ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4709/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4709/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 321 din 19 mai

2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. 2441/117/2009 s-a admis

acțiunea civilă formulată de reclamantele P.M. și P.C. împotriva pârâtului

Primarul Municipiului Cluj-Napoca și, în consecință:

- s-a anulat Dispoziția nr. 1179/2009 emisă

de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, prin care s-a respins notificarea

nr. 2482/2001.

- a fost obligat pârâtul să emită

dispoziție cu propunere de acordare de măsuri reparatorii în echivalent pentru

imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. 15758 Cluj, nr. top 4463, loc

de casă în suprafață de 1188 mp.

S-a respins cererea de obligare a

pârâtului să emită dispoziție cu propunere de acordare de măsuri reparatorii în

echivalent pentru imobilul casă din cărămidă, pe fundații din beton, acoperită

cu țiglă, cu 2 camere, bucătărie, antreu, cămară de alimente, verandă și

pivniță, înscris în aceeași coală funciară.

A fost obligat pârâtul să plătească

reclamantelor cheltuieli de judecată în cuantum de 5000 lei.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut următoarele:

Imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris

în C.F. nr. 15758 Cluj, nr. top. 4463, loc de casă, în suprafață de 1188 mp, cu

casă din cărămidă, pe fundații din beton, acoperită cu țiglă, cu 2 camere,

bucătărie, antreu; cămară de alimente, verandă și pivniță, a constituit

prorpietatea numiților P.L. (L.) și P.E.(K.).

Conform înscrierii din C.F. nr. 15758

Cluj, nr. top. 4463, sub B.6-7, în 25 octombrie 1979, sub nr. 5254 C.F., în

baza certificatului de moștenitor nr. 1136/1978, emis de Notariatul de Stat

Județean Cluj, asupra cotei de 594/1188 parte din terenul în litigiu, aflat în

proprietatea numitei P.E.(K.), născută L., sub B.2, a fost intabulat dreptul de

proprietate al Statului Român, în administrarea G.I.G.C.L. Cluj. După

antecesoarea lor P.E.(K.) are calitatea de unic moștenitor legal antecesorul

lor P.L. (L.), în calitate de soț supraviețuitor, conform mențiunilor din

certificatul de moștenitor anterior amintit.

Construcția în litigiu, aflată în

proprietatea defuncților P.L. și P.E., înscrisă în C.F. nr. 15758 Cluj, nr.

top. 4463, sub B.1 și sub B.2 și cota de ½ parte din terenul în litigiu,

aflată în proprietatea lui P.L., au trecut în proprietatea Statului Român, fără

înscriere în C.F. Potrivit certificatului de moștenitor nr. 1869 din 04

decembrie 1987, emis de Notariatul de Stat Județean Cluj, de pe urma lui P.L.,

decedat la data de 03 iunie 1987, a rămas unic moștenitor P.E., tatăl

reclamantelor, în calitate de nepot de frate. Deși în certificatul de

moștenitor nr. 1869/1987 nu este trecut terenul în litigiu, aceasta nu înseamnă

că antecesorul reclamantelor nu este îndreptățit la măsuri reparatorii,

întrucât acest teren era înscris în C.F. în favoarea sa. Probabil că la data

decesului lui P.L. Statul Român preluase în fapt și cota de ½ din

terenul în litigiu. Aceasta este singura explicație, întrucât preluarea nu este

operată în C.F., iar pârâtul nu a depus actul de expropriere pentru a dovedi că

o altă persoană figurează în actul de expropriere, meționând în referatul cu

propunere de soluționare a notificării că acest decret de expropriere nu este

depus la dosar.

Prin notificarea înregistrată sub nr.

2484 din 14 noiembrie 2001, la executor judecătoresc C.M.R. și sub nr. 21322/45

din 25 martie 2003 la Consiliul local Cluj-Napoca, că antecesorul (tatăl - P.E.)

reclamantelor a solicitat, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001,

restituirea în echivalent a imobilului teren în suprafață de 100 mp, situat în

Cluj-Napoca, jud. Cluj.

Potrivit certificatului de moștenitor nr.

75 din 25 mai 2007, emis de Biroul Notarului Public L.M., după P.E., decedat la

data de 19 ianuarie 2007, au rămas unice moștenitoare reclamantele, în calitate

de fiice.

În ceea ce privește calitatea

antecesorului reclamantelor de persoană îndreptățită din cuprinsul actelor de

la dosar a reieșit că P.K. a decedat la 13 iunie 1978, decesul acesteia fiind

înregistrat în actul nr. 1464 din 13 iunie 1978 al Serviciului de Stare civilă

din cadrul Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca. Potrivit certificatului

de moștenitor nr. 1136 din 11 decembrie 1978 eliberat de Notariatul de Stat al

Județului Cluj, ultimul domiciliu al defunctei a fost în Cluj-Napoca, jud.

Cluj. Din masa succesorală rămasă după aceasta a făcut parte cota de parte din

imobilul teren și construcție înscrise în C.F. Cluj 15758 Cluj

nr.top.4464,

unicul moștenitor fiind soțul supraviețuitor P.L..

întrucât moștenirea a fost testamentară terenul ce a intrat în compunerea masei

succesorale a trecut în proprietatea Statului Român, conform art. 30 din Legea

nr. 58/1974. Numele de familie al defunctei în cuprinsul certificatului de

moștenitor a fost trecut în limba maghiară, iar al soțului în limba română.

P.L., fiul lui . și A. a decedat la 30

ianuarie 1987, așa cum reiese din copia certificatului de deces nr. 314

eliberat la 30 ianuarie 1987 de Primăria municipiului Cluj-Napoca. Conform

certificatului de moștenitor nr. 1869/1987 eliberat de Notariatul de Stat al

Județului Cluj unicul moștenire al defunctului este P.E., în calitate de nepot

de frate. în ceea ce privește neconcordanța cu privire la data decesului lui P.L.,

aceasta este cea care reiese din certificatul de deces respectiv 30 ianuarie 1987,

în certificatul de moștenitor fiind, probabil, o greșeală materială, în ceea ce

privește numele soției, așa cum am menționat anterior acesta a fost trecut în

limba maghiară, fiind de notorietate că E. din română este K. în maghiară.

Apoi, în cuprinsul certificatului de moștenitor se face mențiunea ultimului

domiciliul al acesteia ca fiind în jud. Cluj, parte din imobil fiind inclus în

masa succesorală.

În consecință, greșit a reținut pârâtul

că tatăl reclamantelor nu a făcut dovada că este persoană îndreptățită la

măsuri reparatorii.

În ceea ce privește măsurile reparatorii

la care reclamantele, în calitate de moștenitoare ale defunctului P.E., sunt

îndreptățite acestea vizează doar terenul situat în Cluj-Napoca, jud. Cluj,

întrucât doar pentru teren s-a formulat notificare nu și pentru construcție,

astfel că cererea urmează a fi admisă doar cu privire la teren. în ceea ce

privește terenul, deși antecesorul reclamantelor a solicitat suprafața de 1000 mp,

a vizat întregul teren situat în Cluj-Napoca, jud. Cluj.

Din susținerile reclamantelor,

necontestate de pârât, în prezent, pe terenul situat în Cluj-Napoca, jud. Cluj

înscris în C.F. 15758 Cluj

nr.top.4464

sunt construite blocuri, astfel că

acesta nu poate fi restituit în natură, reclamantele fiind îndreptățite la

măsuri reparatorii prin echivalent în conformitate cu prevederile art. 11 alin.

(4) din Legea nr. 10/2001.

Raportat la considerentele mai sus

invocate, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 tribunalul a

apreciat că acțiunea reclamantelor cu privire la obligarea pârâtului Primarul

municipiului Cluj-Napoca de a emite dispoziție cu propunere de acordare măsuri

reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 1188 mp este

întemeiată și a fost admisă, respingându-se cererea cu privire la obligarea

pârâtului de a emite dispoziție pentru construcția constând din casă din

cărămidă, pe fundații din beton, acoperită cu țiglă, cu 2 camere, bucătărie,

antreu, cămară de alimente, verandă și pivniță, pentru care antecesorul

reclamantelor nu a formulat notificare fiind incidente dispozițiile art. 22

alin. (5) din Legea nr. 10/2001. Conform acestor dispoziții nerespectarea

termenului de depunere a notificării atrage pierderea dreptului de a solicita

în justiție măsuri reparatorii, aceeași fiind situația și în cazul lipsei

notificării.

Întrucât pârâtul este în culpă procesuală

și nu a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantelor, în baza

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. a fost obligat să plătească acestora 5000

lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, solicitând schimbarea în sensul

respingerii acțiunii.

În motivarea apelului, s-au invocat

următoarele:

Dispoziția nr. 1179 din 27 februarie 2009

a fost emisă în conformitate cu disp. art. 25 alin. (1), art. 23, art. 4 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001, în speță fiind incidente disp. art. 22 alin. (5).

Din actele aflate la dosar nu a rezultat

faptul că antecesorul reclamantelor, respectiv reclamantele fac dovada

calității de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii prev. de

Legea nr. 10/2001, în sensul că nu au dovedit că P.L. și L.E., proprietari

tabulari ai imobilului înscris în C.F. nr. 15758 nr. top 4464, de la care a

fost preluată cota de 594/1188 parte din teren de către Statul Român în baza

Legii nr. 58/1974, sunt antecesorii lor.

În ce privește cheltuielile de judecată

acordate, pârâtul a arătat că acestea sunt în cuantum nejustificat de mare

raportat la culpa procesuală și la gradul de dificultate al cauzei, invocând decizia

nr. 492/2006 a Curții Constituționale și jurisprudenta CEDO.

Prin întâmpinarea formulată (f.9-11),

intimatele au solicitat respingerea apelului și obligarea pârâtului la plata

cheltuielilor de judecată, în motivarea întâmpinării, s-a invocat faptul că P.E.,

tatăl lor, a fost unicul moștenitor al proprietarului tabular P.L., în calitate

de nepot de frate.

Împrejurarea că în certificatul de deces

al antecesorului P.L. există o eroare materială în privința datei decesului, nu

justifică respingerea cererii de acordare de măsuri reparatorii.

Analizând apelul formulat prin prisma

motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi

respins pentru următoarele considerente:

Pe lângă actele doveditoare analizate de

prima instanță, din care în mod corect s-a concluzionat că reclamantele fac

dovada calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, fiind

succesoarele pe linie colaterală a proprietarilor tabulari P.K. și P.L., în

apel această probatiune a fost suplinită.

Potrivit adresei nr. 2289/28 octombrie 2009

a Serviciului evidență persoane a jud. Cluj (f. 20), reiese că P.L.,

antecesorul lui P.E. a locuit în perioada 16 noiembrie 1964 - 4 martie 1982 în

Cluj-Napoca, a decedat la data de 30 ianuarie 1987, iar ultimul domiciliu 1-a

avut în Cluj-Napoca, apartamentul 3.

Acest act este pertinent, întrucât face

dovada că numitul P.L., ai căror succesor se pretind reclamantele, a domiciliat

o perioadă îndelungată în imobilul situat pe str. T. nr. 17, cu privire la care

se solicită măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001.

Cota de ½ parte din același imobil

a făcut obiectul masei succesorale rămasă după defuncta P.K., potrivit

certificatului de moștenitor nr. 1136 din 11 decembrie 1978, unicul moștenitor

fiind P.L., soț supraviețuitor (f. 27 dosar fond).

Datele referitoare la domiciliul

numitului P.L., consemnate în adresa Serviciului evidență persoane se

coroborează cu cele menționate în certificatul de moștenitor nr. 1869 din 4

decembrie 1987, emis cu ocazia dezbaterii succesiunii după defunctul P.L., mai

puțin data decesului, care este menționată ca fiind 3 iunie 1987.

Întrucât în același certificat de

moștenitor, potrivit căruia moștenitor este P.E., se face referire la un alt

certificat de moștenitor nr. 213/1987 al Notariatului de Stat Județean Cluj, în

sensul că în cuprinsul acestuia din urmă sunt menționate bunurile mobile rămase

după defunctul P.L., instanța de apel a dispus obligarea reclamantelor să

depună și acest act.

Potrivit certificatului de moștenitor nr.

213 din 6 februarie 1987 (f. 14), s-a dezbătut masa succesorală - moștenire

testamentară - după defunctul P.L., decedat la data de 30 ianuarie 1987, cu

ultimul domiciliu în Cluj-Napoca.

Este evident că din coroborarea celor două

certificate de moștenitor reiese că este vorba de una și aceeași persoană - P.L.

- singurul element care nu coincide în cele două acte fiind data decesului.

Cea de 3 iunie 1987 menționată în

certificatul de moștenitor nr. 1869 din 4 decembrie 1987 constituie o evidentă

eroare materială, care reiese din coroborarea acestui act cu certificatul de

deces al defunctului P.L. și cu data decesului menționată în certificatul de

moștenitor nr. 213 din 6 februarie 1987, aceste din urmă acte atestând data

reală a decesului defunctului, cea de 30 ianuarie 1987.

Întrucât în baza probelor administrate în

fața primei instanțe și complinite în cursul judecării apelului, a rezultat că P.E.,

tatăl reclamantelor (f. 18, 37-38 dosar fond), în prezent decedat (f. 17 dosar

fond), a fost singurul succesor legal al defunctului P.L., care la rândul său a

fost singurul moștenitor al soției predecedate P.K. (f. 27 dosar fond), iar

defuncții P.L. și P.K. au fost proprietari asupra imobilului evidențiat în C.F.

nr. 15758 Cluj, nr. top 4464, situat în Cluj-Napoca, reiese că cele două

reclamante fac dovada calității de persoane îndreptățite să beneficieze de

măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, conform art. 3 din acest act

normativ.

Pentru aceste considerente, critica

vizând lipsa dovezii că reclamantele sunt persoane îndreptățite să beneficieze

de măsuri reparatorii după defuncții P.L. și P.K. nu este fondată.

Critica vizând cuantumul exagerat al

cheltuielilor de judecată acordate de către prima instanță, raportat la

complexitatea cauzei și volumul de muncă al avocatului, urmează a fi respinsă,

întrucât pe lângă redactarea și susținerea acțiunii, reprezentantul

reclamantelor a depus o serie de demersuri pentru a obține actele emise de

diverse instituții în vederea dovedirii faptului că reclamantele sunt

succesoarele foștilor proprietari ai imobilului înscris în C.F. nr. 15758

Cluj-Napoca.

Pentru toate aceste considerente, în baza

art. 296 C. proc. civ., apelul pârâtului a fost respins ca nefondat.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., apelantul va fi obligat să plătească intimatelor P.M. și P.C. suma de

5.000 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat (f.

34), neexistând nici un motiv întemeiat și obiectiv de diminuare a acestuia.

Împotriva deciziei nr. 326/A din 04

decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie, a declarat recurs în termenul legal pârâtul

Primarul Municipiului Cluj-Napoca invocând motivul prev. de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În dezvoltarea criticii invocată

recurentul susține că hotărârea instanței de apel se întemeiază pe considerente

ce contravin dispozițiilor legale.

Se arată că dispoziția nr. 1179 din 27

februarie 2009 a fost emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca în conformitate

cu dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de

zile de la data înregistrării notificării.

În ceea ce privește calitatea

antecesorului reclamantelor de persoană îndreptățită, se susține că la momentul

soluționării notificării era depus certificatul de moștenitor nr. 1869 din 4

decembrie 1987 prin care se enumerau bunurile imobile rămase după defunctul,

respectiv „teren cu pomi fructiferi în suprafață de 330 mp", situație în

care în mod greșit instanța de apel a reținut faptul că P.L. (decedat la 03

iunie 1977) este identificat cu prenumele de L., în condițiile în care în

dosarul de revendicare al reclamantelor, acestea în calitate de moștenitoare

după P.E., nu au depus acte din care să rezulte diferența de prenume dintre cei

doi.

În aceste condiții, hotărârea este

criticată pentru aprecierea greșită cu privire la calitatea de persoane

îndreptățite a reclamantelor, conform art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001,

pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, atâta timp cât certificatul de

moștenitor nr. 1869 din 4 decembrie 1987 se referea la terenul situat în

Cluj-Napoca, iar în al doilea rând pentru că există neconcordanță între

prenumele defunctului P.L. față de L.P. (așa cum este evidențiat în C.F. nr.

15758), cât și în privința datei decesului acestuia, respectiv din 3 iunie 1987

conform certificatului de moștenitor nr. 1869 din 4 decembrie 1987 și 3001/1987

(potrivit certificatului de deces nr. 314 din 30 ianuarie 1987).

Recurentul susține că reclamantele nu au

fost în măsură să prezinte până la data soluționării notificării dovada

calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, conform Legii nr.

10/2001, pentru imobilul înscris în C.F. nr. 15758 și că, în mod corect pârâtul

a soluționat notificarea pe baza actelor depuse de partea adversă în temeiul

art. 3, art. 4 alin. (2) , art. 21 alin. (4) și art. 23 din Legea nr. 10/2001

republicată.

Hotărârea instanței de apel este

criticată și în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată,

recurentul susținând că instanța de apel nu și-a îndeplinit rolul activ,

stabilind un cuantum nejustificat de mare al cheltuielilor, raportat la gradul

de dificultate al cauzei.

În același sens se invocă și

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia s-a statuat

că onorariile avocațiale pot fi recuperate numai în măsura în care constituie

cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum

rezonabil.

În raport de criticile formulate, se

solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate și, pe

fondul cauzei, să fie respinsă acțiunea reclamantelor, iar pârâtul să fie

exonerat de plata cheltuielilor de judecată, atât la fond cât și în apel.

Examinând recursul prin prisma motivului

invocat, prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte îl reține ca

nefondat pentru considerentele ce urmează:

În cauză reclamantele, cu certificatul de

moștenitor nr. 1869 din 4 decembrie 1987, emis de Notariatul de Stat al

județului Cluj, au dovedit că de pe urma defunctului P.L. (L.) antecesorul lor,

decedat la 03 iunie 1987, unicul moștenitor a fost P.E., tatăl reclamantelor.

Prin notificarea 2484 din 14 noiembrie 2001

antecesorul reclamantelor a solicitat restituirea în echivalent a terenurilor

evidențiate, în conform Legii nr. 10/2001.

Reclamantele au făcut dovada că sunt

unicele moștenitoare are autorului lor P.E., în calitate de fiice.

Cele două instanțe au reținut, conform

art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, că reclamantele au calitate de persoane

îndreptățite la măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Cluj-Napoca,

înscris în C.F. nr. 15758 Cluj și nu loc de casa în str. T. nr. 17 în suprafața

de 1188 mp trecut în proprietatea Statului Român, contrar dispoziției atacate,

calitate dobândită după antecesorii lui P.L. (L.) și P.E.(K.).

În ceea ce privește calitatea

antecesorilor reclamantelor de persoane îndreptățite, în mod temeinic și legal

au reținut instanțele că, din cuprinsul actelor anexate cauzei rezultă că

antecesoarea reclamantelor P.E.(K.) a decedat la 13 iunie 1978, cu ultimul

domiciliu în Cluj-Napoca, str. T. nr. 17, județ Cluj, iar în masa succesorală

rămasă după aceasta a fost inclusă cota parte din imobilul construcție și teren

situate la aceeași adresă, unicul moștenitor fiind soțul supraviețuitor P.L. Deoarece

moștenirea a fost testamentară, terenul care a intrat în compunerea masei

succesorale a trecut în proprietatea Statului Român, conform art. 30 din Legea

nr. 58/1974.

Numele de familie al defunctei,

evidențiat în certificatul de moștenitor a fost trecut în limba maghiară, iar

numele soțului în limba română.

P.L. (L.), fiul lui L. și A., a decedat

la 30 ianuarie 1987 (certificat de deces nr. 314 din 30 ianuarie 1987) având ca

unic moștenitor pe P.E. în calitate de nepot de frate. Cu privire la

neconcordanța legată de data decesului antecesorului reclamantelor P.L. (L.),

este cea care rezultă din certificatul de deces, respectiv 30 ianuarie 1987 și

consemnarea greșită din certificatul de moștenitor, nr. 1869 din 4 decembrie 1987,

aceasta fiind o eroare materială care nu afectează valabilitatea actului

autentic și pârâtul nici nu a solicitat anularea acestui act.

Cu privire la numele soției, se reține că

acesta a fost consemnat în limba maghiară reținându-se ca fiind de notorietate

că prenumele E. din limba română este identic prenumelui K. din limba maghiară.

Pe lângă actele doveditoare analizate la

fond, din care în mod corect s-a concluzionat că reclamantele și-au dovedit

calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, fiind succesoare pe

linie colaterală a proprietarilor tabulari P.K. și P.L., în apel probațiunea a

fost completată.

Astfel, potrivit adresei nr. 2289 din 28

octombrie 2009 s-a reținut că P.L., antecesorul lui P.E., a locuit în perioada 16

noiembrie 1964 - 04 martie 1982 în Cluj-Napoca, a decedat la 30 ianuarie 1987

cu ultimul domiciliu în Cluj-Napoca. În acest mod s-a dovedit că numitul P.L.,

antecesorul reclamantelor, a locuit o perioadă îndelungată î imobilul pentru

care se solicită măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001.

Cota din același imobil a făcut obiectul

masei succesorale rămase după defuncta P.K. care a avut ca unic moștenitor pe

soțul supraviețuitor P.L.

Întrucât, în speță, s-a dovedit că P.E.,

tatăl reclamantelor, în prezent decedat, a fost singurul succesor legal al defunctului

P.L., care la rândul său a fost singurul moștenitor al soției predecedate P.K. (fila

27 dosar fond), iar defuncții P.L. și P.K. au fost proprietarii imobilului

evidențiat în C.F. nr. 15758 Cluj, nr. top 4464, situat în Cluj-Napoca, str. T.

nr. 17, se reține că cele două reclamante și-au dovedit calitatea de persoane

îndreptățite care pot beneficia de măsuri reparatorii conform art. 3 din Legea

nr. 10/2001.

Reiese că, în raport cu mențiunile de mai

sus, critica formulată de pârât sub acest aspect este nefondată.

Cu privire la cuantumul cheltuielilor de

judecată acordate de instanța de apel, contestat în temeiul art. 274 alin. (3) C.

proc. civ., se reține că recurentul-pârât Primarul Municipiului Cluj-Napoca se

află în culpă procesuală și, ca parte căzută în pretenții a fost obligat, la

cerere, să plătească cheltuielile de judecată conform dispozițiilor art. 274 alin.

(1) C. proc. civ.

Corect instanța de apel a respins critica

acestuia cu privire la cuantumul exagerat al cheltuielilor de judecată raportat

la complexitatea cauzei și volumul de muncă al avocatului, deoarece pe lângă

redactarea și susținerea acțiunii, reprezentantul reclamantelor a făcut mai

multe demersuri, la diferite instituții, cu scopul de a dovedi calitatea

reclamantelor de persoane îndreptățite.

De altfel, instanța de apel a reținut că

nu există motive întemeiate și obiective pentru diminuarea onorariului de

avocat în instanța de apel.

Apărătorul reclamantelor a depus dovezi

care să justifice activitatea întreprinsă în baza angajamentului său cu privire

la corespondența purtată cu diferite instituții pentru dovedirea calității de

persoane îndreptățite, pentru obținerea actelor de stare civilă.

Față de considerentele expuse, criticile

invocate de pârât în susținerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., sunt nefondate, urmând ca în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

recursul să fie respins.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 326 A din 4

decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2010.