ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 645/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

8 noiembrie 2004, reclamantul M.R. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC

N.I. SRL, anularea dispoziției nr. 3 din 17 octombrie 2004 emisă de pârâtă și

obligarea acesteia să emită decizie pentru restituirea în natură sau

despăgubiri bănești pentru imobilul înscris în C.F. Sibiu cu nr.top

1271/1/1/1/1/5/II și obligarea la plata sumei de 5.000.000 lei cu titlu de

daune cominatorii de la data rămânerii definitive a hotărârii până la

îndeplinirea obligației.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

susținut prin sentința civilă nr. 284 din 20 aprilie 2004 a Tribunalului Sibiu,

pârâta a fost obligată să emită deciziei în temeiul Legii nr. 10/2001 cu

privire la imobilul în litigiu, obligație căreia nu i s-a conformat, întrucât

prin decizia atacată a respins cererea de restituirea cu aceeași motivare cu

dea anulată prin hotărârea menționată.

În drept, cererea a fost întemeiată

pe dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 899 din 6

decembrie 2004 a Tribunalului Sibiu a fost admisă în parte cererea,

dispunându-se anularea dispoziției nr. 3 din 17 octombrie 2004 emisă de pârâtă.

A fost obligată pârâta să emită

decizie de restituire în natură sau despăgubiri bănești pentru imobilul înscris

în C.F. Sibiu, nr. top 1271/1/1/1/1/5/II.

S-a dispus obligarea pârâtei la

plata sumei de 500.000 lei cu titlu de daune cominatorii pe fiecare zi de

întârziere, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la

emiterea deciziei potrivit dispozițiilor instanței.

Prima instanță a reținut, în esență

că înfrângând autoritatea de lucru judecat a celor dispuse prin sentința civilă

nr. 284/2004 a Tribunalului Sibiu, a emis dispoziție atacată, respingându-se

cererea de restituire a bunului, cu motivarea că imobilul a fost preluat de

stat cu titlu valabil, că notificarea a fost înregistrată cu încălcarea

termenului prevăzut de art. 21 din lege și că imobilul a făcut obiectul

procesului de privatizare, conduită sancționată prin admiterea acțiunii.

Apelul pârâtei a fost respins prin

decizia civilă nr. 700 A din 12 mai 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, instanța

reținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 24 din Legea nr.

10/2001, temeinic aplicate de prima instanță.

Împotriva acestei hotărârii a

declarat recurs pârâta SC N.I. SRL, criticând-o pentru nelegalitate, sens în

care au susținut, sunt subdobânditori de bună credință ai imobilului solicitat,

astfel încât față de această împrejurare, dar și față de faptul că societatea a

fost integral privatizată, sunt incidente prevederile art. 27 din Legea nr.

10/2001. Din acest motiv notificarea și anexele acesteia au fost înaintate

A.V.A.S., singura în măsură să facă ofertă de restituire prin echivalent și

să-l cheme pe reclamant la negocieri, în conformitate cu prevederile art. 27

alin. (2) din lege.

Prin urmare, obligația reținută în

dispozitivul sentinței și confirmată în apel, nu-i incumbă, astfel încât, sub

acest aspect hotărârea este nelegală, fiind dată cu încălcarea prevederilor

legale invocate.

Recursul nu este fondat.

Cu putere de lucru judecat, pârâta a

fost obligată prin sentința civilă nr. 284 din 20 aprilie 2004 a Tribunalului

Sibiu, definitivă și irevocabilă, să emită decizie/dispoziție motivată în

temeiul Legii nr. 10/2001 cu privire la imobilul înscris în C.F. Sibiu.

Ignorând dispozițiile acestei

hotărâri și, în temeiul acelorași considerente, sancționate anterior, pârâta

emite decizia ce constituie obiectul prezentului control judiciar și care,

temeinic a fost anulată.

Instanțele au interpretat și aplicat

judicios dispozițiile art. 24 din lege, potrivit cărora, dacă restituirea în

natură nu este posibilă, deținătorul imobilului este obligat ca, prin decizie

sau, după caz, dispoziție motivată, în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1)

din lege să facă persoanei îndreptățite ofertă de restituire prin echivalent,

corespunzător valorii imobilului.

Legea instituie obligația sus

menționată în sarcina unității deținătoare, care, în respectarea și aplicarea

legii, trebuie să se conformeze acestor dispoziții legale, termenii legii fiind

imperativi.

Dispozițiile art. 27 din Legea nr.

10/2001 invocate ca motiv al refuzului pârâtei, sunt lipsite de relevanță sub

aspectul existenței obligației legale citate, întrucât acestea privesc doar

modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent (în actuala

reglementare, aplicabilă conform art. 51 din lege și litigiilor în curs de

judecată).

Prin urmare, se constată că legal

instanțele judecătorești au obligat pârâta să se pronunțe asupra fondului

notificării reclamantului.

De menționat că, după pronunțarea

hotărârii din apel, pârâta, conformându-se dispozițiilor acesteia, a emis

decizia nr. 2 din 2 iunie 2005 prin care a făcut reclamantului ofertă de măsuri

reparatorii în echivalent bănesc în cuantum de 27.965 dolari SUA, conduită ce

semnifică recunoașterea pretențiilor acestuia și, implicit temeinicia și

legalitatea hotărârilor judecătorești atacate.

Față de aceste considerente, în

temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de SC N.I. SRL împotriva deciziei civile nr. 700/A din 12 mai 2005 a

Curții de Apel Alba Iulia.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 20 ianuarie 2006.