ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3974/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin cererea depusă la Judecătoria Cluj Napoca la 04 iulie 2008 și precizată la 09 noiembrie 2010, reclamantul S.G.A. a chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Cluj, G.V., S.S., S.G., C.I., S.E., R.E.L., Consiliul Local al mun.

Cluj Napoca, Municipiul Cluj Napoca, Consiliul Județean Cluj și Județul Cluj, pentru a se constata că din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei V.I., care îi revine în calitate de moștenitor, face parte imobilul situat în Cluj Napoca, preluat fără titlu valabil, că titlul său de proprietate este preferabil titlurilor pârâților persoane fizice, dobândite în temeiul Legii nr. 112/1995, să fie obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate și posesie apartamentele deținute, să se dispună rectificarea înscrierilor din cartea funciară, iar în subsidiar să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de pârâții persoane fizice în temeiul Legii nr. 112/1995 cu privire la apartamentele din imobilul în litigiu.

Prin sentința civilă nr. 15472 din 19 noiembrie 2010 Judecătoria Cluj Napoca a admis excepția necompetenței materiale a judecătoriei și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Cluj. Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că reclamantul a învestit instanța în principal cu o acțiune în revendicare, prin comparare de titluri, a unui imobil naționalizat în temeiul Decretului nr. 92/1950, că valoarea imobilului în litigiu la data sesizării instanței este de 660.000 RON, astfel încât, în raport de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) teza I C. proc. civ. competența aparține Tribunalului. Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr. 8 din 04 ianuarie 2011, a admis, la rândul său, excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis dosarul Curții de Apel Cluj. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că deși finalitatea acțiunii promovate este aceea de a redobândi în deplină proprietate și posesie imobilele respective, compuse din două corpuri de clădire cu mai multe apartamente, în condițiile în care fiecare apartament în parte a fost dobândit de către familiile pârâte în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995, rezultă că instanța trebuie să realizeze operațiunea de comparare a titlurilor de proprietate având în vedere existența mai multor raporturi juridice distincte, cu particularitățile lor, care, din voința reclamantului, au fost reunite în cadrul unui singur dosar.

De aceea, valoarea litigiului, din perspectiva competenței materiale, nu poate fi dată de reunirea valorilor apartamentelor, ci de valoarea fiecărui apartament în parte. Curtea de Apel Cluj, prin sentința civilă nr. 4F din 20 ianuarie 2011, a stabilit competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca, reținând că pentru stabilirea competenței materiale a instanței trebuie avută în vedere valoarea fiecărui apartament revendicat de reclamant, oricare din ele având o valoare mai mică de 500.000 RON, împrejurare care nu a fost contestată de părți. De aceea, în raport de prevederile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., competența materială aparține judecătoriei. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul.

În motivarea acestuia a arătat că promovarea acțiunii a avut drept scop restituirea proprietății în integralitatea sa, a cărei valoare este mai mare de 500.000 RON. Statul a divizat imobilul pe apartamente în mod abuziv, în absența unui titlu de proprietate, astfel încât a admite existența unor unități independente, create prin culpa statului ar însemna a permite, în continuare, îmbogățirea acestuia prin încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare. Pe de altă parte, printr-o analiză riguroasă a capetelor de cerere principale, dar și a celor subsidiare, se poate constata că acestea nu sunt evaluabile în bani și fiind vorba despre restituirea unui bun preluat nelegal, pentru a se asigura un tratament juridic unitar, se impune a se atribui competența tribunalului, având în vedere și considerentele deciziei Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza pilot Atanasiu.

Analitzând recursul în condițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge, pentru considerentele ce succed: Prin acțiunea promovată reclamantul S.G.A. a învestit instanța cu un capăt de cerere principal - revendicarea imobilului situat în Cluj Napoca, compus din două corpuri de clădire și cu un capăt de cerere subsidiar, respectiv constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de pârâții - persoane fizice. Chiar dacă scopul urmărit de acesta este restituirea în întregime a proprietății, cu privire la care susține că a fost preluată abuziv, instanța, în compararea de titluri, trebuie analizeze raporturile juridice distincte existente între reclamant și fiecare dintre pârâți, în raport de partea de imobil pe care fiecare o ocupă.

În mod corect, Curtea de Apel Cluj a reținut că reclamantul avea posibilitatea să introducă acțiuni distincte împotriva fiecăruia dintre pârâți, dar că prin voința sa acesta a înțeles să le reunească într-un singur dosar. Or, voința părții, ca expresie a principiului disponibilității în procesul civil, nu poate conduce la modificarea regulilor referitoare la competență. Pentru a determina competența materială a instanței, în analiza raporturilor juridice distincte existente între reclamant și fiecare pârât în parte, trebuie avută în vedere valoarea fiecărui apartament ce compune imobilul revendicat, valoare individuală ce nu depășește în niciunul dintre cazuri suma de 500.000 RON, pentru a atrage competența materială de primă instanță a Tribunalului.

În interpretarea dispozițiilor legale referitoare la determinarea competenței materiale în raport de valoarea obiectului cererii deduse judecății, jurisprudența și doctrina sunt unanime în a aprecia că această valoare nu se determină prin însumarea valorilor obiectelor tuturor capetelor de cerere, ci prin raportare la valoarea obiectului capătului de cerere principal. Înalta Curte observă că, de lege ferenda, această soluție este consacrată legislativ în noul C. proc. civ., care alocă o întreagă secțiune modului de determinare a competenței după valoarea obiectului cererii introductive de instanță. În același timp, nici argumentul recurentului cu privire la caracterul neevaluabil în bani al capetelor de cerere principale și subsidiare nu poate fi primit.

Prin decizia nr. 32 din 09 iunie 2008 pronunțată de Înalta Curte în recurs în interesul legii s-a stabilit, cu valoare obligatorie, că ori de câte ori pe calea acțiunii în justiție se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă și necesară. Cererea de chemare în judecată prin care se solicită pronunțarea anulării unui act juridic sau constatarea nulității absolute a aceluiași act, chiar și fără a se cere restituirea prestațiilor efectuate de părți, are caracter patrimonial atunci când tinde la desființarea unui act juridic ale cărui efecte au avut caracter patrimonial. Nu poate fi primit nici argumentul în sensul că este competent Tribunalul în soluționarea oricărui litigiu ce tinde la restituirea unei proprietăți abuziv preluate, pentru asigurarea unei judecăți unitare.

Competența materială a unei instanțe este expres prevăzută de lege și nu poate fi aplicată potrivit unor considerente subiective. Cu atât mai mult, asigurarea unui tratament unitar al problemei restituirii imobilelor vizată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza pilot Atanasiu nu privește, în niciun caz, competența exclusivă a Tribunalului, așa cum susține recurentul. Având în vedere aspectul, necontestat de niciuna dintre părți, că valoarea individuală a niciunuia dintre apartamentele revendicate nu depășește 500.000 RON, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 2 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. civ. rezultă competența materială de primă instanță a judecătoriei în soluționarea litigiului de față.

Pentru considerentele mai sus arătate, în aplicarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S.G.A. împotriva sentinței civile nr. 4F din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2011.