ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3670/2008

Deliberând asupra recursului civil de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei constată următoarele:

Prin sentința nr. 856 din 12 iunie

2007, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins cererea formulată de

reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, în contradictoriu cu pârâta I.C.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul

a reținut că pârâta a fost returnată din Belgia, la data de 15 februarie 2007,

în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, aprobat

prin H.G. nr. 825/1995.

După data de 1 ianuarie 2007,

posibilitatea restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație trebuie

analizată, prin raportare la dispozițiile art. 12, art. 17-21, art. 39-42, art.

43-48, art. 61-69 și art. 136-142 din T.C.E. și la dispozițiile Directivei

2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului. Cetățenii români, care

sunt cetățeni ai Uniunii, se bucură de drepturile și obligațiile prevăzute de

T.C.E., neputând fi discriminați pe motiv de cetățenie națională.

A reținut tribunalul, că Legea nr. 248/2005

a avut în vedere situația anterioară aderării României la Uniunea Europeană,

iar după aderare limitările dreptului la liberă circulație pot fi dispuse numai

în măsura în care sunt prevăzute în T.C.E. și în legislația secundară ori

urmare a convenirii unor măsuri tranzitorii.

Măsurile tranzitorii sunt prevăzute

în Anexa 7 la Protocolul privind aranjamentele referitoare la admiterea

Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, care face parte

integrantă din Legea nr. 157/2005, însă aceste măsuri sunt aplicabile numai

pentru situația liberei circulații a lucrătorilor, aspect care nu face obiect

de reglementare a Legii nr. 248/2005.

Tribunalul a mai reținut, că

Directiva 38/2004/CE a fost transpusă în dreptul intern prin O.U.G. nr. 102/2005,

iar cetățenii români își exercită dreptul la liberă circulație în teritoriile

statelor membre ale Uniunii Europene, în aceleași condiții în care cetățenii

statelor membre ale Uniunii Europene își exercită dreptul la liberă circulație

pe teritoriul României.

De aceea, limitarea exercitării

dreptului la liberă circulație a cetățenilor români poate fi dispusă doar din

rațiuni de ordine publică, securitate națională ori sănătate publică (art. 25

din O.U.G. nr. 102/2005). Aliniatul 4

1

al art. 25 din O.U.G. nr. 102/2005

stabilește că orice măsură de restrângere a dreptului de liberă circulație pe

teritoriul României a cetățenilor Uniunii și a membrilor familiilor lor trebuie

luată numai cu respectarea principiului proporționalității și trebuie să aibă

la bază exclusiv comportamentul persoanei în cauză, comportament care trebuie

să reprezinte o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru valorile

fundamentale ale societății.

În speță, nu există vreo sentință

penală de condamnare, iar limitarea dreptului la liberă circulație nu se

solicită a fi dispusă din rațiuni de ordine publică, securitate națională ori

sănătate publică.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 677 A

din 29 octombrie 2007, a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantă împotriva

acestei sentințe, reținând că prin rezoluția de primire a cererii de apel a

fost stabilită în sarcina apelantei obligația satisfacerii timbrajului în

cuantum de 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, iar la

termenul din 29 octombrie 2007 s-a invocat din oficiu excepția netimbrării

apelului.

S-a mai reținut, că sunt incidente

prevederile art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, deoarece, deși

apelanta a fost citată cu mențiunea timbrării, aceasta nu a făcut dovada plății

taxelor datorate.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta care, fără să invoce vreun motiv de recurs, a arătat că în

mod greșit a fost anulat apelul ca netimbrat, deoarece anterior termenului din

29 octombrie 2007, până la care i s-a pus în vedere să timbreze apelul, și-a

îndeplinit obligația de plată.

Analizând recursul, în limita

susținerilor reclamantei care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., se constată că este întemeiat.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea

nr. 146/1997, taxele de timbru se plătesc anticipat, iar, conform art. 20 alin.

(2) din aceeași lege, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în

momentul înregistrării cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite

suma datorată până la primul termen de judecată.

Sancțiunea anulării acțiunii sau a

cererii este prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 numai pentru

situația în care obligația de plată nu a fost îndeplinită până la termenul

stabilit.

În prezenta cauză, recurenta, citată

cu mențiunea „de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei (40.000

lei vechi), timbru judiciar în valoare de 0,15 lei noi (1500 lei vechi)”, și-a

îndeplinit această obligație anterior termenului stabilit, 29 octombrie 2007,

deoarece, potrivit ordinului de plată aflat la fila 21 din dosarul curții de

apel, plata taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei a fost făcută la data de

24 octombrie 2007. La acest ordin de plată este anexat și timbru judiciar de

0,15 lei.

Față de faptul că recurenta apelantă

și-a îndeplinit obligația de plată anterior termenului din 29 octombrie 2007,

în cauză nu sunt incidente prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997,

chiar dacă cererea formulată de apelantă, la care este anexat ordinul de plată

a taxei de timbru, a fost înregistrată la data de 30 octombrie 2007.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de reclamantă va fi admis, va fi casată decizia atacată și,

conform art. 312 alin. (5) C. proc. civ., cauza va fi trimisă spre rejudecare

instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta

Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și Reformei

Administrative împotriva deciziei nr. 677 A din 29 octombrie 2007 a Curții de

Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

pe care o casează.

Trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2008.