ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9503/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 5605 din 19

decembrie 2002 Primarul municipiului Cluj-Napoca a respins cererea formulată

prin notificarea nr. 65 din 16 mai 2001 de T.I. și T.M.M. privind restituirea

în natură a apartamentului nr. 3 din imobilul situat în Cluj-Napoca înscris în

C.F. nr. 56397 Cluj, cu nr. topo. 1555/III. S-au acordat solicitanților

despăgubiri bănești, în condițiile legii, urmând a se ține seama și de suma

primită cu titlu de despăgubire la data preluării apartamentului în

proprietatea Statului Român.

În motivarea dispoziției s-a arătat

că imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974,

prin decizia nr. 294 din 30 iulie 1983 a Comitetului Executiv al fostului

Consiliu Popular al județului Cluj, fără plată, în cotă de ½ parte de la

T.M.M. și prin decizia nr. 221 din 30 iunie 1984, emisă de același organ, cu

plata sumei de 31.074 lei, în cotă de ½ parte, de la T.I. După preluare,

apartamentul a fost împărțit în două unități locative care au fost vândute în

baza Legii nr. 112/1995 foștilor chiriași.

La data de 16 ianuarie 2003

reclamanții T.I. și T.M.M. au contestat în justiție dispoziția emisă de

Primarul municipiului Cluj-Napoca, solicitând anularea acesteia și, în

principal, restituirea în natură a imobilului iar dacă retrocedarea nu este

posibilă, să li se acorde despăgubiri bănești, sens în care dosarul întocmit

conform Legii nr. 10/2001 să fie trimis Prefecturii județului Cluj.

Investit cu soluționarea cauzei,

Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința nr. 1780 din 22 septembrie 2004,

a respins contestația ca neîntemeiată, soluție confirmată de Curtea de Apel

Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie,

care, prin decizia nr. 2450/A din 8 decembrie 2004, a respins ca nefondat

apelul reclamanților.

Pentru a hotărî astfel, instanțele

au reținut și motivat că primarul municipiului Cluj-Napoca a respectat

dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 și față de

imposibilitatea restituirii în natură a apartamentului s-a prevăzut acordarea

de despăgubiri bănești la valoarea de 1 miliard lei, precizată chiar de

reclamanți în notificare. Reclamanții au formulat acțiune pentru constatarea

nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare referitoare la

apartamentul în litigiu, acțiune ce formează obiectul dosarului nr. 6177/2002

al Tribunalului Cluj, a cărui soluționare a fost suspendată la data de 6

septembrie 2002 la cererea reclamanților.

La rându-i, și prezentul dosar a

fost suspendat la data de 10 iunie 2002, tot la cererea reclamanților, până la

rezolvarea irevocabilă a dosarului nr. 6177/2002, dar reclamanții au insistat

la repunerea pe rol a cauzei și dezbaterea ei pe fond. Astfel s-a reținut că

stăruința manifestată de reclamanți în acest sens s-a concretizat și în a doua

cerere de repunere pe rol, înregistrată la data de 23 iunie 2004, situație în

care tribunalul a dat curs solicitării.

S-a conchis că, atât timp cât

contractele de vânzare-cumpărare, încheiate în baza art. 9 din Legea nr. 112/1995

sunt în vigoare, reclamanții nu pot obține restituirea în natură a imobilului

preluat abuziv de stat.

Împotriva deciziei dată în apel,

prin care s-a menținut sentința tribunalului, în termen legal, au declarat

recurs reclamanții T.I. și T.M.M., care au invocat următoarele critici: greșit

s-a apreciat că pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, prin dispoziția

contestată, ar fi stabilit valoarea despăgubirilor bănești la suma de 1 miliard

lei întrucât această sumă reprezintă valoarea estimativă a bunului indicată în

notificare; pe cale de consecință, instanțele erau obligate să stabilească

cuantumul despăgubirilor bănești la care sunt îndreptățiți reclamanții; nelegal

a fost respinsă cererea de restituire în natură a apartamentului, după cum

nelegal s-a suspendat cauza având ca obiect anularea contractelor de

vânzare-cumpărare încheiate de foștii chiriași; greșit s-a soluționat cererea

reclamanților prin care au susținut că imobilul în litigiu a intrat în

proprietatea statului fără titlu valabil.

Recursul nu este fondat.

Critica referitoare la faptul că

pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca nu a stabilit în dispoziția

contestată, în concret, cuantumul despăgubirilor bănești la care sunt

îndreptățiți reclamanții, nu va fi primită întrucât dispoziția atacată va urma

procedura prevăzută de art. 16 din Capitolul V al Titlului VII din Legea nr.

247/2005 referitor la regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv, prevederi legale de aplicare imediată.

Referitor la critica privind refuzul

de restituire în natură a nemișcătorului se constată că potrivit art. 45 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, modificată „actele juridice de înstrăinare, inclusiv

cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care

cad sub incidența prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost

încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării”.

Din dispoziția legală citată rezultă

că admiterea acțiunii în restituire imobiliară fondată pe dispozițiile Legii nr.

10/2001 este condiționată de admiterea cererii de constatare a nulității

contractului prin care statul a vândut fostului chiriaș imobilul, chiar dacă

bunul a fost preluat fără titlu valabil, întrucât atât timp cât, într-un proces

soluționat irevocabil, nu s-a demonstrat că actul juridic a fost încheiat cu

nerespectarea prevederilor legale în vigoare la data înstrăinării, iar actul

juridic anulat, bunul nu poate fi restituit în natură fostului proprietar.

În adevăr, din economia

reglementărilor cuprinse în dispozițiile art. 45 și art. 46 din Legea nr.

10/2001, modificată, rezultă că nulitatea actelor de înstrăinare a imobilelor,

care cad sub incidența acestei legi, constituie o chestiune prejudicială a

cărei soluție poate avea o înrâurire covârșitoare asupra dreptului dedus

procedurii administrative, iar, ulterior, judiciare, de restituire a unor

bunuri.

În speță, se constată că

soluționarea acțiunii în nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare având ca

obiect apartamentul în litigiu (dosar nr. 6177/2002 al Tribunalului Cluj) a

fost suspendată la cererea reclamanților-recurenți, iar prezenta cauză în care

s-a cerut restituirea în natură a nemișcătorului a fost repusă pe rol, după

suspendare, urmare a cererilor insistente și repetate ale reclamanților (filele

102 și 108 dosar de fond), cereri cărora tribunalul a trebuit să le dea curs.

Pe cale de consecință, cum soluționarea acțiunii în nulitatea actelor juridice

a fost întreruptă la cererea reclamanților și cum nu s-a demonstrat în justiție

că actele de înstrăinare au fost încheiate cu încălcarea prevederilor legale în

vigoare la data înstrăinării, restituirea în natură a imobilului către foștii

proprietari nu este posibilă.

Față de cele ce preced, recursul

reclamanților se privește ca nefondat și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de reclamanții T.I. și T.M.M. împotriva deciziei civile nr. 2450/A din 8

decembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 noiembrie 2006.