ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8238/2006

Deliberând, în condițiile art.

256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului Cluj la 15 august 2002 reclamantele T.M.J., T.M.C.

și R.A.M. au chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local al

Municipiului Cluj Napoca, P.R., V.D.M., F.P., I.E., R.R., R.A. și SC I.P.

SA Cluj, pentru constatarea nulității absolute a Decretul nr.

92/1950 și, ca urmare, trecerea în

proprietatea statului în mod nelegal a imobilelor situate în Cluj.

S-a solicitat radierea din C.F. a

Statului și înscrierea dreptului de proprietate a foștilor

proprietari, soților L.E. și a drepturilor de moștenire a

reclamantelor.

De la pârâta SC I.P. SA Cluj au

solicitat restituirea suprafeței de teren de 385 mp înscris în C.F. cu

nr.top. 10956/1/2.

La 21 noiembrie 2002 reclamantele

și-au completat acțiunea chemând în judecată și pe

pârâții K.K.(soțul pârâtei K.I.) și, respectiv R.A. (soțul

pârâtei R.R.), precum și Primăria Municipiului Cluj Napoca.

Precizarea acțiunii a vizat

petite noi referitoare la anularea contractelor de vânzare-cumpărare

încheiate de Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca și prin SC C. SA

Cluj cu foștii chiriași:

- nr. 32241 din 9 octombrie 1997

încheiat cu I.E. pentru apartamentul nr. 3;

- nr. 30336 din 30 septembrie 1996

încheiat cu R.R. și R.A. pentru apartamentul nr. 2;

- nr. 36584 din 2 noiembrie 1998

încheiat cu F.P. pentru apartamentul nr. 4;

- nr. 31946 din 19.12.1996 încheiat

cu K.I. pentru apartamentul nr. 1/A;

- nr. 31219 din 26 noiembrie 1996

încheiat cu V.D.M. pentru apartamentul nr. 9;

- și a tuturor celorlalte

contracte care nu au putut fi inserate în acțiune, nefiind

găsită C.F. individuală a Statului Român.

O ultimă precizare a privit

chemarea în judecată și a municipiului Cluj Napoca și a

unității vânzătoare a apartamentelor, SC C. SA prin lichidatorul

său, A.T.P. SA.

Tribunalul Cluj, prin sentința

civilă nr. 294 din 25 martie 2003 a admis următoarele excepții:

- lipsa calității

procesuale pasive a pârâților K.C. și SC C. SA Cluj Napoca prin

lichidator;

- inadmisibilitatea acțiunii de

drept comun privind nevalabilitatea preluării de către stat a

imobilelor din C.F. inițiale Cluj și rectificarea intabulării

prin restabilirea situației anterioare cu reînscrierea vechilor

proprietari;

- prescripției extinctive a

dreptului la acțiune privind petitele de constatare a nulității

absolute a contractelor de vânzare- cumpărare și a celor subsecvente

acestora.

Acțiunea a fost, așadar,

respinsă.

În motivarea acestei soluții

tribunalul a arătat că o acțiune promovată (la 14 august

2002), în temeiul art. 480-481 C. civ., după apariția Legii nr.

10/2001 este inadmisibilă, raportat la principiul de drept potrivit

căruia legea specială derogă de la legea generală, iar sub

imperiul legii speciale moștenitorii de drept ai foștilor proprietari

nu se pot adresa direct instanței pentru restituirea în natură a

imobilelor abuziv preluate, aceștia fiind obligați să

parcurgă o procedură prealabilă administrativă.

S-a mai constatat că cererea

privind anularea contractelor de vânzare cumpărare a fost formulată

abia la 21 octombrie 2002 conform precizării de la fila 197 din dosar

fond, după împlinirea termenului de prescripție extinctivă

prevăzută de art. 46 alin. ultim din Legea 10/2001, prelungit în

două rânduri de O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. 145/2001 până la

14 august 2002.

S-a apreciat că cererea este

prescrisă indiferent că a fost expediată prin poștă la

14 august 2002 de vreme ce pârâții chiriași cumpărători au

fost chemați inițial în judecată numai pentru rectificarea

intabulării.

S-a considerat prescrisă

și acțiunea în rectificarea intabulării, cererea accesorie

petitelor de constatare a nulității absolute, în raport de art. 37

din Legea 7/1996.

S-a considerat fără

calitate procesuală pasivă K.C. deoarece pârâta K.I. a cumpărat

singură apartamentul nr. 1A după desfacerea căsătoriei de

K.C. (sentința nr. 1178 din 3 februarie 1995 a Judecătoriei Cluj

Napoca, definitivă și irevocabilă la 14 aprilie 1995).

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

civilă nr. 163 din 8 octombrie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat

de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 294/2003.

În raport de criticile formulate de

reclamante, Curtea de apel a constatat în primul rând că Tribunalul era

competent să judece în primă instanță față de

valoarea imobilelor revendicate, 5 miliarde lei, cel situat în str. A. și,

respectiv, 2,5 miliarde lei cel situat în str. M., conform declarației

reclamantelor.

S-a constatat însă că

imobilele au fost preluate abuziv în temeiul Decretului 92/1950 și fac

obiectul art. 2 din Legea 10/2001 și ca urmare, după intrarea în

vigoare a acestei legi speciale, acțiunea în revendicare nu mai poate fi

primită în baza dreptului comun.

Sub acest aspect s-a reținut

că reclamantele deși au solicitat prin acțiunea

introductivă constatarea că Decretul 92/1950 este lovit de nulitate absolută

cu privire la imobilele în litigiu și rectificarea de către cartea

funciară, au formulat de fapt prin finalitatea unei atari acțiuni, o

acțiune reală imobiliară, petitorie, care tinde la

recunoașterea și apărarea dreptului lor de proprietate. În cadrul

unei asemenea acțiuni se apreciază și valabilitatea titlului.

Instanța de apel a mai

constatat că în mod corect s-a respins capătul de cerere privind

anularea contractelor de vânzare-cumpărare, ca fiind prescris, o atare

cerere fiind făcută la 21 noiembrie 2002 (fila 197 din dosarul de

fond).

S-a considerat corectă și

soluționarea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive

a pârâților K.C. și SC C. SA prin lichidator pentru situația de

fapt și de drept reținută de instanța de fond.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat în termen legal recurs reclamantele în temeiul art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Au criticat situația de fapt

reținută de instanțe în sensul că ar fi formulat o

acțiune în temeiul art. 46 din Legea 10/2001 deși ele s-au adresat cu

notificarea prevăzută de art. 21 din lege către Consiliul Local

al Municipiului Cluj Napoca.

S-a criticat ca nelegală

și respingerea ca prescrisă a cererii de anulare a contractelor de

vânzare cumpărare, deși au solicitat acest lucru prin acțiunea

introductivă de instanță, iar precizarea ulterioară este

într-adevăr o precizare și nu o acțiune, admisibilă fiind

și cererea lor prevăzând rectificarea înscrierii tabulare conform

art. 34-37 a Legii 115/1938.

Recursul este întemeiat numai sub

aspectele ce se vor menționa în continuare.

În acțiunea introductivă

de instanță reclamantele au solicitat expres, constatarea

nulității absolute a Decretului 92/1950 prin care Statul a dobândit

în mod nelegal proprietatea asupra imobilelor. S-a mai cerut radierea Statului

din cartea funciară și înscrierea în acest document a dreptului de

proprietate al foștilor proprietari și respectiv a dreptului de

moștenire al reclamantelor.

Prin încheierea din 26 noiembrie

2002 s-a luat act de precizarea de acțiune formulată în scris de

reclamante la 21 noiembrie 2002 (fila 197 dosar de fond), prin care se

solicită după mai bine de un an de la introducerea acțiunii

și anularea contractelor de vânzare-cumpărare cu indicarea a

încă patru pârâți, K.C. și K.G., R.A. și Primăria Cluj

Napoca.

În raport de această dată

s-a constatat în mod legal că reclamantele nu mai erau în termen să

solicite anularea contractelor de vânzare-cumpărare față de

dispozițiile art. 47 din Legea nr. 10/2001.

Nu se poate interpreta că

reclamantele au avut o asemenea intenție care să se deducă din

petitul acțiunii deoarece obiectul acțiunii trebuia precis formulat

în termeni neechivoci, în raport cu dispozițiile art. 82 și art. 112

pct. 3 C. proc. civ.

Pârâții, chemați în

judecată trebuie să știe precis ce se pretinde de la ei pentru

a-și formula apărările. Or, reclamanta i-a chemat în

judecată pe foștii dobânditori ulterior (cu cele 3 excepții din

precizarea ulterioară), dar nu pentru anularea contractelor de vânzare

cumpărare.

Nici faptul susținut pentru

prima dată în recurs că s-ar fi depus o notificare la Legea nr.

10/2001 nu s-a dovedit pentru a infirma concluzia corectă a

instanței, că o revendicare după apariția Legii 10/2001, nu

se mai poate face cu ignorarea procedurii administrative prealabile.

Instanțele însă, analizând

modul în care s-au rezolvat excepțiile nu au mai observat împrejurarea

că excepțiile invocate din oficiu au privit capetele de cererea

referitoare la revendicare și respectiv, constatarea nulității

contractelor de vânzare-cumpărare fără ca să existe preocupare

pentru rezolvarea și celorlalte două petite cu care fusese

investită instanța și anume valabilitatea titlului statului

asupra imobilelor revendicate și respectiv, asupra rectificării

înscrierilor tabulare.

Este de remarcat că

instanța de fond a reținut că potrivit art. 35 alin. (1) din

Legea 7/1996 cererea accesorie petitelor de constatare a nulității

absolute, respectiv cea privind restabilirea situației anterioare prin

reînscrierea statului vânzător este și ea prescrisă.

Dar soluționarea acestor cereri

s-a făcut în raport de cererea principală considerată a fi

constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare

cumpărare nu și cererea de referitoare la validitatea titlului

Statului.

Pe cale de consecință se

va trimite cauza la Tribunalul Cluj spre rejudecare a capetelor de cerere

privind valabilitatea titlului Statului cât și rectificarea înscrierilor

în C.F.

Se va menține sentința nr.

294/2003 a Tribunalului Cluj, cât privește soluționarea

capătului de cerere privind valabilitatea contractelor de

vânzare-cumpărare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții T.M.J., T.M.C. și R.A.M. împotriva deciziei civile nr.

163 din 8 octombrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Cluj,

secția civilă, pe care o casează.

Admite apelul reclamanților

împotriva sentinței nr. 294 din 25 martie 2003 pe care o

desființează în parte și trimite cauza spre rejudecarea

capătului de cerere privind valabilitatea titlului statului cât și

capătului de cerere privind rectificarea înscrierilor în C.F., la

Tribunalul Cluj.

Menține decizia nr. 294/2003 a

Tribunalului Cluj cât privește soluționarea capătului de cerere

privind valabilitatea contractelor de vânzare-cumpărare.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 17 octombrie 2006.