ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7266/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7266/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului

constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 410 din 22 aprilie

2003, pronunțată de Tribunalul Cluj, în Dosarul nr. 614/2003, s-a admis în

parte acțiunea formulată de reclamanta B.M., împotriva pârâtului Primarul

municipiului Cluj-Napoca și, în consecință, s-a anulat în parte Dispoziția nr.

5607 din 19 decembrie 2002, în ceea ce privește terenul în suprafață de 400 mp,

situat în (...), înscris în CF nr. X Cluj, nr. top. (...); s-a dispus

restituirea în natură a acestui teren în favoarea reclamantei, cu condiția

restituirii valorii actualizate a despăgubirii de 900 lei, primite pentru suprafața

de teren menționată; s-a dispus întabularea în CF a dreptului de proprietate al

reclamantei, ca bun propriu, cu titlu de lege și au fost menținute restul

dispozițiilor deciziei.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că imobilul din CF X, nr. top.

(...), constând din casă din cărămidă cu două camere și dependințe, și teren în

suprafață de 483 mp, situat în Cluj-Napoca, a constituit proprietatea

reclamantei cu titlu de moștenire și partaj. Ulterior, prin Decizia nr. 229 din

08 iulie 1981 a Comitetului Executiv al fostului Consiliu Popular al jud. Cluj,

emisă în baza Legii nr. 4/1973, s-a dispus trecerea în proprietatea statului,

cu plată, a acestui imobil, motivat de faptul că reclamanta mai avea în

proprietate un apartament, despăgubirile cuvenite fiind stabilite la suma de

47.838 lei. După preluarea imobilului de către Statul Român, acesta a fost

dezmembrat în două parcele cu nr. top. noi, (...), teren cu construcție în

suprafață de 83 mp și (...), teren în suprafață de 400 mp, prima parcelă fiind

transcrisă în CF Y Cluj în favoarea vechiului proprietar, Statul Român, iar mai

apoi în favoarea lui P.E., în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat

de aceasta, în temeiul Legii nr. 112/1995. Prin Sentința civilă nr. 3339/2000 a

Judecătoriei Cluj-Napoca, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a respins

acțiunea formulată de reclamantă pentru constatarea nulității Deciziei nr.

229/1981, apreciindu-se că titlul statului este valabil. Câtă vreme reclamanta

nu a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de

vânzare-cumpărare încheiat de P.E., în baza Legii nr. 112/1995, nu este

posibilă restituirea în natură a construcției și terenului în suprafață de 83

mp, însă, în virtutea caracterului prioritar al restituirii în natură,

consacrat de art. 1 și art. 7 din Legea nr. 10/2001, este posibilă restituirea

în natură a terenului în suprafață de 400 mp.

Prin Decizia civilă

nr. 44/A din 7 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în Dosarul nr.

709/33/2003, s-a admis în parte apelul declarat de pârâtul Primarul

municipiului Cluj-Napoca; s-a admis în parte cererea de intervenție accesorie

formulată de intervenienta P.E., împotriva Sentinței civile nr. 410 din 22

aprilie 2003 a Tribunalului Cluj, pronunțată în Dosar nr. 614/2003, care a fost

schimbată în parte, în sensul că s-a înlăturat dispoziția de întabulare în CF a

dreptului de proprietate, ca bun propriu.

Au fost păstrate

celelalte dispoziții din sentință.

S-a respins, ca

nefondat, apelul declarat de reclamanta B.M. împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva deciziei

Curții de apel Cluj au declarat recurs reclamanta B.M., pârâtul Primarul

municipiului Cluj-Napoca și intervenienta P.E.

Prin Decizia nr. 6283

din 27 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în

Dosarul nr. 709/33/2003, s-au admis recursurile declarate, decizia a fost

casată și trimisă cauza Curții de Apel Cluj spre rejudecare.

În motivarea acestei

decizii, s-a reținut că este necesar a se administra proba cu expertiza tehnică

pentru a se stabili dacă terenul în suprafață de 400 mp este liber și se poate

restitui în natură, iar în cazul în care nu se poate dispune restituirea în

natură, să se stabilească cuantumul despăgubirilor ce se cuvin reclamantei

pentru acest teren.

Această dispoziție este

obligatorie pentru instanță în rejudecare, potrivit art. 315 alin. (1) C. proc.

civ., care dispune că, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra

problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesitații administrării unor

probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Dosarul a fost

înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr. 439/33/2009.

Prin Decizia civilă

nr. 323/A din 18 noiembrie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă

și asigurări sociale, pentru minori și familie, a admis apelul declarat de

pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva Sentinței civile nr. 410

din 22 aprilie 2003 a Tribunalului Cluj, pe care a schimbat-o, în sensul că a

stabilit dreptul reclamantei la despăgubiri pentru terenul cu nr. top. (...) în

suprafață de 400 mp din CF X Cluj, în sumă de 92.000 euro sau echivalentul în

lei la data plății; a respins cererea de restituire în natură a imobilului; a

menținut dispozițiile referitoare la anularea parțială a dispoziției nr. 5607

din 9 decembrie 2002 emisă de intimat și restituirea de către reclamantă a

despăgubirii de 900 lei actualizată; a admis cererea de intervenție în favoarea

pârâtului formulată de intervenienta P.E.; a respins, ca nefondat, apelul

declarat de reclamanta B.M. împotriva aceleiași sentințe și a respins cererea

intervenientei privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a dispune

astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că, potrivit deciziei de casare,

cauza a fost trimisă în rejudecare pentru a se administra proba cu expertiza

tehnică pentru a se stabili dacă terenul în suprafață de 400 mp este liber și

se poate restitui în natură sau, în cazul în care nu se poate dispune

restituirea în natură, să se stabilească cuantumul despăgubirilor ce se cuvin

reclamantei pentru acest teren.

Cu privire la

imobilul cu nr. top. (...) înscris în CF Y Cluj-Napoca, teren în suprafață de

83 mp și construcția de pe acesta, aceeași decizie reține că reclamanta nu a

solicitat constatarea nulității, și, prin urmare, instanța nu se putea pronunța

cu privire la validitatea contractului de vânzare-cumpărare din 04 decembrie

1996 încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995, astfel că Dispoziția nr. 5607 din

19 decembrie 2002 produce efecte cu privire la această parte din imobil,

respectiv se vor acorda reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent în

condițiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001.

Cât privește restul

suprafeței de teren de 400 mp cu nr. top. (...), înscris în CF X Cluj-Napoca,

în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize, potrivit deciziei de casare,

expertiză efectuată de expert G.T. prin care s-a arătat că parcela este

afectată de calea de acces spre imobilul construcție edificat pe terenul cu nr.

top. (...), proprietatea intervenientei, precum și de amenajări utilitare, conducte

de apă, gaz și canalizare, ce deservesc, de asemenea, imobilul proprietatea

intervenientei.

Față de amplasarea

construcției intervenientei aproape central pe suprafața de teren de 400 mp, cu

nr. top. (...) și ocuparea restului suprafeței de teren de amenajări utilitare,

conducte de apă, gaz și canalizare, ce deservesc imobilul proprietatea

intervenientei, curtea a constatat că imobilul teren în suprafață de 400 mp cu

nr. top. (...), înscris în CF X Cluj-Napoca, este ocupat în cvasitotalitatea

lui în înțelesul art. 10 alin. (2) teza finală din Legea nr. 10/2001, care

prevede că pentru suprafața afectată servituților legale și altor amenajări de

utilitate publică ale localităților urbane și rurale măsurile reparatorii se

stabilesc în echivalent. Or, căile de acces și conductele de apă, gaz și

canalizare, se constituie în astfel de amenajări, și, prin urmare, terenul nu

poate fi restituit în natură.

Pentru porțiunea de

teren de aproximativ 100 mp din capătul dinspre est al parcelei, opus străzii,

care nu este ocupată de căi de acces și utilități, curtea a considerat că nu

poate fi restituită în natură, dat fiind că aceasta este fără utilitate

economică.

Față de cele de mai

sus, curtea a concluzionat că apelul pârâtului Primarul municipiului

Cluj-Napoca este întemeiat, dar numai cu privire la considerentele reținute de

aceasta.

Cât privește

susținerea aceluiași apelant că instanța de fond s-a pronunțat plus petita

atunci când a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 400 mp,

aceasta nu a fost primită, dat fiind că reclamanta a solicitat prin acțiunea ce

a formulat-o tocmai acest lucru, restituirea în natură.

În schimb, s-a

reținut că instanța de fond s-a pronunțat plus petita atunci când a dispus

întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei, dar

acest lucru devine lipsit de relevanță atâta timp cât s-a respins chiar cererea

de restituire în natură a acestei suprafețe de teren.

Prin cererea de

intervenție accesorie, în favoarea pârâtului apelant, intervenienta P.E. a

arătat, printre altele, că se impune admiterea apelului pârâtului, întrucât

intervenienta a dobândit acest imobil prin cumpărare în baza Legii nr.

112/1995, contractul de vânzare-cumpărare nu a fost desființat în vreun fel,

iar reclamanta nu a solicitat, în termenul de prescripție, prevăzut de art. 46

din Legea nr. 10/2001, constatarea nulității acestuia.

Această susținere

este reală, întrucât imobilul cu nr. top. (...) înscris în CF Y Cluj-Napoca,

teren în suprafață de 83 mp și construcția de pe acesta, a fost înstrăinat în

temeiul Legii nr. 112/1995, contractul fiind valabil și producându-și efecte,

nefiind constatată nulitatea acestuia, care trebuia solicitată potrivit art. 46

din Legea nr. 10/2001.

Cât privește apelul

reclamantei B.M., aceasta a solicitat modificarea sentinței ca fiind parțial

nelegală și netemeinică, cu consecința admiterii în totalitate a acțiunii

introductive de instanță, prin urmare apelul său vizează doar imobilul cu nr.

top. (...) înscris în CF Y Cluj-Napoca teren în suprafață de 83 mp și

construcția de pe acesta.

Or, așa cum s-a

reținut mai sus, cu privire la situația imobilului cu nr. top. (...) înscris în

CF Y Cluj-Napoca, teren în suprafață de 83 mp și construcția aferentă, acesta a

fost înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995, contractul fiind valabil și

producând efecte, nefiind constatată nulitatea acestuia, care trebuia

solicitată potrivit art. 46 din Legea nr. 10/2001, și, prin urmare, acest

imobil nu poate fi restituit în natură.

Mai mult, cu privire

la imobilul cu nr. top. (...) înscris în CF Y Cluj-Napoca teren, în suprafață

de 83 mp și construcția aferentă, s-a reținut că reclamanta nu a solicitat, și,

prin urmare, instanța nu se putea pronunța cu privire la validitatea

contractului de vânzare-cumpărare din 04 decembrie 1996 încheiat în temeiul

Legii nr. 112/1995.

Cât timp la baza

procesului civil stă principiul disponibilității rezultă că instanța de fond nu

se putea pronunța asupra validității unui contract fără să fi fost învestită în

acest sens cu o cererea a părții, iar în apel o astfel de cerere nu poate fi

formulată dată fiind interdicția în acest sens a art. 294 C. proc. civ.

Prin urmare, s-a

reținut că dispoziția nr. 5607 din 19 decembrie 2002 produce efecte cu privire

la această parte din imobil, respectiv că se vor acorda măsuri reparatorii prin

echivalent în condițiile legii pentru suprafața de teren de 83 mp și

construcția aferentă.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Primarul municipiului

Cluj-Napoca.

În dezvoltarea

criticilor formulate, pârâtul a arătat că soluția pronunțată de către instanța

de apel este criticabilă, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru

următoarele considerente:

Raportat la

considerentele reținute de către instanța de apel, prin prisma concluziilor

raportului de expertiză întocmit în cauză, recursul formulat vizează cuantumul

despăgubirilor stabilite în favoarea reclamantei.

Astfel, deși la

raportul de expertiză întocmit de expertul R.G. s-au formulat obiecțiuni, ce au

fost depuse la dosarul cauzei la termenul de judecată din data de 5 noiembrie

2009, nici instanța învestita cu judecata apelului și nici expertul desemnat nu

au avut în vedere aceste obiecțiuni.

În concret, prin

aceste obiecțiuni, s-a arătat că valoarea de piață a terenului în litigiu,

astfel cum a fost stabilită de către expert este în totală contradicție cu

standardele de evaluare ANEVAR, utilizate în astfel de situații.

S-a mai arătat, că,

la termenul de judecată din data de 11 noiembrie 2010, față de răspunsul la

obiecțiunile formulate la raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de

către expertul R.G., pârâtul a formulat „Note de ședință”, solicitând instanței

de judecată a cenzura concluziile raportului de expertiză sub aspectele arătate

prin scriptul depus, care nu erau noi obiecțiuni la raportul de expertiză

tehnică, așa cum greșit a reținut instanța de apel prin încheierea din data de

11 noiembrie 2010, ci, din contră, aveau o legătură cu obiecțiunile formulate

anterior.

S-a conchis, pe acest

aspect, că modalitatea de identificare a valorii terenului este greșită, atât

sub aspectul prezentării, cât și al abordării, motivat de împrejurarea că,

pentru comparabilele menționate, expertul nu a furnizat nicio informație, cum

ar fi forma și dimensiunile în plan ale terenului, accesul la trama stradală,

utilități, zonare, posibilități de dezvoltare urbanistică.

De asemenea, s-a mai

arătat, că stabilirea cuantumului despăgubirilor, ce urmează a fi acordate

reclamantei, excede competențelor instanței de judecată, în condițiile în care

legiuitorul a stabilit prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 procedura legală

de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod

abuziv.

Potrivit actului

normativ menționat, măsurile reparatorii se acordă pe baza unei evaluări, care

se face de către persoana fizică sau juridică cu experiență semnificativă în

domeniu, competentă în evaluare pe piață a proprietăților imobiliare, care

cunoaște, înțelege și poate pune în aplicare, în mod corect, acele metode și

tehnici recunoscute care sunt necesare pentru efectuarea unei evaluări

credibile în conformitate cu standardele internaționale de evaluare, și care

este membru al unei asociații naționale profesionale de evaluare recunoscută ca

fiind de utilitate publică și având calitatea de evaluator independent.

Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, după procedura prevăzută în lege, urmează să

procedeze la acordarea unor despăgubiri juste și echitabile în raport cu

practica jurisdicțională internă și internațională și, tocmai pentru analizarea

și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit

prevederilor legale, s-a constituit în subordinea Cancelariei

Primului-ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care

dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire

potrivit art. 16 din Legea nr. 247/2005.

S-a conchis că, în

prezenta cauză, raportat la prevederile legale menționate, se impunea chemarea

în judecată și a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru ca

hotărârea pronunțata sub aspectul cuantumului despăgubirilor sa fie opozabilă

și acestei entități.

Examinând decizia în

limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., instanța constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, s-a susținut

că stabilirea cuantumului despăgubirilor ce urmează a fi acordate reclamantei

excede competențelor instanței de judecată, în condițiile în care legiuitorul a

stabilit prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 procedura legală de stabilire

și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, și că, după

procedura prevăzută de lege, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

urmează să procedeze la acordarea unor despăgubiri juste și echitabile în

raport de practica jurisdicțională internă și internațională.

Această critică este

neîntemeiată pentru cele ce succed.

Prin Decizia civilă

nr. 6283 din 27 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în recurs, în primul

ciclu procesual, s-au admis recursurile formulate de reclamantă, pârât și

intervenientă, s-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe de apel, reținându-se că în „situația în care instanța de

apel va stabili pe baza probelor administrate că terenul în suprafață de 400 mp

nu poate fi restituit în natură, trebuie să se stabilească cuantumul

despăgubirilor ce se cuvin recurentei-reclamante, întrucât, potrivit Deciziei

nr. 52 din 4 iunie 2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și

Justiție, prevederile cuprinse în art. 16 și următoarele din Legea nr. 247/2005

privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor nu se aplică

deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate

în temeiul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin

Legea nr. 247/2005”.

Această dezlegare de

drept a instanței de recurs este obligatorie pentru judecătorii fondului,

potrivit art. 315 (1) C. proc. civ., conform căruia „în caz de casare,

hotărârea instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și

asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii

fondului”, și, de asemenea, nu mai poate face obiectul controlului judiciar în

ciclurile procesuale subsecvente, inclusiv în calea de atac a prezentului

recurs.

În ceea ce privește

critica potrivit căreia la efectuarea expertizei, în apel, nu s-au respectat

standardele de evaluare ANEVAR utilizate în astfel de situații, în privința

stabilirii cuantumului, se constată că și aceasta este nefondată.

Terenul în suprafață

de 400 mp a trecut în proprietatea statului abuziv, prin Decizia nr. 229 din 08

iulie 1981 a Comitetului executiv al fostului Consiliu popular al județului

Cluj, în baza Legii nr. 4/1973.

Potrivit art. 10 (9)

din Legea nr. 10/2001,”valoarea terenurilor, precum și a construcțiilor

nedemolate preluate abuziv, care nu se restituie în natură, se stabilește

potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită

potrivit standardelor internaționale de evaluare”, iar potrivit art. 10.9 din

H.G. nr. 250/2007 „Standardele internaționale de evaluare sunt standardele

edictate de Comitetul pentru Standarde Internaționale de Evaluare”.

Or, instanța de apel

a constatat că terenul în suprafață de 400 mp nu poate fi restituit în natură

și a stabilit dreptul reclamantei la despăgubiri pentru acest teren în cuantum

de 92.000 euro sau echivalent în lei la data plății, potrivit raportului de

expertiză întocmit de expert R.G., care la stabilirea cuantumului

despăgubirilor a ținut seama de standardele ANEVAR.

Celelalte critici

formulate de pârât, așa cum au fost expuse mai sus, vizează chestiuni de fapt,

ce nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 pct. 1 -

9 C. proc. civ., din actuala reglementare, sancțiunea fiind aceea a

neanalizării lor.

Pentru considerentele

expuse, instanța, în baza art. 312 (1) C. proc. civ., va respinge recursul

declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca.

Constatând culpa

procesuală a recurentului-pârât, instanța, în baza art. 274 (1) C. proc. civ.,

va dispune obligarea acestuia la 600 RON cheltuieli de judecată către

intimata-reclamantă B.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca

împotriva Deciziei nr. 323/A din 18 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj,

secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Obligă pe recurent la

600 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă B.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 octombrie 2011.