ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 445/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 445/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată

Tribunalului Suceava, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 9 iulie

2009, reclamanta SC B.I. SRL Suceava a chemat în judecată pe pârâta SC V. SRL

Ghimbav, solicitând ca aceasta să fie obligată să-i predea echipamentele de

încălzire și apă caldă prevăzute în contractul de livrare nr. 534 din 29

septembrie 2005, încheiat între părți, iar, în cazul în care nu le mai deține,

să fie obligată să-i plătească contravaloarea lor în cuantum de 195.023,4 lei

și penalități de întârziere în cuantum de 1.532,88 lei, cu cheltuieli de

judecată.

Intimata a invocat,

prin întâmpinare, excepția necompetenței materiale și excepția necompetenței

teritoriale a Tribunalului Suceava; excepția netimbrării/insuficientei timbrări

a acțiunii; excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar, pe fond,

a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Suceava, prin sentința nr. 627,

pronunțată la data de 4 februarie 2010, a respins excepțiile invocate de pârâtă

prin întâmpinare, a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă să predea reclamantei

echipamentele de încălzire și apă caldă, prevăzute în contractul de livrare nr.

534 din 29 septembrie 2005, încheiat între părți, sau să-i plătească contravaloarea

acestora, în cazul în care nu mai deține bunurile în proprietatea sa, precum și

să-i plătească suma de 5.142 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Spre

a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în principal, cu referire la

excepțiile invocate de pârâtă, că asupra necompetenței materiale a Tribunalului

Suceava s-a pronunțat și Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 574 din 3 mai

2007, într-o cauză având ca obiect rezoluțiunea contractului de livrare nr. 534

din 29 septembrie 2005; că, față de această decizie și de prevederile art. 10 alin.

(1) pct. 1 C. proc. civ., nici excepția necompetenței teritoriale a acestei

instanțe nu este fondată; că timbrajul cererii de chemare în judecată s-a făcut

conform dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 146/1997, aplicabile; că, în raport

cu data de 14 aprilie 2009 la care reclamanta și-a executat obligația de plată,

nu este împlinit termenul de prescripție a dreptului material la acțiune, iar,

pe fond, în considerarea situației de fapt reținută din interpretarea probelor

administrate, a făcut aplicarea art. 1313 C. civ.

Prin decizia nr. 52,

pronunțată la data de 7 iunie 2010 Secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal a Curții de Apel Suceava a admis apelul declarat de

pârâtă împotriva sentinței tribunalului, pe care a anulat-o și a trimis cauza

spre competentă soluționare Comisiei de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț

și Industrie Brașov.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a făcut aplicarea art. 297 alin. (2) C. proc. civ.,

reținând că părțile au convenit la pct.11 din contractul de livrare nr. 534 din

29 septembrie 2005 că orice neînțelegeri apărute între ele cu privire la

derularea, executarea sau interpretarea acestui contract se vor rezolva pe cale

amiabilă și că, în caz contrar, competența de soluționare a acestora aparține

Comisiei de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Brașov,

apreciind că decizia Curții de Apel Suceava nr. 574 din 3 mai 2007, prin care

competența soluționării cauzei având ca obiect rezoluțiunea contractului s-a

stabilit în favoarea Tribunalului Suceava, nu are nicio relevanță în a

determina, în alt mod decât părțile însele au înțeles să o facă, competența de

soluționare a prezentei cauze.

Împotriva menționatei

decizii a formulat recurs intimata – reclamantă SC B.I. SRL, invocând în drept

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea

recursului s-a arătat, în esență, că decizia atacată este „netemeinică”, întrucât

clauza prevăzută la pct. 11 din contract este lovită de nulitate absolută, a

cărei constatare a fost solicitată prin acțiunea înregistrată la nr. 430/86/2008,

aflată, în prezent, pe rolul Curții de Apel Suceava.

Intimata a invocat

prin întâmpinare excepția nulității recursului, considerând că aspectele

invocate în motivarea recursului nu se încadrează în prevederile art. 304 C.

proc. civ., excepție respinsă pentru argumentele reținute în practicaua acestei

hotărâri, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului în raport cu clauza

compromisorie prevăzută la pct. 11 în contract.

Recursul este

nefondat.

Este de observat că,

prin sentința nr. 125 din 18 ianuarie 2010, în dosarul nr. 430/86/2008,

pronunțată de Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a

Tribunalului Suceava s-a respins, ca nefondată, cererea privind constatarea

nulității absolute a clauzei menționate la pct. 11 din contractul de livrare

nr. 534 din 29 septembrie 2005, încheiat între părți, formulată de reclamanta SC

B.I. SRL Suceava, în contradictoriu cu pârâta SC V. SRL, hotărâre menținută

prin decizia nr. 55 din 24 iunie 2010, pronunțată de Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Suceava, rămasă irevocabilă

prin decizia nr. 4435 din 16 decembrie 2010, pronunțată de Secția comercială a

Înaltei Curți de Casație și Justiție (filele 27 – 36).

Având în vedere că

potrivit art. 343

3

C. proc. civ. încheierea convenției arbitrale

exclude, pentru litigiul ce face obiectul ei, competența instanțelor

judecătorești și că, prin pct. 11 al contractului în litigiu, părțile au

încheiat o clauză compromisorie cu privire la care instanțele judecătorești au

stabilit irevocabil că este valabilă, se constată că decizia prin care s-a dat

eficiență acestei clauze este legală.

Așa fiind, în temeiul

art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

formulat în cauză, și, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga

recurenta, în culpă procesuală, să plătească intimatei cheltuielile de judecată

reprezentând onorariu avocat, astfel cum a solicitat și dovedit prin

înscrisurile depuse la dosar (filele 23 – 26).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

reclamanta SC B.I. SRL Suceava împotriva deciziei nr. 52 din 7 iunie

2010,

pronunțată de Curtea de Apel Suceava,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă

recurenta-reclamantă să plătească intimatei-pârâte SC V. SRL suma de 12.400

lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de

avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

2 februarie 2011.