ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 310/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 294/2003 pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâtului K.C., excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.P.C. SA Cluj – Napoca prin lichidator SC A.T.P. SA Cluj – Napoca, excepția inadmisibilități acțiunii de drept comun privind nevalabilitatea preluării de către stat a imobilelor din CF Cluj și rectificarea intabulării dreptului de proprietate prin restabilirea situației anterioare, în sensul reînscrierii vechilor proprietari tabulari. A fost admisă excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune privind petițiile de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare – cumpărare și a actelor subsecvente acestora, de rectificare a intabulării, în sensul reînscrierii dreptului de proprietate al Statului Român și în consecință, a fost respinsă acțiunea civilă intentată de reclamantele T.M.J., T.M.C.

și R.A.M. în contradictoriu cu pârâții, având constatarea nulității Decretului nr. 92/1950, constatarea nulității absolute a preluării făcute în baza acestui decret și rectificarea înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară prin restabilirea situației anterioare, în sensul de a se dispune reînscrierea vechilor proprietari tabulari, iar apoi a reclamantelor cu titlu de moștenire, în ceea ce privește imobilele situate în Cluj – Napoca. Prin decizia civilă nr. 163/2003 pronunțată de Curtea de Apel Cluj s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamante, împotriva Decretului nr. 294/2003. Prin decizia civilă nr. 8238 din 17 octombrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul reclamanților, s-a casat decizia nr. 163 din 8 octombrie 2003 și s-a trimis cauza spre rejudecarea capătului de cerere privind rectificarea înscrierilor în CF la Tribunalul Cluj.

S-a menținut decizia nr. 294/2003 a Tribunalului Cluj ce privea capătul de cerere privind valabilitatea contractelor de vânzare – cumpărare. În urma casării, Tribunalul Cluj prin sentința civilă nr. 52 din 23 ianuarie 2009, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor în ceea ce privește imobilul înscris în CF Cluj, situat în Municipiul Cluj – Napoca. S-a respins excepția nulității absolute, s-a admis în parte acțiunea civilă precizată, având ca obiect constatarea preluării fără titlu valabil și restabilirea situației anterioare. S-a constatat preluarea fără titlu valabil de către Statul Român a imobilului situat în Municipiul Cluj – Napoca. S-a respins capătul de cerere având ca obiect restabilirea situației anterioare de carte funciară.

S-a respins acțiunea față de pârâtul K.C. ca fiind înaintată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. S-au respins cererile având ca obiect constatarea preluării fără titlu valabil și restabilirea situației anterioare de carte funciară în privința imobilului înscris în CF Cluj, situat în Municipiul Cluj – Napoca,, ca fiind înaintate de persoane lipsite de calitate procesuală activă. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că imobilul situat în Cluj – Napoca, construcție și teren în suprafață de 224 stj.p. a fost proprietatea lui L.E. și a trecut în proprietatea statului cu titlu de naționalizare și că reclamantele nu au făcut dovada calității de moștenitor de pe urma defunctului L.E.

În privința imobilului situat în Cluj – Napoca, proprietatea defuncților L.E. și soția L.M., dreptul de proprietate al statului cu titlu de naționalizare a fost întabulat prin înscrierea în CF din 2 noiembrie 1956. Reclamantelor în temeiul Legii nr. 10/2001 li s-au emis dispozițiile din 2008. În ce privește imobilul situat în Municipiul Cluj – Napoca, construcție și teren în suprafața de 705 stj.p., s-a constatat că acesta a fost proprietatea soției lui L.E. născută Z.M. conform încheierii din 19 decembrie 1949 și că a fost preluat în proprietatea statului cu titlu de naționalizare. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele și pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj – Napoca, aducând critici de nelegalitate și netemeinicie.

Reclamantele critică hotărârea, arătând că în mod greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în ceea ce privește imobilul situat în Cluj – Napoca, și că înstrăinarea imobilelor s-a făcut contrar dispozițiilor art. 1 și art. 9 din Legea nr. 112/1995, contractele de vânzare – cumpărare fiind încheiate fără cauză licită. Pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj – Napoca critică sentința arătând că imobilele au fost preluate cu titlu valabil. Curtea de Apel Cluj, prin decizia nr. 87 din 24 martie 2010, a admis apelul reclamantelor, a desființat sentința în parte și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal. S-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj - Napoca.

În considerentele deciziei s-a reținut că, în calea de atac a apelului reclamantele au depus la dosar acte noi cu care au făcut dovada calității de moștenitoare după L.M. căreia soțul L.E. i-a testat întreaga avere mobilă și imobilă. Cu actele noi depuse la dosar s-a făcut dovada calității procesuale active a reclamantelor cu privire la imobilul situat în Cluj – Napoca. S-a mai reținut că pentru celelalte imobile solicitate, reclamantelor li s-a restituit parțial terenul în natură, iar pentru imobilele înstrăinate li s-au acordat despăgubiri în condițiile legii speciale și că nu au fost desființate actele juridice de înstrăinare, deci corect s-a admis acțiunea în parte. Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamantele și pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj – Napoca, invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9, C. proc.

civ. Recurentele – reclamante critică hotărârea sub următoarele aspecte: - Instanța de apel a omis că constate că și imobilul situat în Cluj – Napoca, a intrat în proprietatea statului fără titlu valabil. - Excepția nulității absolute a actelor de înstrăinare a imobilelor în litigiu precum și a Decretului nr. 92/1950, a rămas nesoluționată. Recurentul – pârât critică hotărârea sub următoarele aspecte: - Afirmația conform căreia Decretul nr. 92/1950 era în contradicție cu prevederile Constituției, este nefondată. - Pentru constatarea valabilității titlului statului la preluare, trebuie verificat dacă la acel moment s-a respectat ad litteram actul normativ care constituie temeiul juridic al preluării și nu rațiuni de ordin politic și istoric.

Examinând criticile formulate prin intermediul cererilor de recurs Înalta Curte constată nefondat recursul pentru considerentele ce succed. Se va face o singură analiză a cererilor de recurs, având în vedere că în esență se aduc aceleași critici de nelegalitate. Recurentele critică hotărârea în principal în sensul că, în mod greșit nu s-a constatat nevalabilitatea titlului statului și pentru imobilul situat în Cluj – Napoca. Aceste critici sunt premature, având în vedere că, instanța fondului, privitor la imobilul situat în Cluj – Napoca, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților întrucât nu au făcut dovada calității de moștenitor de pe urma fostului proprietar al acestui imobil, pe nume L.E.

Având în vedere acest cadru procesual, stabilit de instanța fondului, ar fi fost de prisos să se analizeze situația juridică a imobilului. În calea de atac a apelului, pe baza înscrisurilor noi, s-a schimbat situația de fapt, în sensul că, s-a constatat pe baza certificatului de moștenitor că imobilul a fost testat de fostul proprietar, L.E., soției sale L.M., iar reclamantele au calitatea de moștenitori de pe urma acestea și drept urmare, a fost înlăturată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor, cu privire la imobi. În noul cadru procesual stabilit, instanța de apel, având în vedere dispozițiile art. 297 C. proc. civ. (prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului), nu putea analiza direct în apel situația juridică a imobilului supus analizei, respectiv valabilitatea sau nevalabilitatea titlului statului cu privire și la acest imobil.

Această stare de fapt va fi analizată în rejudecarea cauzei. Cu privire la criticile ce vizează nulitatea absolută a înscrisurilor în baza cărora au fost înstrăinate celelalte imobile, pentru care reclamantele au primit despăgubiri, soluția instanțelor este legală, în caz contrar ar fi avut loc o încălcare a Convenției Europene a Drepturilor Omului, mai concret, a principiului securității raporturilor juridice, în sensul că instanța trebuie să țină cont de constatările din procedurile judiciare anterioare. Or, în primul ciclu procesual, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 8238 din 17 iunie 2006, a menținut decizia nr. 294/2003 cu privire la capătul de cerere ce viza valabilitatea contractelor de vânzare – cumpărare.

Repunerea în discuție a valabilității contractului de vânzare - cumpărare, soluționată prin hotărârea judecătorească irevocabilă, nu poate fi justificată prin prisma art. 6 din Convenție. Criticile recurentului – pârât privesc și valabilitatea Decretului nr. 92/1950, afirmând că acesta nu contravenea Constituției din acea vreme. Criticile sunt nefondate, ținând cont de faptul că, în forma actuală, Legea nr. 10/2001 califică drept abuzive preluările de imobile în temeiul Decretului nr. 92/1950. Jurisprudența în această materie este în sensul că dispozițiile acestui decret contraveneau Constituției din acea vreme. În concluzie, hotărârea ce face obiectul recursului este legală, fiind aplicate și interpretate corect dispozițiile Legii nr. 10/2001 modificată, considerentele și dispozițiile nu sunt contradictorii și drept urmare nu sunt incidente în cauză, dispozițiile de nelegalitate (art. 304 pct. 7, 9) așa cum se susține prin motivele de recurs.

Așa fiind, Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanții T.M.T., T.M.C., R.A.M. și pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj – Napoca împotriva deciziei civile nr. 87/A/2010 din 24 martie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2011.