ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5051/2009

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată de reclamanții R.E.M., R.I., R.A.M., R.R.E., C.D. și R.E. jr. în contradictoriu cu Primarul și P.M. Turda s-a solicitat Tribunalului Cluj, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției primarului cu nr. 285 din 9 februarie 2006 emisă în soluționarea notificării înregistrate sub nr. 10016/ A/1119 din 11 aprilie 2001 și obligarea intimatei la restituirea în natură a imobilului deținut de aceasta situat în Turda, strada Castrul Roman, Cluj în suprafață de 540 m.p. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin notificarea menționată au solicitat în baza art. 1 alin. (1) coroborat cu art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 acordarea de măsuri reparatorii prin restituirea în natură a imobilului situat la adresa administrativă din Turda, strada Traian, Cluj, înscris în C.F.

Turda, cu destinația de casă, curte și grădină situată în intravilan, în suprafață de 4885 m.p. S-a mai arătat că printr-o sentință civilă nr. 2921/1999, pronunțată de Judecătoria Turda, s-a dispus admiterea unei acțiunii în revendicare cu privire la același imobil, că această sentință nu a putut fi valorificată deoarece imobilul casă a fost înstrăinat de către P. Turda în baza Legii nr. 112/2005 iar imobilul teren a suferit o serie de dezmembrări succinte, ceea ce i-a determinat să solicite prin notificare restituirea în natură a imobilelor în temeiul Legii nr. 10/2001. Reclamanții au mai arătat că prin dispoziția contestată s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 2408 m.p., formată din nr. top 2592/1/1 în suprafață de 1893 m.p.

și nr. 2591/2/1/1, în suprafață de 515 m.p., iar terenul în suprafață de 540 m.p. identificat cu nr. top 2592/1/2 a rămas la stat, fiind închiriat unor persoane fizice și pe care s-a edificat o construcție neautorizată. În final, reclamanții au arătat că au solicitat punerea în posesie a imobilului restituit iar P. Turda prin procesul - verbal înregistrat sub nr. 18427 din 10 iulie 2006 a arătat că nu se poate asigura calea de acces la terenul restituit în natură, propunându-li-se să se adreseze instanței. Reclamanții au indicat ca temei de drept dispozițiile Legii nr. 247/2005. Prin sentința civilă nr. 99 din 9 februarie 2007, Tribunalul Cluj a respins acțiunea reclamanților, formulată în contradictoriu cu pârâtul P.M.

Turda iar față de pârâta P.M. Turda a respins-o ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Prin aceiași sentință s-a respins, ca tardivă, acțiunea formulată de reclamantul R.E.M. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin dispoziția atacată emisă de pârâtul P.M. Turda s-a restituit în favoarea petenților R.I., R.E.M., R.V.L., R.V., R.A., R.R.E., C.D. și R.E. imobilul teren în suprafață de 2408 m.p. La art. 2 al acestei dispoziții s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, reprezentând diferența dintre valoarea reală a imobilului cu nr. top 2592/1 (casă în suprafață de 104 m.p.) și valoarea actualizată a despăgubirilor acordate prin hotărârea nr. 40/1998 a C.J.

Cluj pentru aplicarea dispoziției Legii nr. 112/1995, în cotă de 1/2 parte petentului I.V., respectiv cota de ½ parte petenților R.I., R.E.M., R.V.L., R.V., R.A., R.R.E., C.D. și R.E. S-a mai făcut mențiunea că se va scădea valoarea suprafeței de 115 m.p., teren acordată în plus. Față de reclamanta R.E.M. s-a admis excepția tardivității plângerii formulate împotriva dispoziției analizate în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

și a art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, deoarece dispoziția i-a fost comunicată acestuia la 21 februarie 2006 iar plângerea a fost înregistrată la Tribunalul Cluj în data 28 iulie 2006. S-a mai reținut că a fost efectuată o singură comunicare a dispoziției către R.E.M., deoarece conform susținerilor acestuia și a celorlalți reclamanți, în cursul procedurii administrative reglementate de Legea nr. 10/2001, acesta a făcut demersurile necesare în vederea redobândirii proprietății asupra imobilului, dar pentru că această înțelegere nu a fost consemnată în cuprinsul unei procuri, față de ceilalți reclamanți nu există dovada comunicării dispoziției. Pe parcursul judecății au decedat reclamanții R.I.

având succesori pe R.I., R.I.C. și R.E.M. și R.A.M. având ca succesori pe R.A. și R.V. Cu privire la terenul în suprafață de 540 m.p. s-a reținut că proprietarul acestuia este S.R., că pe acesta s-a edificat o construcție (casă familială) de către soții P., că divergențele dintre R.E.M. și soții P. au apărut cu privire la drumul de servitute ce se impunea a fi creat pe această parcelă și că în aceste condiții nu sunt îndeplinite condițiile necesare pentru a fi restituit în natură, urmând a se acorda despăgubiri în condițiile stabilite prin dispoziția contestată.

În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la predarea efectivă a suprafeței de teren, cuprinse în dispoziția contestată s-a reținut că dispoziția în raport de dispozițiile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie după îndeplinirea formalităților de publicitate, astfel că, promovarea unei astfel de acțiuni nu era necesară. Referitor la problemele legate de accesul la terenul restituit și instituirea servituții de trecere s-a reținut că acestea urmează să fie clarificate pe calea dreptului comun. Apelul declarat de reclamanți a fost soluționat prin decizia nr. 79/ A din 12 martie 2008 de către Curtea de Apel Cluj, în sensul admiterii lui, desființarea sentinței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut în urma efectuării raportului de expertiză tehnică de identificare a imobilului înscris în C.F. Turda, că terenul revendicat are proprietari tabulari terțe persoane, că se impune identificarea din punct de vedere topografic a terenului și pentru a nu se încălca principiul disponibilității părților este necesar a se rejudeca cauza de către instanța de fond. Împotriva deciziei pronunțate în apel, reclamanții R.I.C., R.E.M., R.V.L., R.A., R.V., R.R.E., C.D. și R.E. au formulat recurs indicând ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În susținerea recursului, reclamanții au susținut că solicitările lor trebuiau analizate prin prisma art. 1, 9 și 10 din Legea nr. 10/2001, adică trebuia stabilită natura construcției, caracterul demontabil sau nu al acesteia, anul edificării ei și verificarea legalității acesteia.

Au mai susținut că nu se impune efectuarea unei expertize topografice deoarece din conținutul dispoziției primarului reiese că a fost edificată construcția cu destinația „Casa familială” asupra imobilului identificat cu nr. top 2592/1, dezmembrat ulterior, identificare care nu a fost contestată. În ultima critică reclamanții au arătat că în mod nejustificat s-a reținut că pentru imobilul în litigiu s-ar fi acordat despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 deoarece din probele administrate rezultă că despăgubirile s-au acordat pentru imobilul precizat cu nr. 2592/2 iar imobilul revendicat are nr. top 2592/1/2.

Recursul va fi respins, ca nefondat, pentru următoarele considerente : Potrivit textelor legale a căror aplicare greșită este invocată de către recurenți, restituirea în natură a terenurilor preluate abuziv se face în starea în care se află la data cererii de restituire dacă sunt libere de orice sarcini, chiar dacă pe acestea s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990 precum și construcții ușoare sau demontabile. În C.F. 4419 Turda sunt înscrise ambele numere topo respectiv 2591/2 și 2592, care ulterior preluării imobilului în baza Decretului nr. 92/1950 au suferit dezmembrări dar conform raportului de expertiză încuviințat de instanța de apel reiese că terenul în litigiu se identifică din punct de vedere topografic în nr. top 2591/2/1/2 care nu se mai regăsește în C.F.

4419, fiind transcris într-o altă C.F. Într-adevăr din planul de situație, reiese că numărul de CF 4419 top 2591/2/1 s-a dezmembrat iar pentru suprafața de 1000 m.p. s-a înscris un număr nou de C.F. nr. top 2591/2/1/2, care reprezintă „grădina cu acces în strada Castrului Roman și care aparține numitului S.P. în întregime, ca bun propriu cu titlu de drept de schimb, conform Legii nr. 10/2001 măsuri reparatorii în echivalent”. Nu se poate reține greșita aplicare a dispozițiilor legale menționate pentru că tocmai în vederea aplicării corecte a acestor dispoziții, instanța de apel a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond, pentru efectuarea unei expertize topografice a terenului intabulat cu nr. top nou 2591/2/1/2.

Cu ocazia rejudecării se vor analiza și susținerile reclamanților cu privire la stabilirea naturii construcției, caracterul demontabil sau nu al acesteia, verificarea legalității și a anului edificării, tocmai pentru a se verifica condițiile necesare aplicării art. 9 și 10 din Legea nr. 10/2001. De asemenea, odată lămurit acest se va putea verifica și dacă pentru acest imobil, care nu se mai regăsește în C.F. 4419 s-au acordat despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995. Criticile așa cum au fost formulate de către recurenți pot fi încadrate în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., care însă nu pot fi reținute în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., motiv pentru care se va respinge recursul, se va menține ca legală hotărârea instanței de apel și se va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții R.I.C., R.E.M., R.V.L., R.A., R.V., R.R.E., C.D. și R.E. împotriva deciziei nr. 79/ A din 12 martie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2009.