ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5001/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Cu dispoziția nr. 3157 din 22 august 2003 municipiul

Cluj Napoca prin primar a respins notificarea nr. 63646/452 din 25 octombrie 2004

formulată de T.D., domiciliat în SUA, prin mandatar M.O. în temeiul Legii nr.

10/2001 pentru restituirea în natură a imobilului situat în municipiul

Cluj–Napoca, motivat de faptul că imobilul în litigiu a fost preluat de stat cu

titlu de cumpărare, prețul stabilit fiind de 36.575 lei și prin urmare

preluarea nu a fost abuzivă.

T.D. a contestat dispoziția nr.

3157/22 august 2003 emisă de primarul municipiului Cluj Napoca susținând în

esență că în luna iulie 1975 însoțit de familie a emigrat în SUA situație în

care, conform Decretului nr. 223/1974 și a deciziei nr. 321 din 9 iulie 1975 a

fostului Comitet executiv al Consiliului popular al județului Cluj, a fost

obligat să înstrăineze apartamentul proprietatea sa, în care locuia, către

statul român, obligație instituită prin art. 2 din Decretul nr. 223/1974 care

stipula că „persoanele care au făcut cerere de plecare definitivă din țară sunt

obligate să înstrăineze către stat construcțiile aflate în proprietate”.

Astfel fiind și întrucât în speță

principiul cererii și ofertei nu a funcționat, statul fiind acela care a

stabilit prețul apartamentului ba mai mult l-a obligat să-l înstrăineze

exclusiv către stat, apare cu evidență că preluarea acestuia a fost abuzivă.

Că este așa o atestă și faptul că

anterior vânzării către stat, pentru achitarea contravalorii ratelor rămase

nerambursate la CEC aferente apartamentului a trebuit să plătească suma de

49.697 lei.

Pe de altă parte la 19 noiembrie 2001

T.D. s-a adresat Primăriei municipiului Cluj-Napoca cu precizarea că, în

situația în care apartamentul în litigiu fusese înstrăinat în temeiul Legii nr.

112/1995 accepta acordarea de despăgubiri până la valoarea de circulație a

imobilului sau echivalentul pentru a-și putea cumpăra alt apartament.

Tribunalul Cluj, secția civilă, prin

sentința nr. 1055 din 5 noiembrie 2003 a admis acțiunea reclamantului, a anulat

dispoziția nr. 3157 din 22 august 2003 emisă de municipiul Cluj Napoca prin primar

și a stabilit dreptul reclamantului la acordarea de despăgubiri pentru imobilul

situat în Cluj-Napoca înscris în C.F. Cluj cu nr. top 11100/1/1/S/XV.

Instanța a reținut că potrivit art.

2 lit. g) din Legea nr. 10/2001 imobilul în discuție a fost preluat de stat în

mod abuziv, iar conform art. 18 lit. d) din lege, măsurile reparatorii se

stabilesc numai în echivalent în cazul imobilelor înstrăinate către foștii

chiriași cum era cazul și celui din speță.

Astfel fiind și în raport de

dispozițiile art. 19 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 și respectiv art. 19 alin.

(2) din lege, reclamantul care fusese despăgubit în baza Decretului nr.

223/1974, avea dreptul la diferența între valoarea încasată, actualizată cu indicele

de inflație și valoarea corespunzătoare a imobilului.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă,

prin decizia nr. 326/A din 13 februarie 2004 a respins ca nefondat apelul

declarat de Primarul municipiului Cluj Napoca împotriva sentinței nr. 1055 din 5

noiembrie 2003 a Tribunalului Cluj, secția civilă.

Răspunzând motivelor de apel,

instanța a conchis la fel ca și instanța de fond că imobilul în litigiu a fost

preluat abuziv de stat conform art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001, chiar dacă

preluarea s-a făcut prin decizia organului administrativ competent în baza

Decretului nr. 223/1974, deci cu titlu valabil.

Astfel fiind art. 18 lit. d) din

Legea nr. 10/2001 statuează că măsurile reparatorii se stabilesc numai în

echivalent și dacă imobilul a fost înstrăinat fostului chiriaș cu respectarea

dispozițiilor Legii nr. 112/1995 cum este și cazul celui în speță.

Prin urmare, corect instanța de fond

a conchis că reclamantul era îndrituit la despăgubiri în condițiile art. 19 alin.

(2) din lege cu atât mai mult cu cât acesta le-a solicitat încă din faza

administrativă.

În contra acestei decizii a declarat

recurs primarul municipiului Cluj-Napoca invocând motivul de casare prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând în esență că statul român a dobândit

cu titlu valabil imobilul în litigiu, în baza deciziei nr. 321 din 9 august 1975

a fostului Comitet executiv al Consiliului popular al județului Cluj emisă în

conformitate cu Decretul nr. 223/1974, reclamantul fiind despăgubit, astfel că

dreptul de proprietate al statului s-a constituit chiar pe data emiterii

respectivei decizii.

Reclamantul nu a atacat în

contenciosul administrativ menționata decizie, care astfel și-a menținut

valabilitatea și constituie titlul de proprietate al statului care este valid.

Prin urmare, reclamantul nu era

îndrituit la despăgubirile ce i-au fost acordate de instanțe întrucât așa cum a

rezultate din dosar el încasase deja desdăunările ce i se cuveneau în baza

Decretului nr. 223/1974.

Recursul nu este fondat.

Legea nr. 10/2001 privind regimul

juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22

decembrie 1989 enunță principiile care stau la baza acestei reglementări între

care principiul restituirii în natură în tot sau în parte, a imobilelor

preluate abuziv și respectiv principiul restituirii prin echivalent, dacă

restituirea în natură nu este posibilă sau persoana îndreptățită optează în situațiile

expres prevăzute de lege, pentru această modalitate.

Referitor la imobilele ce cad sub

incidența menționatei legi denumite generic „imobile preluate în mod abuziv”

din economia textelor rezultă că ele sunt atât cele preluate cu titlu valabil,

cât și cele preluate fără titlu valabil.

În acest sens, art. 2 din lege

enunțând ce se înțelege prin imobile preluate în mod abuziv evidențiază la lit.

g) situația imobilelor preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum a fost

definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică

și regimul juridic al acesteia.

Cu referire la cazul în speță,

instanțele au reținut că imobilul în dispută a fost preluat de stat cu titlu

valabil conf. art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001 astfel că susținerea

pârâtului din recurs coincide cu însăși considerentele reținute de instanță în

hotărârile pronunțate în cauză.

Față de cele ce preced, rezultă cu

evidență, că și în cazul imobilelor preluate de stat în perioada 6 martie 1995–22

decembrie 1989 cu titlu valabil Legea nr. 10/2001 consideră respectiva preluare

ca fiind făcută în mod abuziv și dă dreptul fostului proprietar conform art. 18

din lege numai la măsuri reparatorii prin echivalent în situațiile expres

enunțate de text între care și aceea când imobilului a fost înstrăinat cu

respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, așa cum s-a petrecut în speță.

Așadar, față de prevederile legale

invocate, reclamantul era îndrituit la măsuri reparatorii prin echivalent

pentru valoarea corespunzătoare a imobilului și întrucât a încasat despăgubiri

conform Decretului nr. 223/1974 suma reactualizată primită de acesta urmează a

fi dedusă din cuantumul despăgubirilor ce i se cuvin potrivit Legii nr.

10/2001.

Astfel fiind, recursul urmează a fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr.

326/A din 13 februarie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2005.