ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2679/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 19 aprilie 2005, reclamanta SC S. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC S.I. SRL solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se constate inexistența dreptului pârâtei de a încasa o creanță de 1.011.802.815 lei rest din contractul de furnizare nr. 240/2003. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul de furnizare având ca obiect livrarea de echipamente pentru execuția unei centrale termice la obiectivul Ș.N.P. Câmpina. A mai arătat că pârâta în calitate de furnizor nu are nici toate piesele necesare instalației, nemaifiind finalizată lucrarea, și în lipsa procesului verbal de recepție finală efectele contractului a încetat, motiv pentru care a devenit imposibilă plata ratei de 20 % din valoarea contractului.

Tribunalul Prahova, prin sentința nr. 347 din 6 iunie 2005, a respins acțiunea ca nefondată. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că pârâta și-a îndeplinit obligațiile contractuale și a emis factura nr. 3181770/2003 în cuantum de 1.011.802.815 lei pe care reclamanta nu a achitat-o. În vederea recuperării debitului pârâta a promovat o acțiune în baza O.G. nr. 5/2001, soluționată prin emiterea somației de plată pentru această sumă, reprezentând prețul echipamentelor furnizate, soluție devenită irevocabilă, ca urmare a anulării pentru netimbrare a acțiunii în anulare promovată de reclamantă. Față de această situație de fapt, tribunalul a apreciat că reclamanta nu se mai poate prevala de prevederile art. 111 C. proc.

civ., pentru a se constata inexistența unei creanțe. Împotriva acestei sentințe a promovat apel reclamanta criticile făcând referire la faptul că instanța a făcut o interpretare eronată a dispozițiilor legale prin respingerea probei cu expertiză tehnică, și nu a analizat în mod temeinic natura litigiului dedus judecății. De asemenea, apreciază că în contextul acțiunii exercitată nu are importanță faptul că intimata a uzat de procedura specială pentru a deține un titlu. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 260 din 13 octombrie 2005, a respins apelul ca nefondat. În motivarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că apelanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 111 C. proc.

civ., potrivit cărora partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept, o atare cerere neputând fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. Faptul că instanța nu a analizat fondul cauzei, nu constituia o critică întemeiată în condițiile în care acțiunea a fost promovată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., situație în care nu se impunea nici efectuarea unei expertize tehnice. La data de 16 noiembrie 2005 reclamanta a declarat recurs împotriva soluției instanței de apel criticile făcând referire la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, se consideră că în mod eronat instanța de apel a apreciat că nu se poate prevala de dispozițiile art. 111 C. proc.

civ., întrucât suma contestată face parte dintr-un titlu executor care este o hotărâre judecătorească, singura posibilitate legală de a demonstra și apăra față de existența titlului executoriu fiind inexistența dreptului de creanță al pârâtei-intimatei. Recursul este nefondat. Potrivit art. 111 C. proc. civ., „partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului”. În speță reclamanta-recurentă nu a învederat, în ce-o privește, un drept al său, pentru care are interes să se constate existența acestuia pe cale judecătorească, ci solicită să se constate inexistența dreptului pârâtei-intimate SC S.I.

SRL de a încasa o creanță de 1.011.802.815 lei, rest din contractul de furnizare în condițiile în care suma contestată face obiectul unui titlu executoriu emis de o instanță judecătorească respectiv sentința nr. 159 din 25 august 2004. Dacă recurenta-reclamantă nu se referă la un drept determinant sau determinabil, și solicită să se constate că nu are nici un fel de datorie către pârâtă, acțiunea este inadmisibilă soluția instanței de apel fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 111 C. proc. civ. La aceste condiții văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de reclamanta SC S. SRL Câmpina împotriva deciziei nr. 260 din 13 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 28 septembrie 2006.