ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 445/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 9 iulie 2009, reclamanta SC B.I. SRL Suceava a chemat în judecată pe pârâta SC V. SRL Ghimbav, solicitând ca aceasta să fie obligată să-i predea echipamentele de încălzire și apă caldă prevăzute în contractul de livrare nr. 534 din 29 septembrie 2005, încheiat între părți, iar, în cazul în care nu le mai deține, să fie obligată să-i plătească contravaloarea lor în cuantum de 195.023,4 lei și penalități de întârziere în cuantum de 1.532,88 lei, cu cheltuieli de judecată. Intimata a invocat, prin întâmpinare, excepția necompetenței materiale și excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Suceava; excepția netimbrării/insuficientei timbrări a acțiunii; excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Suceava, prin sentința nr. 627, pronunțată la data de 4 februarie 2010, a respins excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare, a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă să predea reclamantei echipamentele de încălzire și apă caldă, prevăzute în contractul de livrare nr. 534 din 29 septembrie 2005, încheiat între părți, sau să-i plătească contravaloarea acestora, în cazul în care nu mai deține bunurile în proprietatea sa, precum și să-i plătească suma de 5.142 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Spre a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în principal, cu referire la excepțiile invocate de pârâtă, că asupra necompetenței materiale a Tribunalului Suceava s-a pronunțat și Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 574 din 3 mai 2007, într-o cauză având ca obiect rezoluțiunea contractului de livrare nr. 534 din 29 septembrie 2005; că, față de această decizie și de prevederile art. 10 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nici excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe nu este fondată; că timbrajul cererii de chemare în judecată s-a făcut conform dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 146/1997, aplicabile; că, în raport cu data de 14 aprilie 2009 la care reclamanta și-a executat obligația de plată, nu este împlinit termenul de prescripție a dreptului material la acțiune, iar, pe fond, în considerarea situației de fapt reținută din interpretarea probelor administrate, a făcut aplicarea art. 1313 C. civ.

Prin decizia nr. 52, pronunțată la data de 7 iunie 2010 Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Suceava a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului, pe care a anulat-o și a trimis cauza spre competentă soluționare Comisiei de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Brașov. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a făcut aplicarea art. 297 alin. (2) C. proc.

civ., reținând că părțile au convenit la pct.11 din contractul de livrare nr. 534 din 29 septembrie 2005 că orice neînțelegeri apărute între ele cu privire la derularea, executarea sau interpretarea acestui contract se vor rezolva pe cale amiabilă și că, în caz contrar, competența de soluționare a acestora aparține Comisiei de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Brașov, apreciind că decizia Curții de Apel Suceava nr. 574 din 3 mai 2007, prin care competența soluționării cauzei având ca obiect rezoluțiunea contractului s-a stabilit în favoarea Tribunalului Suceava, nu are nicio relevanță în a determina, în alt mod decât părțile însele au înțeles să o facă, competența de soluționare a prezentei cauze.

Împotriva menționatei decizii a formulat recurs intimata – reclamantă SC B.I. SRL, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că decizia atacată este „netemeinică”, întrucât clauza prevăzută la pct. 11 din contract este lovită de nulitate absolută, a cărei constatare a fost solicitată prin acțiunea înregistrată la nr. 430/86/2008, aflată, în prezent, pe rolul Curții de Apel Suceava. Intimata a invocat prin întâmpinare excepția nulității recursului, considerând că aspectele invocate în motivarea recursului nu se încadrează în prevederile art. 304 C. proc. civ., excepție respinsă pentru argumentele reținute în practicaua acestei hotărâri, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului în raport cu clauza compromisorie prevăzută la pct. 11 în contract.

Recursul este nefondat. Este de observat că, prin sentința nr. 125 din 18 ianuarie 2010, în dosarul nr. 430/86/2008, pronunțată de Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Suceava s-a respins, ca nefondată, cererea privind constatarea nulității absolute a clauzei menționate la pct. 11 din contractul de livrare nr. 534 din 29 septembrie 2005, încheiat între părți, formulată de reclamanta SC B.I. SRL Suceava, în contradictoriu cu pârâta SC V. SRL, hotărâre menținută prin decizia nr. 55 din 24 iunie 2010, pronunțată de Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Suceava, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 4435 din 16 decembrie 2010, pronunțată de Secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție (filele 27 – 36). Având în vedere că potrivit art. 343 3 C. proc.

civ. încheierea convenției arbitrale exclude, pentru litigiul ce face obiectul ei, competența instanțelor judecătorești și că, prin pct. 11 al contractului în litigiu, părțile au încheiat o clauză compromisorie cu privire la care instanțele judecătorești au stabilit irevocabil că este valabilă, se constată că decizia prin care s-a dat eficiență acestei clauze este legală. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat în cauză, și, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta, în culpă procesuală, să plătească intimatei cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat, astfel cum a solicitat și dovedit prin înscrisurile depuse la dosar (filele 23 – 26).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC B.I. SRL Suceava împotriva deciziei nr. 52 din 7 iunie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta-reclamantă să plătească intimatei-pârâte SC V. SRL suma de 12.400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2011.