ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2679/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 19 aprilie 2005, reclamanta SC S. SRL a chemat în judecată pe pârâta

SC S.I. SRL solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se constate

inexistența dreptului pârâtei de a încasa o creanță de 1.011.802.815 lei rest

din contractul de furnizare nr. 240/2003.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul de furnizare având

ca obiect livrarea de echipamente pentru execuția unei centrale termice la

obiectivul Ș.N.P. Câmpina.

A mai arătat că pârâta în

calitate de furnizor nu are nici toate piesele necesare instalației, nemaifiind

finalizată lucrarea, și în lipsa procesului verbal de recepție finală efectele

contractului a încetat, motiv pentru care a devenit imposibilă plata ratei de

20 % din valoarea contractului.

Tribunalul Prahova, prin

sentința nr. 347 din 6 iunie 2005, a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că pârâta și-a îndeplinit obligațiile contractuale

și a emis factura nr. 3181770/2003 în cuantum de 1.011.802.815 lei pe care

reclamanta nu a achitat-o.

În vederea recuperării

debitului pârâta a promovat o acțiune în baza O.G. nr. 5/2001, soluționată prin

emiterea somației de plată pentru această sumă, reprezentând prețul

echipamentelor furnizate, soluție devenită irevocabilă, ca urmare a anulării

pentru netimbrare a acțiunii în anulare promovată de reclamantă.

Față de această situație de

fapt, tribunalul a apreciat că reclamanta nu se mai poate prevala de prevederile

art. 111 C. proc. civ., pentru a se constata inexistența unei creanțe.

Împotriva acestei sentințe a

promovat apel reclamanta criticile făcând referire la faptul că instanța a

făcut o interpretare eronată a dispozițiilor legale prin respingerea probei cu

expertiză tehnică, și nu a analizat în mod temeinic natura litigiului dedus

judecății. De asemenea, apreciază că în contextul acțiunii exercitată nu are

importanță faptul că intimata a uzat de procedura specială pentru a deține un

titlu.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 260 din 13

octombrie 2005, a respins apelul ca nefondat.

În motivarea soluției,

instanța de control judiciar a reținut că apelanta și-a întemeiat acțiunea pe

dispozițiile art. 111 C. proc. civ., potrivit cărora partea care are interes

poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept,

o atare cerere neputând fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.

Faptul că instanța nu a

analizat fondul cauzei, nu constituia o critică întemeiată în condițiile în

care acțiunea a fost promovată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., situație

în care nu se impunea nici efectuarea unei expertize tehnice.

La data de 16 noiembrie 2005

reclamanta a declarat recurs împotriva soluției instanței de apel criticile

făcând referire la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, se consideră că în

mod eronat instanța de apel a apreciat că nu se poate prevala de dispozițiile art.

111 C. proc. civ., întrucât suma contestată face parte dintr-un titlu executor

care este o hotărâre judecătorească, singura posibilitate legală de a demonstra

și apăra față de existența titlului executoriu fiind inexistența dreptului de

creanță al pârâtei-intimatei.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 111 C. proc.

civ., „partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea

existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea

poate cere realizarea dreptului”.

În speță

reclamanta-recurentă nu a învederat, în ce-o privește, un drept al său, pentru

care are interes să se constate existența acestuia pe cale judecătorească, ci

solicită să se constate inexistența dreptului pârâtei-intimate SC S.I. SRL de a

încasa o creanță de 1.011.802.815 lei, rest din contractul de furnizare în

condițiile în care suma contestată face obiectul unui titlu executoriu emis de

o instanță judecătorească respectiv sentința nr. 159 din 25 august 2004.

Dacă recurenta-reclamantă nu

se referă la un drept determinant sau determinabil, și solicită să se constate

că nu are nici un fel de datorie către pârâtă, acțiunea este inadmisibilă

soluția instanței de apel fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 111

C. proc. civ.

La aceste condiții văzând

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC S. SRL Câmpina împotriva deciziei nr. 260 din 13 octombrie

2005 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 28 septembrie 2006.