ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3959/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3959/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de față, constată
următoarele:
Prin sentința civilă nr. 296 din 7 mai 2009
Tribunalul Cluj a admis acțiunea formulată de reclamanta I.M. în contradictoriu
cu Municipiul Cluj Napoca prin Primar și Primarul Municipiului Cluj Napoca și a
dispus anularea dispoziției nr. 5848 din 15 septembrie 2008 a Primarului Municipiului
Cluj Napoca și restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 554 mp
situat în Cluj.
In considerentele sentinței s-a reținut
că potrivit CF nr. 17291 Cluj imobilul cu nr. topo 12677, casă și teren în
suprafață de 154 stj.p., din str. Sighișoara nr. 19 a fost proprietatea mamei reclamantei, K.M., născută S., de la care a fost expropriat în temeiul
decretului nr. 3/1983.
Prin dispoziția contestată a fost
respinsă cererea reclamantei de restituire în natură a imobilului cu motivarea
că reclamanta nu a dovedit calitatea de persoană îndreptățită în sensul legii.
Reclamanta a dovedit filiația față de
proprietara tabulară prin actele de stare civilă depuse la dosar, având astfel
calitate de persoană îndreptățită în sensul legii.
In cauză s-a efectuat și un raport de
expertiză tehnică ce a concluzionat că imobilul nu este ocupat de construcții
noi și nu este afectat de servituți sau amenajări de utilitate publică.
Ca atare, în raport de dispozițiile art.
7 alin. (1), art. 11 alin. (3) și art. 4 din Legea nr. 10/2001 instanța a
conchis că imobilul se poate restitui în natură.
Împotriva sentinței au declarat apel
pârâții Municipiul Cluj Napoca prin Primar și Primarul Municipiului Cluj Napoca
susținând că reclamanta nu a dovedit calitatea de moștenitor potrivit
dispozițiilor art. 4 și art. 23 din Legea nr. 10/2001 cu un certificat de
moștenitor atașat la dosarul administrativ. Actele de stare civilă depuse la
dosar nu fac dovada acestei calități. De asemenea, în mod greșit pârâții au
fost obligați la plata cheltuielilor de judecată, întrucât la data soluționării
notificării nu era posibilă altă soluție legală.
Curtea de apel Cluj, prin decizia civilă
nr. 320 A din 2 decembrie 2009 a respins apelurile, reținând, ca și instanța de
fond, că reclamanta a dovedit filiația față de proprietara tabulară cu actele
de stare civilă depuse la dosar, iar obligarea la plata cheltuielilor de
judecată a fost dispusă legal, deoarece pârâții sunt în culpă.
Împotriva deciziei instanței de apel
au declarat recurs pârâții Municipiul Cluj Napoca prin Primar și Primarul
Municipiului Cluj Napoca, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reiterând
motivele de apel, respectiv că reclamanta nu a depus la dosarul administrativ
un certificat de moștenitor în dovedirea calității sale și că nu datorează
cheltuieli de judecată pentru că nu se află în culpă.
Recursul nu este fondat.
In conformitate cu prevederile art. 3
alin. (1) lit. a) și art. 23 din Legea nr. 10/2001, sarcina probei
proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și
a calității de persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care
pretinde dreptul.
Noțiunea de acte doveditoare la care
face referire art. 23 din lege a fost precizată prin H.G. nr. 250/2007 în art.
23.1, în care s-au enumerat înscrisurile cu valoare probantă în dovedirea
dreptului pretins, respectiv acte translative de proprietate, acte care atestă
calitatea de moștenitor, acte ce permit încadrarea preluării ca abuzivă, acte
care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau
ascendentul acesteia la data preluării abuzive, acte ce descriu construcția,
declarații notariale pe proprie răspundere date de persoana ce se consideră
îndreptățită, precum și orice alte înscrisuri de care înțelege să se folosească
aceasta.
Textul citat nu conține dispoziții
speciale în privința dovedirii calității de moștenitor al adevăratului
proprietar, ceea ce conduce la concluzia că proba acestei calității se poate
face cu certificatul de moștenitor, certificatul de
calitate
de moștenitor sau acte de stare
civilă care să ateste rudenia sau filiația față de adevăratul proprietar.
In speță, reclamanta a dovedit
filiația față de proprietara tabulară, K.M., cu certificatul de naștere depus
la fila 54 a dosarului de fond. La dosar a mai depus și certificatul de deces
al mamei sale, fila 53, precum și înscrisuri din care a rezultat faptul că după
decesul tatălui său, K.I., primul soț al mamei sale, aceasta s-a recăsătorit cu
S.N., filele 53, 127, 129.
Mai trebuie menționat că potrivit
art. 23 din Legea nr. 10/2001 republicată, actele doveditoare necesare
soluționării pretențiilor decurgând din legea specială de reparație pot fi
depuse până la data soluționării notificării, prin aceasta înțelegându-se
inclusiv parcurgerea etapei judiciare, o interpretare contrară fiind de natură
să atragă încălcarea dreptului la un proces echitabil, prin neluarea în
considerare a unor probe necesare și utile soluționării cauzei.
Termenul prevăzut de textul legal
anterior citat este un termen de recomandare, impus de legiuitor pentru nevoia
soluționării cu celeritate a unor astfel de cereri și nu pe considerentul
limitării sau împiedicării formulării acestora.
Procedura administrativă prealabilă,
astfel cum este reglementată de legea specială de reparație, include termenul
de depunere a actelor doveditoare însă nu îl limitează doar pentru această
etapă, existând posibilitatea ca probatoriul necesar soluționării notificării
să fie completat în fața instanței de judecată învestite cu soluționarea
contestației formulate împotriva deciziei/dispoziției emise în temeiul Legii
nr. 10/2001.
Este irelevantă și susținerea
potrivit căreia pârâții nu datorează cheltuielile de judecată.
In conformitate cu prevederile art.
274 alin. (1) C. proc. civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la
cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
La baza obligației de restituire a
cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală. Partea din vina căreia s-a
purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea
câștigătoare. Pârâții datorează cheltuielile de judecată tocmai pentru că sunt
în culpă procesuală, odată ce au emis o dispoziție care a fost anulată de
instanța de judecată și a obligat pe reclamantă să avanseze, o anumită sumă de
bani pentru corecta soluționare a cauzei, astfel că ea are dreptul să o
recupereze de la partea care a pierdut litigiul.
Ca atare, recursul pârâților se
privește ca nefondat și va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat
de pârâții Municipiul Cluj Napoca prin Primar și Primarul Municipiului Cluj
Napoca împotriva deciziei nr. 320 A din 2 decembrie 2009 pronunțată de Curtea
de Apel Cluj, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23
iunie 2010.