ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8238/2006

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la 15 august 2002 reclamantele T.M.J., T.M.C. și R.A.M. au chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca, P.R., V.D.M., F.P., I.E., R.R., R.A. și SC I.P. SA Cluj, pentru constatarea nulității absolute a Decretul nr. 92/1950 și, ca urmare, trecerea în proprietatea statului în mod nelegal a imobilelor situate în Cluj. S-a solicitat radierea din C.F. a Statului și înscrierea dreptului de proprietate a foștilor proprietari, soților L.E. și a drepturilor de moștenire a reclamantelor. De la pârâta SC I.P. SA Cluj au solicitat restituirea suprafeței de teren de 385 mp înscris în C.F.

cu nr.top. 10956/1/2. La 21 noiembrie 2002 reclamantele și-au completat acțiunea chemând în judecată și pe pârâții K.K.(soțul pârâtei K.I.) și, respectiv R.A. (soțul pârâtei R.R.), precum și Primăria Municipiului Cluj Napoca. Precizarea acțiunii a vizat petite noi referitoare la anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca și prin SC C. SA Cluj cu foștii chiriași: - nr. 32241 din 9 octombrie 1997 încheiat cu I.E. pentru apartamentul nr. 3; - nr. 30336 din 30 septembrie 1996 încheiat cu R.R. și R.A. pentru apartamentul nr. 2; - nr. 36584 din 2 noiembrie 1998 încheiat cu F.P. pentru apartamentul nr. 4; - nr. 31946 din 19.12.1996 încheiat cu K.I.

pentru apartamentul nr. 1/A; - nr. 31219 din 26 noiembrie 1996 încheiat cu V.D.M. pentru apartamentul nr. 9; - și a tuturor celorlalte contracte care nu au putut fi inserate în acțiune, nefiind găsită C.F. individuală a Statului Român. O ultimă precizare a privit chemarea în judecată și a municipiului Cluj Napoca și a unității vânzătoare a apartamentelor, SC C. SA prin lichidatorul său, A.T.P. SA. Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr. 294 din 25 martie 2003 a admis următoarele excepții: - lipsa calității procesuale pasive a pârâților K.C. și SC C. SA Cluj Napoca prin lichidator; - inadmisibilitatea acțiunii de drept comun privind nevalabilitatea preluării de către stat a imobilelor din C.F.

inițiale Cluj și rectificarea intabulării prin restabilirea situației anterioare cu reînscrierea vechilor proprietari; - prescripției extinctive a dreptului la acțiune privind petitele de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare- cumpărare și a celor subsecvente acestora. Acțiunea a fost, așadar, respinsă. În motivarea acestei soluții tribunalul a arătat că o acțiune promovată (la 14 august 2002), în temeiul art. 480-481 C. civ., după apariția Legii nr. 10/2001 este inadmisibilă, raportat la principiul de drept potrivit căruia legea specială derogă de la legea generală, iar sub imperiul legii speciale moștenitorii de drept ai foștilor proprietari nu se pot adresa direct instanței pentru restituirea în natură a imobilelor abuziv preluate, aceștia fiind obligați să parcurgă o procedură prealabilă administrativă.

S-a mai constatat că cererea privind anularea contractelor de vânzare cumpărare a fost formulată abia la 21 octombrie 2002 conform precizării de la fila 197 din dosar fond, după împlinirea termenului de prescripție extinctivă prevăzută de art. 46 alin. ultim din Legea 10/2001, prelungit în două rânduri de O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. 145/2001 până la 14 august 2002. S-a apreciat că cererea este prescrisă indiferent că a fost expediată prin poștă la 14 august 2002 de vreme ce pârâții chiriași cumpărători au fost chemați inițial în judecată numai pentru rectificarea intabulării. S-a considerat prescrisă și acțiunea în rectificarea intabulării, cererea accesorie petitelor de constatare a nulității absolute, în raport de art. 37 din Legea 7/1996.

S-a considerat fără calitate procesuală pasivă K.C. deoarece pârâta K.I. a cumpărat singură apartamentul nr. 1A după desfacerea căsătoriei de K.C. (sentința nr. 1178 din 3 februarie 1995 a Judecătoriei Cluj Napoca, definitivă și irevocabilă la 14 aprilie 1995). Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 163 din 8 octombrie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 294/2003. În raport de criticile formulate de reclamante, Curtea de apel a constatat în primul rând că Tribunalul era competent să judece în primă instanță față de valoarea imobilelor revendicate, 5 miliarde lei, cel situat în str. A. și, respectiv, 2,5 miliarde lei cel situat în str. M., conform declarației reclamantelor.

S-a constatat însă că imobilele au fost preluate abuziv în temeiul Decretului 92/1950 și fac obiectul art. 2 din Legea 10/2001 și ca urmare, după intrarea în vigoare a acestei legi speciale, acțiunea în revendicare nu mai poate fi primită în baza dreptului comun. Sub acest aspect s-a reținut că reclamantele deși au solicitat prin acțiunea introductivă constatarea că Decretul 92/1950 este lovit de nulitate absolută cu privire la imobilele în litigiu și rectificarea de către cartea funciară, au formulat de fapt prin finalitatea unei atari acțiuni, o acțiune reală imobiliară, petitorie, care tinde la recunoașterea și apărarea dreptului lor de proprietate. În cadrul unei asemenea acțiuni se apreciază și valabilitatea titlului.

Instanța de apel a mai constatat că în mod corect s-a respins capătul de cerere privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare, ca fiind prescris, o atare cerere fiind făcută la 21 noiembrie 2002 (fila 197 din dosarul de fond). S-a considerat corectă și soluționarea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a pârâților K.C. și SC C. SA prin lichidator pentru situația de fapt și de drept reținută de instanța de fond. Împotriva acestei hotărâri au declarat în termen legal recurs reclamantele în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Au criticat situația de fapt reținută de instanțe în sensul că ar fi formulat o acțiune în temeiul art. 46 din Legea 10/2001 deși ele s-au adresat cu notificarea prevăzută de art. 21 din lege către Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca.

S-a criticat ca nelegală și respingerea ca prescrisă a cererii de anulare a contractelor de vânzare cumpărare, deși au solicitat acest lucru prin acțiunea introductivă de instanță, iar precizarea ulterioară este într-adevăr o precizare și nu o acțiune, admisibilă fiind și cererea lor prevăzând rectificarea înscrierii tabulare conform art. 34-37 a Legii 115/1938. Recursul este întemeiat numai sub aspectele ce se vor menționa în continuare. În acțiunea introductivă de instanță reclamantele au solicitat expres, constatarea nulității absolute a Decretului 92/1950 prin care Statul a dobândit în mod nelegal proprietatea asupra imobilelor. S-a mai cerut radierea Statului din cartea funciară și înscrierea în acest document a dreptului de proprietate al foștilor proprietari și respectiv a dreptului de moștenire al reclamantelor.

Prin încheierea din 26 noiembrie 2002 s-a luat act de precizarea de acțiune formulată în scris de reclamante la 21 noiembrie 2002 (fila 197 dosar de fond), prin care se solicită după mai bine de un an de la introducerea acțiunii și anularea contractelor de vânzare-cumpărare cu indicarea a încă patru pârâți, K.C. și K.G., R.A. și Primăria Cluj Napoca. În raport de această dată s-a constatat în mod legal că reclamantele nu mai erau în termen să solicite anularea contractelor de vânzare-cumpărare față de dispozițiile art. 47 din Legea nr. 10/2001. Nu se poate interpreta că reclamantele au avut o asemenea intenție care să se deducă din petitul acțiunii deoarece obiectul acțiunii trebuia precis formulat în termeni neechivoci, în raport cu dispozițiile art. 82 și art. 112 pct. 3 C. proc.

civ. Pârâții, chemați în judecată trebuie să știe precis ce se pretinde de la ei pentru a-și formula apărările. Or, reclamanta i-a chemat în judecată pe foștii dobânditori ulterior (cu cele 3 excepții din precizarea ulterioară), dar nu pentru anularea contractelor de vânzare cumpărare. Nici faptul susținut pentru prima dată în recurs că s-ar fi depus o notificare la Legea nr. 10/2001 nu s-a dovedit pentru a infirma concluzia corectă a instanței, că o revendicare după apariția Legii 10/2001, nu se mai poate face cu ignorarea procedurii administrative prealabile.

Instanțele însă, analizând modul în care s-au rezolvat excepțiile nu au mai observat împrejurarea că excepțiile invocate din oficiu au privit capetele de cererea referitoare la revendicare și respectiv, constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare fără ca să existe preocupare pentru rezolvarea și celorlalte două petite cu care fusese investită instanța și anume valabilitatea titlului statului asupra imobilelor revendicate și respectiv, asupra rectificării înscrierilor tabulare. Este de remarcat că instanța de fond a reținut că potrivit art. 35 alin. (1) din Legea 7/1996 cererea accesorie petitelor de constatare a nulității absolute, respectiv cea privind restabilirea situației anterioare prin reînscrierea statului vânzător este și ea prescrisă.

Dar soluționarea acestor cereri s-a făcut în raport de cererea principală considerată a fi constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare nu și cererea de referitoare la validitatea titlului Statului. Pe cale de consecință se va trimite cauza la Tribunalul Cluj spre rejudecare a capetelor de cerere privind valabilitatea titlului Statului cât și rectificarea înscrierilor în C.F. Se va menține sentința nr. 294/2003 a Tribunalului Cluj, cât privește soluționarea capătului de cerere privind valabilitatea contractelor de vânzare-cumpărare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții T.M.J., T.M.C. și R.A.M. împotriva deciziei civile nr. 163 din 8 octombrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, pe care o casează. Admite apelul reclamanților împotriva sentinței nr. 294 din 25 martie 2003 pe care o desființează în parte și trimite cauza spre rejudecarea capătului de cerere privind valabilitatea titlului statului cât și capătului de cerere privind rectificarea înscrierilor în C.F., la Tribunalul Cluj. Menține decizia nr. 294/2003 a Tribunalului Cluj cât privește soluționarea capătului de cerere privind valabilitatea contractelor de vânzare-cumpărare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2006.