ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 896/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 18 noiembrie 2002, M.R. a

contestat legalitatea deciziei nr. 1 din 2 octombrie 2002 emisă de SC N.I. SRL,

solicitând anularea acesteia, obligarea pârâtei să emită o dispoziție motivată

de retrocedare pentru partea de imobil pe care o deține și să plătească daune

cominatorii de 3.000.000 lei/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a

hotărârii și până la îndeplinirea obligației de a face, precum și la cheltuieli

de judecată.

Contestatorul și-a precizat contestația

solicitând restituirea în natură a imobilelor, astfel cum rezultă din petiția

de la fila 58 dosar 9092/2002 al Tribunalului Sibiu și, ulterior la 27 mai 2003

acesta și-a completat cererea solicitând chemarea în judecată a pârâtelor SC R.

SRL Sibiu și SC N.I. SRL Sibiu, obligarea acestora să emită dispoziție de

restituire în natură sau în echivalent bănesc, pentru apartamentul nr. 1

înscris în C.F. Sibiu cu nr.top. 1271/1/1/1/1/1/1/5 I și apartamentul nr. 2

înscris în C.F. cu nr.top. 127/1/1/1/1/1/5/II, cu daune cominatorii în caz de

neândeplinire a obligației.

Prin sentința civilă nr. 284 din 20

aprilie 2004, Tribunalul Sibiu a admis în parte contestația, a obligat pârâtele

SC R. SRL Sibiu și SC N.I. SRL să emită decizii, în temeiul Legii nr. 10/2001.

A respins celelalte capete de cerere

și a respins ca rămasă fără obiect, contestația astfel cum a fost formulată și

precizată de reclamant în contradictoriu cu SC N.I. SRL.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că, potrivit motivării deciziei nr. 29 din 28 februarie 2002 emisă de

SC P. SA imobilele ce au făcut obiectul notificării adresată acestei societăți,

au fost dezmembrate în două apartamente, respectiv apartamentul nr. 1 cu

nr.top. nou 1271/1/1/1/1/5/9 și cota de ½ din teren, fiind vândute pârâtei

SC R. SRL și transcrise în C.F. Sibiu.

Apartamentul nr. II cu nr.top. nou

1271/1/1/1/1/1/5/II și cealaltă cotă de ½ din teren au fost, de

asemenea, vândute pârâtei SC N.I. SRL.

Astfel contestația formulată

împotriva pârâtei SC I.N. SRL a rămas fără obiect, iar acțiunea îndreptată

împotriva pârâtelor SC R. SRL și SC N.I. sunt parțial fondate, acestea din urmă

fiind deținătoarele imobilului în noua sa configurație.

S-a arătat că invocarea de către

pârâtă a excepției privind nerespectarea termenului de depunere a notificării

nu este întemeiată, cu motivarea că reclamantul a primit dispoziția nr. 29/2002

emisă de SC P. SA Sibiu la data de 5 august 2002, iar la 9 septembrie 2002,

notificarea a fost expediată către SC I.N. SRL, astfel cum rezultă din

înscrisul depus la fila 13 dosar fond.

Împotriva sentinței Tribunalului au

declarat apel SC I.N. SRL, SC N.I. SA și SC R. SRL Sibiu, criticând-o pentru

nelegalitate.

Acestea au susținut că notificarea

acestora la data de 9 septembrie 2002 s-a realizat cu încălcarea prevederilor

art. 21 alin. (1) și art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

SC R. SRL Sibiu deși a formulat

apel, nu a fost motivat.

Prin decizia nr. 1439/A din 1

octombrie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelurile pârâtelor,

păstrând soluția și motivarea Tribunalului Sibiu.

Decizia menționată a făcut obiectul

recursului declarat de pârâta SC N.I. SRL prin care au fost reiterate criticile

din apel, referitoare la încălcarea dispozițiilor reglementate de Legea nr.

10/2001 privind termenul de sesizare al unității deținătoare cu notificare,

având în vedere susținerile și apărările pârâtei în sensul că aceasta trebuie

adresată unității deținătoare a imobilului.

Totodată s-a arătat că, în cauză nu

sunt aplicabile prevederile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, cum greșit

au interpretat instanțele.

Recursul este nefondat și urmează a

fi respins pentru considerentele ce succed:

Este de observat că, în deslușirea

raportului juridic dedus judecății, potrivit contestației formulate de persoana

îndreptățită împotriva dispoziției emisă în baza Legii nr. 10/2001, astfel cum

a fost precizată și completată, instanțele au făcut o corectă aplicare a legii.

Pornind de la caracterul reparatoriu

al legii speciale de restituire, instanța în raport de situația juridică a

imobilelor a avut în vedere că, în speță, această contestație trebuie

soluționată în contradictoriu cu pârâtele SC N.I. SRL Sibiu și SC R. SRL Sibiu,

întrucât acestea sunt unitățile deținătoare ale imobilelor, astfel cum au fost

individualizate de contestatorul M.R. în completarea la acțiune, respectiv

apartamentul 1 înscris în C.F. Sibiu cu nr. top. 1271/1/1/1/1/1/5/I și

apartamentul nr. 2 înscris în C.F. cu nr.top. 1271/1/1/1/1/5 II.

Cu acest înțeles au fost

interpretate și prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care

stipulează că „persoana îndreptățită să notifice, în termen de 12 luni de la

data intrării în vigoare a prezentei legi, persoana juridică deținătoare, poate

solicita restituirea în natură a imobilului.

Dezmembrarea imobilelor, cu

consecința vânzării acestora către SC N.I. SRL Sibiu și SC R. SRL au făcut ca

reclamantul să adreseze notificarea către aceste societăți.

Comunicarea deciziei nr. 29 din 28

februarie 2002 emisă de SC P. SA s-a realizat la 5 august 2002, iar notificarea

către deținătoarele imobilelor a fost înregistrată la 9 septembrie 2002 așa

încât nu se poate reține că termenul prevăzut de lege a fost depășit.

Mai mult, este de precizat că, în

afara obligației de retrocedare în natură a părții din imobil pe care o deține

sau, după caz, de restituire a valorii acesteia legea obligă unitatea

deținătoare de a comunica persoanei îndreptățite toate datele privind persoana

fizică sau juridică deținătoare a celeilalte părți din imobilul solicitat, ori,

după caz, faptul că nu deține aceste date.

De asemenea, unitatea deținătoare va

comunica și copii de pe actele de transfer ale dreptului de proprietate sau,

după caz, de administrare, în măsura în care este în posesiunea lor.

Potrivit art. 25 alin. (2) persoana

juridică notificată va comunica persoanei îndreptățite toate datele privind

persoana fizică sau juridică deținătoare a imobilului solicitat.

Pe baza datelor furnizate de

unitatea deținătoare, persoana îndreptățită poate formula o nouă cerere de

restituire adresată persoanei juridice care deține imobilul.

Termenul de adresare a notificării,

prin care se solicită restituirea în natură a imobilului este de 12 luni și

curge de la data comunicării datelor reale privind persoana deținătoare [art.

25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001].

Față de considerentele expuse,

Înalta Curte va înlătura ca nefondate toate criticile și va respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC N.I. SRL Sibiu împotriva deciziei nr. 1439/A din 1

octombrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

27 ianuarie

2006.