ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9503/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin dispoziția nr. 5605 din 19 decembrie 2002 Primarul municipiului Cluj-Napoca a respins cererea formulată prin notificarea nr. 65 din 16 mai 2001 de T.I. și T.M.M. privind restituirea în natură a apartamentului nr. 3 din imobilul situat în Cluj-Napoca înscris în C.F. nr. 56397 Cluj, cu nr. topo. 1555/III. S-au acordat solicitanților despăgubiri bănești, în condițiile legii, urmând a se ține seama și de suma primită cu titlu de despăgubire la data preluării apartamentului în proprietatea Statului Român. În motivarea dispoziției s-a arătat că imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974, prin decizia nr. 294 din 30 iulie 1983 a Comitetului Executiv al fostului Consiliu Popular al județului Cluj, fără plată, în cotă de ½ parte de la T.M.M.

și prin decizia nr. 221 din 30 iunie 1984, emisă de același organ, cu plata sumei de 31.074 lei, în cotă de ½ parte, de la T.I. După preluare, apartamentul a fost împărțit în două unități locative care au fost vândute în baza Legii nr. 112/1995 foștilor chiriași. La data de 16 ianuarie 2003 reclamanții T.I. și T.M.M. au contestat în justiție dispoziția emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, solicitând anularea acesteia și, în principal, restituirea în natură a imobilului iar dacă retrocedarea nu este posibilă, să li se acorde despăgubiri bănești, sens în care dosarul întocmit conform Legii nr. 10/2001 să fie trimis Prefecturii județului Cluj.

Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința nr. 1780 din 22 septembrie 2004, a respins contestația ca neîntemeiată, soluție confirmată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, care, prin decizia nr. 2450/A din 8 decembrie 2004, a respins ca nefondat apelul reclamanților. Pentru a hotărî astfel, instanțele au reținut și motivat că primarul municipiului Cluj-Napoca a respectat dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 și față de imposibilitatea restituirii în natură a apartamentului s-a prevăzut acordarea de despăgubiri bănești la valoarea de 1 miliard lei, precizată chiar de reclamanți în notificare.

Reclamanții au formulat acțiune pentru constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare referitoare la apartamentul în litigiu, acțiune ce formează obiectul dosarului nr. 6177/2002 al Tribunalului Cluj, a cărui soluționare a fost suspendată la data de 6 septembrie 2002 la cererea reclamanților. La rându-i, și prezentul dosar a fost suspendat la data de 10 iunie 2002, tot la cererea reclamanților, până la rezolvarea irevocabilă a dosarului nr. 6177/2002, dar reclamanții au insistat la repunerea pe rol a cauzei și dezbaterea ei pe fond. Astfel s-a reținut că stăruința manifestată de reclamanți în acest sens s-a concretizat și în a doua cerere de repunere pe rol, înregistrată la data de 23 iunie 2004, situație în care tribunalul a dat curs solicitării.

S-a conchis că, atât timp cât contractele de vânzare-cumpărare, încheiate în baza art. 9 din Legea nr. 112/1995 sunt în vigoare, reclamanții nu pot obține restituirea în natură a imobilului preluat abuziv de stat. Împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a menținut sentința tribunalului, în termen legal, au declarat recurs reclamanții T.I.

și T.M.M., care au invocat următoarele critici: greșit s-a apreciat că pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, prin dispoziția contestată, ar fi stabilit valoarea despăgubirilor bănești la suma de 1 miliard lei întrucât această sumă reprezintă valoarea estimativă a bunului indicată în notificare; pe cale de consecință, instanțele erau obligate să stabilească cuantumul despăgubirilor bănești la care sunt îndreptățiți reclamanții; nelegal a fost respinsă cererea de restituire în natură a apartamentului, după cum nelegal s-a suspendat cauza având ca obiect anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de foștii chiriași; greșit s-a soluționat cererea reclamanților prin care au susținut că imobilul în litigiu a intrat în proprietatea statului fără titlu valabil.

Recursul nu este fondat. Critica referitoare la faptul că pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca nu a stabilit în dispoziția contestată, în concret, cuantumul despăgubirilor bănești la care sunt îndreptățiți reclamanții, nu va fi primită întrucât dispoziția atacată va urma procedura prevăzută de art. 16 din Capitolul V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005 referitor la regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, prevederi legale de aplicare imediată. Referitor la critica privind refuzul de restituire în natură a nemișcătorului se constată că potrivit art. 45 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, modificată „actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidența prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării”.

Din dispoziția legală citată rezultă că admiterea acțiunii în restituire imobiliară fondată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 este condiționată de admiterea cererii de constatare a nulității contractului prin care statul a vândut fostului chiriaș imobilul, chiar dacă bunul a fost preluat fără titlu valabil, întrucât atât timp cât, într-un proces soluționat irevocabil, nu s-a demonstrat că actul juridic a fost încheiat cu nerespectarea prevederilor legale în vigoare la data înstrăinării, iar actul juridic anulat, bunul nu poate fi restituit în natură fostului proprietar.

În adevăr, din economia reglementărilor cuprinse în dispozițiile art. 45 și art. 46 din Legea nr. 10/2001, modificată, rezultă că nulitatea actelor de înstrăinare a imobilelor, care cad sub incidența acestei legi, constituie o chestiune prejudicială a cărei soluție poate avea o înrâurire covârșitoare asupra dreptului dedus procedurii administrative, iar, ulterior, judiciare, de restituire a unor bunuri. În speță, se constată că soluționarea acțiunii în nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare având ca obiect apartamentul în litigiu (dosar nr. 6177/2002 al Tribunalului Cluj) a fost suspendată la cererea reclamanților-recurenți, iar prezenta cauză în care s-a cerut restituirea în natură a nemișcătorului a fost repusă pe rol, după suspendare, urmare a cererilor insistente și repetate ale reclamanților (filele 102 și 108 dosar de fond), cereri cărora tribunalul a trebuit să le dea curs.

Pe cale de consecință, cum soluționarea acțiunii în nulitatea actelor juridice a fost întreruptă la cererea reclamanților și cum nu s-a demonstrat în justiție că actele de înstrăinare au fost încheiate cu încălcarea prevederilor legale în vigoare la data înstrăinării, restituirea în natură a imobilului către foștii proprietari nu este posibilă. Față de cele ce preced, recursul reclamanților se privește ca nefondat și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții T.I. și T.M.M. împotriva deciziei civile nr. 2450/A din 8 decembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2006.