ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 310/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 294/2003

pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis excepția lipsei

calității procesuale a pârâtului K.C., excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei S.P.C. SA Cluj – Napoca prin

lichidator SC A.T.P. SA Cluj – Napoca, excepția inadmisibilități

acțiunii de drept comun privind nevalabilitatea preluării de

către stat a imobilelor din CF Cluj și rectificarea intabulării

dreptului de proprietate prin restabilirea situației anterioare, în sensul

reînscrierii vechilor proprietari tabulari. A fost admisă excepția

prescripției extinctive a dreptului la acțiune privind petițiile

de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare –

cumpărare și a actelor subsecvente acestora, de rectificare a

intabulării, în sensul reînscrierii dreptului de proprietate al Statului

Român și în consecință, a fost respinsă acțiunea

civilă intentată de reclamantele T.M.J., T.M.C. și R.A.M. în

contradictoriu cu pârâții, având constatarea nulității

Decretului nr. 92/1950, constatarea nulității absolute a

preluării făcute în baza acestui decret și rectificarea

înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară prin restabilirea

situației anterioare, în sensul de a se dispune reînscrierea vechilor

proprietari tabulari, iar apoi a reclamantelor cu titlu de moștenire, în

ceea ce privește imobilele situate în Cluj – Napoca.

Prin decizia civilă nr. 163/2003

pronunțată de Curtea de Apel Cluj s-a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamante, împotriva Decretului nr. 294/2003.

Prin decizia civilă nr. 8238

din 17 octombrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție s-a admis recursul reclamanților, s-a casat decizia nr.

163 din 8 octombrie 2003 și s-a trimis cauza spre rejudecarea

capătului de cerere privind rectificarea înscrierilor în CF la Tribunalul

Cluj. S-a menținut decizia nr. 294/2003 a Tribunalului Cluj ce privea

capătul de cerere privind valabilitatea contractelor de vânzare –

cumpărare.

În urma casării, Tribunalul

Cluj prin sentința civilă nr. 52 din 23 ianuarie 2009, a admis

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor în

ceea ce privește imobilul înscris în CF Cluj, situat în Municipiul Cluj –

Napoca. S-a respins excepția nulității absolute, s-a admis în

parte acțiunea civilă precizată, având ca obiect constatarea

preluării fără titlu valabil și restabilirea situației

anterioare. S-a constatat preluarea fără titlu valabil de către

Statul Român a imobilului situat în Municipiul Cluj – Napoca. S-a respins

capătul de cerere având ca obiect restabilirea situației anterioare

de carte funciară. S-a respins acțiunea față de pârâtul K.C.

ca fiind înaintată împotriva unei persoane fără calitate

procesuală pasivă. S-au respins cererile având ca obiect constatarea preluării

fără titlu valabil și restabilirea situației anterioare de

carte funciară în privința imobilului înscris în CF Cluj, situat în

Municipiul Cluj – Napoca,, ca fiind înaintate de persoane lipsite de calitate

procesuală activă.

Pentru a hotărî astfel, s-a

reținut că imobilul situat în Cluj – Napoca, construcție și

teren în suprafață de 224 stj.p. a fost proprietatea lui L.E. și

a trecut în proprietatea statului cu titlu de naționalizare și

că reclamantele nu au făcut dovada calității de

moștenitor de pe urma defunctului L.E. În privința imobilului situat

în Cluj – Napoca, proprietatea defuncților L.E. și soția L.M.,

dreptul de proprietate al statului cu titlu de naționalizare a fost

întabulat prin înscrierea în CF din 2 noiembrie 1956. Reclamantelor în temeiul

Legii nr. 10/2001 li s-au emis dispozițiile din 2008. În ce privește

imobilul situat în Municipiul Cluj – Napoca, construcție și teren în

suprafața de 705 stj.p., s-a constatat că acesta a fost proprietatea

soției lui L.E. născută Z.M. conform încheierii din 19 decembrie

1949 și că a fost preluat în proprietatea statului cu titlu de

naționalizare.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel reclamantele și pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj

– Napoca, aducând critici de nelegalitate și netemeinicie.

Reclamantele critică

hotărârea, arătând că în mod greșit s-a admis excepția

lipsei calității procesuale active a reclamanților în ceea ce

privește imobilul situat în Cluj – Napoca, și că

înstrăinarea imobilelor s-a făcut contrar dispozițiilor art. 1

și art. 9 din Legea nr. 112/1995, contractele de vânzare – cumpărare

fiind încheiate fără cauză licită.

Pârâtul Consiliul Local al

Municipiului Cluj – Napoca critică sentința arătând că

imobilele au fost preluate cu titlu valabil.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia nr.

87 din 24 martie 2010, a admis apelul reclamantelor, a desființat

sentința în parte și a trimis cauza spre rejudecare la același

tribunal. S-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al

Municipiului Cluj - Napoca.

În considerentele deciziei s-a

reținut că, în calea de atac a apelului reclamantele au depus la

dosar acte noi cu care au făcut dovada calității de

moștenitoare după L.M. căreia soțul L.E. i-a testat

întreaga avere mobilă și imobilă. Cu actele noi depuse la dosar

s-a făcut dovada calității procesuale active a reclamantelor cu

privire la imobilul situat în Cluj – Napoca. S-a mai reținut că

pentru celelalte imobile solicitate, reclamantelor li s-a restituit

parțial terenul în natură, iar pentru imobilele înstrăinate li

s-au acordat despăgubiri în condițiile legii speciale și că

nu au fost desființate actele juridice de înstrăinare, deci corect

s-a admis acțiunea în parte.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri au declarat recurs reclamantele și pârâtul Consiliul Local

al Municipiului Cluj – Napoca, invocând incidența dispozițiilor art. 304

pct. 9, C. proc. civ.

Recurentele – reclamante

critică hotărârea sub următoarele aspecte:

- Instanța de apel a omis

că constate că și imobilul situat în  Cluj – Napoca, a intrat în

proprietatea statului fără titlu valabil.

- Excepția nulității

absolute a actelor de înstrăinare a imobilelor în litigiu precum și a

Decretului nr. 92/1950, a rămas nesoluționată.

Recurentul – pârât critică

hotărârea sub următoarele aspecte:

- Afirmația conform căreia

Decretul nr. 92/1950 era în contradicție cu prevederile Constituției,

este nefondată.

- Pentru constatarea

valabilității titlului statului la preluare, trebuie verificat

dacă la acel moment s-a respectat ad litteram actul normativ care

constituie temeiul juridic al preluării și nu rațiuni de ordin

politic și istoric.

Examinând criticile formulate prin

intermediul cererilor de recurs Înalta Curte constată nefondat recursul

pentru considerentele ce succed.

Se va face o singură

analiză a cererilor de recurs, având în vedere că în esență

se aduc aceleași critici de nelegalitate.

Recurentele critică

hotărârea în principal în sensul că, în mod greșit nu s-a

constatat nevalabilitatea titlului statului și pentru imobilul situat în

Cluj – Napoca.

Aceste critici sunt premature, având

în vedere că, instanța fondului, privitor la imobilul situat în Cluj

– Napoca, a admis excepția lipsei calității procesuale active a

reclamanților întrucât nu au făcut dovada calității de

moștenitor de pe urma fostului proprietar al acestui imobil, pe nume L.E.

Având în vedere acest cadru

procesual, stabilit de instanța fondului, ar fi fost de prisos să se

analizeze situația juridică a imobilului.

În calea de atac a apelului, pe baza

înscrisurilor noi, s-a schimbat situația de fapt, în sensul că, s-a

constatat pe baza certificatului de moștenitor că imobilul a fost

testat de fostul proprietar, L.E., soției sale L.M., iar reclamantele au

calitatea de moștenitori de pe urma acestea și drept urmare, a fost

înlăturată excepția lipsei calității procesuale active

a reclamantelor, cu privire la imobi.

În noul cadru procesual stabilit,

instanța de apel, având în vedere dispozițiile art. 297 C. proc. civ.

(prima instanță a soluționat procesul fără a intra în

cercetarea fondului), nu putea analiza direct în apel situația

juridică a imobilului supus analizei, respectiv valabilitatea sau

nevalabilitatea titlului statului cu privire și la acest imobil.

Această stare de fapt va fi analizată în rejudecarea cauzei.

Cu privire la criticile ce

vizează nulitatea absolută a înscrisurilor în baza cărora au

fost înstrăinate celelalte imobile, pentru care reclamantele au primit

despăgubiri, soluția instanțelor este legală, în caz

contrar ar fi avut loc o încălcare a Convenției Europene a

Drepturilor Omului, mai concret, a principiului securității raporturilor

juridice, în sensul că instanța trebuie să țină cont

de constatările din procedurile judiciare anterioare.

Or, în primul ciclu procesual,

Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 8238 din 17

iunie 2006, a menținut decizia nr. 294/2003 cu privire la capătul de

cerere ce viza valabilitatea contractelor de vânzare – cumpărare.

Repunerea în discuție a

valabilității contractului de vânzare - cumpărare,

soluționată prin hotărârea judecătorească

irevocabilă, nu poate fi justificată prin prisma art. 6 din

Convenție.

Criticile recurentului – pârât

privesc și valabilitatea Decretului nr. 92/1950, afirmând că acesta

nu contravenea Constituției din acea vreme.

Criticile sunt nefondate,

ținând cont de faptul că, în forma actuală, Legea nr. 10/2001

califică drept abuzive preluările de imobile în temeiul Decretului nr.

92/1950.

Jurisprudența în această

materie este în sensul că dispozițiile acestui decret contraveneau

Constituției din acea vreme.

În concluzie, hotărârea ce face

obiectul recursului este legală, fiind aplicate și interpretate corect

dispozițiile Legii nr. 10/2001 modificată, considerentele și

dispozițiile nu sunt contradictorii și drept urmare nu sunt incidente

în cauză, dispozițiile de nelegalitate (art. 304 pct. 7, 9) așa

cum se susține prin motivele de recurs.

Așa fiind, Înalta Curte în baza

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

reclamanții T.M.T., T.M.C., R.A.M. și pârâtul Consiliul Local al

Municipiului Cluj – Napoca împotriva deciziei civile nr. 87/A/2010 din 24 martie

2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2011.