ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5051/2009

Asupra recursului civil de

față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată de

reclamanții R.E.M., R.I., R.A.M., R.R.E., C.D. și R.E. jr. în contradictoriu cu

Primarul și P.M. Turda s-a solicitat Tribunalului Cluj, ca prin hotărârea ce se

va pronunța să se dispună anularea dispoziției primarului cu nr. 285 din 9

februarie 2006 emisă în soluționarea notificării înregistrate sub nr. 10016/

A/1119 din 11 aprilie 2001 și obligarea intimatei la restituirea în natură a

imobilului deținut de aceasta situat în Turda, strada Castrul Roman, Cluj în

suprafață de 540 m.p.

În motivarea acțiunii

reclamanții au arătat că prin notificarea menționată au solicitat în baza art.

1 alin. (1) coroborat cu art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 acordarea de

măsuri reparatorii prin restituirea în natură a imobilului situat la adresa

administrativă din Turda, strada Traian, Cluj, înscris în C.F. Turda, cu

destinația de casă, curte și grădină situată în intravilan, în suprafață de

4885 m.p.

S-a mai arătat că printr-o

sentință civilă nr. 2921/1999, pronunțată de Judecătoria Turda, s-a dispus

admiterea unei acțiunii în revendicare cu privire la același imobil, că această

sentință nu a putut fi valorificată deoarece imobilul casă a fost înstrăinat de

către P. Turda în baza Legii nr. 112/2005 iar imobilul teren a suferit o serie

de dezmembrări succinte, ceea ce i-a determinat să solicite prin notificare

restituirea în natură a imobilelor în temeiul Legii nr. 10/2001.

Reclamanții au mai arătat că

prin dispoziția contestată s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de

2408 m.p., formată din nr. top 2592/1/1 în suprafață de 1893 m.p. și nr.

2591/2/1/1, în suprafață de 515 m.p., iar terenul în suprafață de 540 m.p.

identificat cu nr. top 2592/1/2 a rămas la stat, fiind închiriat unor persoane

fizice și pe care s-a edificat o construcție neautorizată.

În final, reclamanții au

arătat că au solicitat punerea în posesie a imobilului restituit iar P. Turda

prin procesul - verbal înregistrat sub nr. 18427 din 10 iulie 2006 a arătat că

nu se poate asigura calea de acces la terenul restituit în natură,

propunându-li-se să se adreseze instanței.

Reclamanții au indicat ca

temei de drept dispozițiile Legii nr. 247/2005.

Prin sentința civilă nr. 99

din 9 februarie 2007, Tribunalul Cluj a respins acțiunea reclamanților,

formulată în contradictoriu cu pârâtul P.M. Turda iar față de pârâta P.M. Turda

a respins-o ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate

procesuală pasivă.

Prin aceiași sentință s-a

respins, ca tardivă, acțiunea formulată de reclamantul R.E.M.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

Prin dispoziția atacată

emisă de pârâtul P.M. Turda s-a restituit în favoarea petenților R.I., R.E.M.,

R.V.L., R.V., R.A., R.R.E., C.D. și R.E. imobilul teren în suprafață de 2408

m.p.

La art. 2 al acestei

dispoziții s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent,

reprezentând diferența dintre valoarea reală a imobilului cu nr. top 2592/1

(casă în suprafață de 104 m.p.) și valoarea actualizată a despăgubirilor

acordate prin hotărârea nr. 40/1998 a C.J. Cluj pentru aplicarea dispoziției

Legii nr. 112/1995, în cotă de 1/2 parte petentului I.V., respectiv cota de

½ parte petenților R.I., R.E.M., R.V.L., R.V., R.A., R.R.E., C.D. și

R.E.

S-a mai făcut mențiunea că

se va scădea valoarea suprafeței de 115 m.p., teren acordată în plus.

Față de reclamanta R.E.M.

s-a admis excepția tardivității plângerii formulate împotriva dispoziției

analizate în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. și a art.

26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, deoarece dispoziția i-a fost

comunicată acestuia la 21 februarie 2006 iar plângerea a fost înregistrată la

Tribunalul Cluj în data 28 iulie 2006.

S-a mai reținut că a fost

efectuată o singură comunicare a dispoziției către R.E.M., deoarece conform

susținerilor acestuia și a celorlalți reclamanți, în cursul procedurii

administrative reglementate de Legea nr. 10/2001, acesta a făcut demersurile

necesare în vederea redobândirii proprietății asupra imobilului, dar pentru că

această înțelegere nu a fost consemnată în cuprinsul unei procuri, față de

ceilalți reclamanți nu există dovada comunicării dispoziției.

Pe parcursul judecății au

decedat reclamanții R.I. având succesori pe R.I., R.I.C. și R.E.M. și R.A.M.

având ca succesori pe R.A. și R.V.

Cu privire la terenul în

suprafață de 540 m.p. s-a reținut că proprietarul acestuia este S.R., că pe

acesta s-a edificat o construcție (casă familială) de către soții P., că

divergențele dintre R.E.M. și soții P. au apărut cu privire la drumul de

servitute ce se impunea a fi creat pe această parcelă și că în aceste condiții

nu sunt îndeplinite condițiile necesare pentru a fi restituit în natură, urmând

a se acorda despăgubiri în condițiile stabilite prin dispoziția contestată.

În ceea ce privește capătul

de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la predarea efectivă a suprafeței

de teren, cuprinse în dispoziția contestată s-a reținut că dispoziția în raport

de dispozițiile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată are forța

probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea

în posesie după îndeplinirea formalităților de  publicitate, astfel că,

promovarea unei astfel de acțiuni nu era necesară.

Referitor la problemele

legate de accesul la terenul restituit și instituirea servituții de trecere s-a

reținut că acestea urmează să fie clarificate pe calea dreptului comun.

Apelul declarat de

reclamanți a fost soluționat prin decizia nr. 79/ A din 12 martie 2008 de către

Curtea de Apel Cluj, în sensul admiterii lui, desființarea sentinței de fond și

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut în urma efectuării raportului de expertiză tehnică

de identificare a imobilului înscris în C.F. Turda, că terenul revendicat are

proprietari tabulari terțe persoane, că se impune identificarea din punct de

vedere topografic a terenului și pentru a nu se încălca principiul

disponibilității părților este necesar a se rejudeca cauza de către instanța de

fond.

Împotriva deciziei

pronunțate în apel, reclamanții R.I.C., R.E.M., R.V.L., R.A., R.V., R.R.E.,

C.D. și R.E. au formulat recurs indicând ca temei de drept dispozițiile art.

304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În susținerea recursului,

reclamanții au susținut că solicitările lor trebuiau analizate prin prisma art.

1, 9 și 10 din Legea nr. 10/2001, adică trebuia stabilită natura construcției,

caracterul demontabil sau nu al acesteia, anul edificării ei și verificarea

legalității acesteia.

Au mai susținut că nu se

impune efectuarea unei expertize topografice deoarece din conținutul

dispoziției primarului reiese că a fost edificată construcția cu destinația

„Casa familială” asupra imobilului identificat cu nr. top 2592/1, dezmembrat

ulterior, identificare care nu a fost contestată.

În ultima critică

reclamanții au arătat că în mod nejustificat s-a reținut că pentru imobilul în

litigiu s-ar fi acordat despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 deoarece din

probele administrate rezultă că despăgubirile s-au acordat pentru imobilul

precizat cu nr. 2592/2 iar imobilul revendicat are nr. top 2592/1/2.

Recursul va fi respins, ca

nefondat, pentru următoarele considerente

:

Potrivit textelor legale a

căror aplicare greșită este invocată de către recurenți, restituirea în natură

a terenurilor preluate abuziv se face în starea în care se află la data cererii

de restituire dacă sunt libere de orice sarcini, chiar dacă pe acestea s-au

ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie

1990 precum și construcții ușoare sau demontabile.

În C.F. 4419 Turda sunt

înscrise ambele numere topo respectiv 2591/2 și 2592, care ulterior preluării

imobilului în baza Decretului nr. 92/1950 au suferit dezmembrări dar conform

raportului de expertiză încuviințat de instanța de apel reiese că terenul în

litigiu se identifică din punct de vedere topografic în nr. top 2591/2/1/2 care

nu se mai regăsește în C.F. 4419, fiind transcris într-o altă C.F.

Într-adevăr din planul de

situație, reiese că numărul de CF 4419 top 2591/2/1 s-a dezmembrat iar pentru

suprafața de 1000 m.p. s-a înscris un număr nou de C.F. nr. top 2591/2/1/2,

care reprezintă „grădina cu acces în strada Castrului Roman și care aparține

numitului S.P. în întregime, ca bun propriu cu titlu de drept de schimb, conform

Legii nr. 10/2001 măsuri reparatorii în echivalent”.

Nu se poate reține greșita

aplicare a dispozițiilor legale menționate pentru că tocmai în vederea

aplicării corecte a acestor dispoziții, instanța de apel a trimis cauza spre

rejudecare la instanța de fond, pentru efectuarea unei expertize topografice a

terenului intabulat cu nr. top nou 2591/2/1/2.

Cu ocazia rejudecării se vor

analiza și susținerile reclamanților cu privire la stabilirea naturii

construcției, caracterul demontabil sau nu al acesteia, verificarea legalității

și a anului edificării, tocmai pentru a se verifica condițiile necesare

aplicării art. 9 și 10 din Legea nr. 10/2001.

De asemenea, odată lămurit

acest se va putea verifica și dacă pentru acest imobil, care nu se mai

regăsește în C.F. 4419 s-au acordat despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995.

Criticile așa cum au fost

formulate de către recurenți pot fi încadrate în pct. 9 al art. 304 C. proc.

civ., care însă nu pot fi reținute în raport de dispozițiile art. 312 C. proc.

civ., motiv pentru care se va respinge recursul, se va menține ca legală

hotărârea instanței de apel și se va trimite cauza spre rejudecare la instanța

de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanții R.I.C., R.E.M., R.V.L., R.A., R.V., R.R.E., C.D. și R.E.

împotriva deciziei nr. 79/ A din 12 martie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 aprilie 2009.