ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1500/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată instanței, reclamanta SC B.C.P.

SRL Suceava a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC V. SRL Ghimbav, județul

Brașov, rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare din 29 septembrie 2005

încheiat cu aceasta.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a precizat că deși prin contractul menționat pârâta s-a obligat să-i

vândă o serie de echipamente, respectiv o centrală termică până la data de 30

noiembrie 2005 (și cu prețul de 195.023,40 lei, ce trebuia achitat în trei

rate), nu și-a respectat această obligație, respectiv nu a întocmit facturile

fiscale în vederea achitării celor trei rate din preț. A susținut reclamanta

că, în aceste condiții, ea nu a putut achita prețul și ca atare a denunțat

unilateral contractul de vânzare - cumpărare și a achiziționat echipamentul

necesar de la un alt furnizor.

În cauză, prin întâmpinare,

pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu motivarea că prețul

centralei și modalitatea de achitare erau trecute în contractul de vânzare -

cumpărare, nemaifiind necesară emiterea unor facturi pentru ca reclamanta să se

conformeze la plată – ceea ce nu a făcut.

Investit cu soluționarea

cauzei, Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal prin sentința nr. 309 din 17 martie 2008, a respins ca nefondată

acțiunea. În motivare, în principal, instanța a reținut că deoarece în mod

constant pârâta a apreciat ca fiind în vigoare contractul încheiat cu

reclamanta, la 9 noiembrie 2005 ea trimițându-i chiar prin fax copia comenzii

centralei către furnizorul străin, atitudinea reclamantei ca la o dată

ulterioară – 18 noiembrie 2005 să-i comunice că nu mai consideră valabil

contractul, o face pe aceasta culpabilă de neexecutarea lui. A mai reținut

instanța, că denunțarea unilaterală a contractului de către reclamantă nu

operează, fiind de altfel contrară dispozițiilor art. 1020 – art. 1021 C. civ.

În subsidiar, instanța a avut în vedere și hotărârea arbitrală nr. 7 din 4 mai

2006 a Tribunalului Arbitral Brașov prin care, tocmai în aplicarea

dispozițiilor legale menționate, reclamanta din prezenta cauză a fost obligată

să plătească către SC V. SRL Ghimbav, județul Brașov, contravaloarea prețului

neachitat pentru centrala în discuție și penalități de întârziere,

contractuale.

Împotriva sentinței

pronunțate de Tribunal reclamanta a formulat apel, apel care a fost respins ca

nefondat de către Curtea de Apel Suceava prin decizia nr. 146 din 7 noiembrie

2008.

Instanța de apel a reținut

că reclamanta este cea care nu s-a conformat obligațiilor asumate prin

contract, respectiv achitarea a 30% din preț la semnarea contractului, iar

ulterior datei la care a comandat echipamentul reclamanta a denunțat unilateral

contractul, deși denunțarea unilaterală a contractului nu a fost stipulată de

părți pentru nicio situație.

Reclamanta SC B.C.P. SRL,

actualmente SC B.I. SRL Suceava a declarat recurs, în termen, împotriva

deciziei Curții de Apel Suceava solicitând admiterea recursului și casarea

deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurenta a indicat, ca

temei de drept al recursului prevederile art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 C. proc. civ.

și a invocat, în esență, următoarele motive:

Instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor de apel respectiv asupra celui care privea

nepronunțarea instanței de fond asupra motivului de rezoluțiune a contractului

întemeiat pe nerespectarea de către pârâtă a clauzelor contractuale. Astfel,

pârâta neprezentând o comandă confirmată a utilajului nici reclamanta nu a

efectuat plata niciunei tranșe din preț și nerespectarea acestei obligații

atrage rezoluțiunea contractului. De asemenea instanța de apel nu s-a pronunțat

nici asupra situației neprezentării pârâtei la interogatoriu, fapt ce

echivalează cu o acceptare a pretențiilor reclamantei.

În mod greșit instanța de

apel a invocat hotărârea arbitrală nr. 7 din 4 mai 2006 a Tribunalului Arbitral

Brașov, ignorând conținutul deciziei nr. 574 din 3 mai 2007 a Curții de Apel

Suceava și a reținut greșit această hotărâre ca un argument în favoarea

soluției.

Nici instanța de fond și

nici cea de apel nu s-a preocupat de împrejurarea că pârâta nu a dovedit că ar

fi adus din Germania utilajul în cauză.

Examinând recursul

reclamantei prin prisma motivelor invocate Înalta Curte constată că acesta este

nefondat.

Deși a solicitat casarea

deciziei cu trimitere spre rejudecare recurenta a indicat ca temeiuri de drept

cele de la pct. 6 – 9 ale art. 304 C. proc. civ. care atrag, potrivit art. 312 alin.

(3) C. proc. civ., modificarea deciziei iar criticile formulate și dezvoltate

de recurentă se circumscriu doar motivului prevăzut de pct. 7 al art. 304 C.

proc. civ.

Criticile formulate de

recurenta - reclamantă sunt neîntemeiate întrucât instanța de apel a examinat

și a răspuns motivului de apel privind rezoluțiunea contractului de vânzare –

cumpărare din 29 septembrie 2005, pronunțându-se cu privire la toate aspectele

legate de rezoluțiunea contractului, inclusiv cu privire la comanda confirmată

a utilajului care a fost transmisă reclamantei la 9 noiembrie 2005.

De altfel instanța de apel,

contrar celor susținute de recurentă, a examinat, prin prisma probatoriului

administrat, toate aspectele cauzei care priveau conduita părților contractante

și motivele de rezoluțiune a contractului.

Instanța de apel s-a

pronunțat asupra acestor aspecte având în vedere probele de la dosar așa încât

este nefondată și critica privind nepronunțarea pe aspectul neprezentării

pârâtei la interogatoriu. Iar aspectul aprecierii probelor și a stării de fapt

este apanajul instanței de apel ce se sustrage controlului pe calea recursului.

Și critica privind nedovedirea de către pârâtă a aducerii utilajului intră tot

în categoria aspectelor privind aprecierea stării de fapt și a probelor,

aspecte ce nu pot face obiectul examinării în recurs, neîncadrându-se în

motivele expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Așa cum rezultă din chiar

hotărârea nr. 7 din 4 mai 2006 a Tribunalului Arbitral Brașov aflată la dosarul

instanței de fond instanța de apel a făcut în mod corect trimitere la această

hotărâre cu referire la neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către

reclamanta - recurentă.

Față de cele de mai sus

Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ. să respingă recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC B.I. SRL Suceava, împotriva deciziei Curții de Apel Suceava nr.

146 din 7 noiembrie 2008, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 mai 2009.