ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7266/2011

Asupra recursului constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 410 din 22 aprilie 2003, pronunțată de Tribunalul Cluj, în Dosarul nr. 614/2003, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta B.M., împotriva pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca și, în consecință, s-a anulat în parte Dispoziția nr. 5607 din 19 decembrie 2002, în ceea ce privește terenul în suprafață de 400 mp, situat în (...), înscris în CF nr. X Cluj, nr. top. (...); s-a dispus restituirea în natură a acestui teren în favoarea reclamantei, cu condiția restituirii valorii actualizate a despăgubirii de 900 lei, primite pentru suprafața de teren menționată; s-a dispus întabularea în CF a dreptului de proprietate al reclamantei, ca bun propriu, cu titlu de lege și au fost menținute restul dispozițiilor deciziei.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că imobilul din CF X, nr. top. (...), constând din casă din cărămidă cu două camere și dependințe, și teren în suprafață de 483 mp, situat în Cluj-Napoca, a constituit proprietatea reclamantei cu titlu de moștenire și partaj. Ulterior, prin Decizia nr. 229 din 08 iulie 1981 a Comitetului Executiv al fostului Consiliu Popular al jud. Cluj, emisă în baza Legii nr. 4/1973, s-a dispus trecerea în proprietatea statului, cu plată, a acestui imobil, motivat de faptul că reclamanta mai avea în proprietate un apartament, despăgubirile cuvenite fiind stabilite la suma de 47.838 lei. După preluarea imobilului de către Statul Român, acesta a fost dezmembrat în două parcele cu nr. top.

noi, (...), teren cu construcție în suprafață de 83 mp și (...), teren în suprafață de 400 mp, prima parcelă fiind transcrisă în CF Y Cluj în favoarea vechiului proprietar, Statul Român, iar mai apoi în favoarea lui P.E., în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat de aceasta, în temeiul Legii nr. 112/1995. Prin Sentința civilă nr. 3339/2000 a Judecătoriei Cluj-Napoca, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a respins acțiunea formulată de reclamantă pentru constatarea nulității Deciziei nr. 229/1981, apreciindu-se că titlul statului este valabil.

Câtă vreme reclamanta nu a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de P.E., în baza Legii nr. 112/1995, nu este posibilă restituirea în natură a construcției și terenului în suprafață de 83 mp, însă, în virtutea caracterului prioritar al restituirii în natură, consacrat de art. 1 și art. 7 din Legea nr. 10/2001, este posibilă restituirea în natură a terenului în suprafață de 400 mp. Prin Decizia civilă nr. 44/A din 7 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în Dosarul nr. 709/33/2003, s-a admis în parte apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca; s-a admis în parte cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta P.E., împotriva Sentinței civile nr. 410 din 22 aprilie 2003 a Tribunalului Cluj, pronunțată în Dosar nr. 614/2003, care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a înlăturat dispoziția de întabulare în CF a dreptului de proprietate, ca bun propriu.

Au fost păstrate celelalte dispoziții din sentință. S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta B.M. împotriva aceleiași sentințe. Împotriva deciziei Curții de apel Cluj au declarat recurs reclamanta B.M., pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca și intervenienta P.E. Prin Decizia nr. 6283 din 27 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. 709/33/2003, s-au admis recursurile declarate, decizia a fost casată și trimisă cauza Curții de Apel Cluj spre rejudecare. În motivarea acestei decizii, s-a reținut că este necesar a se administra proba cu expertiza tehnică pentru a se stabili dacă terenul în suprafață de 400 mp este liber și se poate restitui în natură, iar în cazul în care nu se poate dispune restituirea în natură, să se stabilească cuantumul despăgubirilor ce se cuvin reclamantei pentru acest teren.

Această dispoziție este obligatorie pentru instanță în rejudecare, potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., care dispune că, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesitații administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr. 439/33/2009. Prin Decizia civilă nr. 323/A din 18 noiembrie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a admis apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva Sentinței civile nr. 410 din 22 aprilie 2003 a Tribunalului Cluj, pe care a schimbat-o, în sensul că a stabilit dreptul reclamantei la despăgubiri pentru terenul cu nr. top.

(...) în suprafață de 400 mp din CF X Cluj, în sumă de 92.000 euro sau echivalentul în lei la data plății; a respins cererea de restituire în natură a imobilului; a menținut dispozițiile referitoare la anularea parțială a dispoziției nr. 5607 din 9 decembrie 2002 emisă de intimat și restituirea de către reclamantă a despăgubirii de 900 lei actualizată; a admis cererea de intervenție în favoarea pârâtului formulată de intervenienta P.E.; a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta B.M. împotriva aceleiași sentințe și a respins cererea intervenientei privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că, potrivit deciziei de casare, cauza a fost trimisă în rejudecare pentru a se administra proba cu expertiza tehnică pentru a se stabili dacă terenul în suprafață de 400 mp este liber și se poate restitui în natură sau, în cazul în care nu se poate dispune restituirea în natură, să se stabilească cuantumul despăgubirilor ce se cuvin reclamantei pentru acest teren. Cu privire la imobilul cu nr. top.

(...) înscris în CF Y Cluj-Napoca, teren în suprafață de 83 mp și construcția de pe acesta, aceeași decizie reține că reclamanta nu a solicitat constatarea nulității, și, prin urmare, instanța nu se putea pronunța cu privire la validitatea contractului de vânzare-cumpărare din 04 decembrie 1996 încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995, astfel că Dispoziția nr. 5607 din 19 decembrie 2002 produce efecte cu privire la această parte din imobil, respectiv se vor acorda reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001. Cât privește restul suprafeței de teren de 400 mp cu nr. top. (...), înscris în CF X Cluj-Napoca, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize, potrivit deciziei de casare, expertiză efectuată de expert G.T.

prin care s-a arătat că parcela este afectată de calea de acces spre imobilul construcție edificat pe terenul cu nr. top. (...), proprietatea intervenientei, precum și de amenajări utilitare, conducte de apă, gaz și canalizare, ce deservesc, de asemenea, imobilul proprietatea intervenientei. Față de amplasarea construcției intervenientei aproape central pe suprafața de teren de 400 mp, cu nr. top. (...) și ocuparea restului suprafeței de teren de amenajări utilitare, conducte de apă, gaz și canalizare, ce deservesc imobilul proprietatea intervenientei, curtea a constatat că imobilul teren în suprafață de 400 mp cu nr. top. (...), înscris în CF X Cluj-Napoca, este ocupat în cvasitotalitatea lui în înțelesul art. 10 alin. (2) teza finală din Legea nr. 10/2001, care prevede că pentru suprafața afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

Or, căile de acces și conductele de apă, gaz și canalizare, se constituie în astfel de amenajări, și, prin urmare, terenul nu poate fi restituit în natură. Pentru porțiunea de teren de aproximativ 100 mp din capătul dinspre est al parcelei, opus străzii, care nu este ocupată de căi de acces și utilități, curtea a considerat că nu poate fi restituită în natură, dat fiind că aceasta este fără utilitate economică. Față de cele de mai sus, curtea a concluzionat că apelul pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca este întemeiat, dar numai cu privire la considerentele reținute de aceasta. Cât privește susținerea aceluiași apelant că instanța de fond s-a pronunțat plus petita atunci când a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 400 mp, aceasta nu a fost primită, dat fiind că reclamanta a solicitat prin acțiunea ce a formulat-o tocmai acest lucru, restituirea în natură.

În schimb, s-a reținut că instanța de fond s-a pronunțat plus petita atunci când a dispus întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei, dar acest lucru devine lipsit de relevanță atâta timp cât s-a respins chiar cererea de restituire în natură a acestei suprafețe de teren. Prin cererea de intervenție accesorie, în favoarea pârâtului apelant, intervenienta P.E. a arătat, printre altele, că se impune admiterea apelului pârâtului, întrucât intervenienta a dobândit acest imobil prin cumpărare în baza Legii nr. 112/1995, contractul de vânzare-cumpărare nu a fost desființat în vreun fel, iar reclamanta nu a solicitat, în termenul de prescripție, prevăzut de art. 46 din Legea nr. 10/2001, constatarea nulității acestuia.

Această susținere este reală, întrucât imobilul cu nr. top. (...) înscris în CF Y Cluj-Napoca, teren în suprafață de 83 mp și construcția de pe acesta, a fost înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995, contractul fiind valabil și producându-și efecte, nefiind constatată nulitatea acestuia, care trebuia solicitată potrivit art. 46 din Legea nr. 10/2001. Cât privește apelul reclamantei B.M., aceasta a solicitat modificarea sentinței ca fiind parțial nelegală și netemeinică, cu consecința admiterii în totalitate a acțiunii introductive de instanță, prin urmare apelul său vizează doar imobilul cu nr. top. (...) înscris în CF Y Cluj-Napoca teren în suprafață de 83 mp și construcția de pe acesta. Or, așa cum s-a reținut mai sus, cu privire la situația imobilului cu nr. top.

(...) înscris în CF Y Cluj-Napoca, teren în suprafață de 83 mp și construcția aferentă, acesta a fost înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995, contractul fiind valabil și producând efecte, nefiind constatată nulitatea acestuia, care trebuia solicitată potrivit art. 46 din Legea nr. 10/2001, și, prin urmare, acest imobil nu poate fi restituit în natură. Mai mult, cu privire la imobilul cu nr. top. (...) înscris în CF Y Cluj-Napoca teren, în suprafață de 83 mp și construcția aferentă, s-a reținut că reclamanta nu a solicitat, și, prin urmare, instanța nu se putea pronunța cu privire la validitatea contractului de vânzare-cumpărare din 04 decembrie 1996 încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995.

Cât timp la baza procesului civil stă principiul disponibilității rezultă că instanța de fond nu se putea pronunța asupra validității unui contract fără să fi fost învestită în acest sens cu o cererea a părții, iar în apel o astfel de cerere nu poate fi formulată dată fiind interdicția în acest sens a art. 294 C. proc. civ. Prin urmare, s-a reținut că dispoziția nr. 5607 din 19 decembrie 2002 produce efecte cu privire la această parte din imobil, respectiv că se vor acorda măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile legii pentru suprafața de teren de 83 mp și construcția aferentă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca. În dezvoltarea criticilor formulate, pârâtul a arătat că soluția pronunțată de către instanța de apel este criticabilă, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., pentru următoarele considerente: Raportat la considerentele reținute de către instanța de apel, prin prisma concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză, recursul formulat vizează cuantumul despăgubirilor stabilite în favoarea reclamantei. Astfel, deși la raportul de expertiză întocmit de expertul R.G. s-au formulat obiecțiuni, ce au fost depuse la dosarul cauzei la termenul de judecată din data de 5 noiembrie 2009, nici instanța învestita cu judecata apelului și nici expertul desemnat nu au avut în vedere aceste obiecțiuni. În concret, prin aceste obiecțiuni, s-a arătat că valoarea de piață a terenului în litigiu, astfel cum a fost stabilită de către expert este în totală contradicție cu standardele de evaluare ANEVAR, utilizate în astfel de situații.

S-a mai arătat, că, la termenul de judecată din data de 11 noiembrie 2010, față de răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de către expertul R.G., pârâtul a formulat „Note de ședință”, solicitând instanței de judecată a cenzura concluziile raportului de expertiză sub aspectele arătate prin scriptul depus, care nu erau noi obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică, așa cum greșit a reținut instanța de apel prin încheierea din data de 11 noiembrie 2010, ci, din contră, aveau o legătură cu obiecțiunile formulate anterior. S-a conchis, pe acest aspect, că modalitatea de identificare a valorii terenului este greșită, atât sub aspectul prezentării, cât și al abordării, motivat de împrejurarea că, pentru comparabilele menționate, expertul nu a furnizat nicio informație, cum ar fi forma și dimensiunile în plan ale terenului, accesul la trama stradală, utilități, zonare, posibilități de dezvoltare urbanistică.

De asemenea, s-a mai arătat, că stabilirea cuantumului despăgubirilor, ce urmează a fi acordate reclamantei, excede competențelor instanței de judecată, în condițiile în care legiuitorul a stabilit prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 procedura legală de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Potrivit actului normativ menționat, măsurile reparatorii se acordă pe baza unei evaluări, care se face de către persoana fizică sau juridică cu experiență semnificativă în domeniu, competentă în evaluare pe piață a proprietăților imobiliare, care cunoaște, înțelege și poate pune în aplicare, în mod corect, acele metode și tehnici recunoscute care sunt necesare pentru efectuarea unei evaluări credibile în conformitate cu standardele internaționale de evaluare, și care este membru al unei asociații naționale profesionale de evaluare recunoscută ca fiind de utilitate publică și având calitatea de evaluator independent.

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, după procedura prevăzută în lege, urmează să procedeze la acordarea unor despăgubiri juste și echitabile în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională și, tocmai pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor legale, s-a constituit în subordinea Cancelariei Primului-ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire potrivit art. 16 din Legea nr. 247/2005. S-a conchis că, în prezenta cauză, raportat la prevederile legale menționate, se impunea chemarea în judecată și a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru ca hotărârea pronunțata sub aspectul cuantumului despăgubirilor sa fie opozabilă și acestei entități.

Examinând decizia în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente: Astfel, s-a susținut că stabilirea cuantumului despăgubirilor ce urmează a fi acordate reclamantei excede competențelor instanței de judecată, în condițiile în care legiuitorul a stabilit prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 procedura legală de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, și că, după procedura prevăzută de lege, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, urmează să procedeze la acordarea unor despăgubiri juste și echitabile în raport de practica jurisdicțională internă și internațională.

Această critică este neîntemeiată pentru cele ce succed.

Prin Decizia civilă nr. 6283 din 27 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în recurs, în primul ciclu procesual, s-au admis recursurile formulate de reclamantă, pârât și intervenientă, s-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, reținându-se că în „situația în care instanța de apel va stabili pe baza probelor administrate că terenul în suprafață de 400 mp nu poate fi restituit în natură, trebuie să se stabilească cuantumul despăgubirilor ce se cuvin recurentei-reclamante, întrucât, potrivit Deciziei nr. 52 din 4 iunie 2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, prevederile cuprinse în art. 16 și următoarele din Legea nr. 247/2005 privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în temeiul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005”.

Această dezlegare de drept a instanței de recurs este obligatorie pentru judecătorii fondului, potrivit art. 315 (1) C. proc. civ., conform căruia „în caz de casare, hotărârea instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”, și, de asemenea, nu mai poate face obiectul controlului judiciar în ciclurile procesuale subsecvente, inclusiv în calea de atac a prezentului recurs. În ceea ce privește critica potrivit căreia la efectuarea expertizei, în apel, nu s-au respectat standardele de evaluare ANEVAR utilizate în astfel de situații, în privința stabilirii cuantumului, se constată că și aceasta este nefondată.

Terenul în suprafață de 400 mp a trecut în proprietatea statului abuziv, prin Decizia nr. 229 din 08 iulie 1981 a Comitetului executiv al fostului Consiliu popular al județului Cluj, în baza Legii nr. 4/1973. Potrivit art. 10 (9) din Legea nr. 10/2001,”valoarea terenurilor, precum și a construcțiilor nedemolate preluate abuziv, care nu se restituie în natură, se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare”, iar potrivit art. 10.9 din H.G. nr. 250/2007 „Standardele internaționale de evaluare sunt standardele edictate de Comitetul pentru Standarde Internaționale de Evaluare”.

Or, instanța de apel a constatat că terenul în suprafață de 400 mp nu poate fi restituit în natură și a stabilit dreptul reclamantei la despăgubiri pentru acest teren în cuantum de 92.000 euro sau echivalent în lei la data plății, potrivit raportului de expertiză întocmit de expert R.G., care la stabilirea cuantumului despăgubirilor a ținut seama de standardele ANEVAR. Celelalte critici formulate de pârât, așa cum au fost expuse mai sus, vizează chestiuni de fapt, ce nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., din actuala reglementare, sancțiunea fiind aceea a neanalizării lor. Pentru considerentele expuse, instanța, în baza art. 312 (1) C. proc.

civ., va respinge recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca. Constatând culpa procesuală a recurentului-pârât, instanța, în baza art. 274 (1) C. proc. civ., va dispune obligarea acestuia la 600 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă B.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva Deciziei nr. 323/A din 18 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Obligă pe recurent la 600 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă B.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2011.