Referitor la cea din urmă critică nici aceasta nu poate fi primită întrucât O.G. nr. 61/2002 la care face referire cele două recurente pârâte este ulterioară procesului verbal de licitație atacat, intrând în vigoare la 29 august 2002, neputând retroactiva. În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând legalitatea deciziei recurate sub aspectul criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge ambele recursuri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursul declarat de pârâta A.F.P.M. SIBIU împotriva deciziei nr. 41 Ap din 30 aprilie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și recursul declarat de pârâta SC M. SRL SIBIU împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2009.