ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8429/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 11 mai 2005, F.D. și F.M. au solicitat, în contradictoriu cu Municipiul Cluj Napoca prin Primar, Consiliul local al municipiului Cluj Napoca și G.J.H., să se constate nulitatea dispoziției nr. 593 din 16 martie 2005 prin care s-a dispus restituirea în natură către pârâta G.J.H. a apartamentului nr. 30 din imobilul situat în Cluj Napoca, înscris în C.F. 45402 Cluj cu nr.top.10.363/S/XXX, cu suprafață utilă de 49,25 mp, cu părțile indivize comune aferente de 2,72/100 parte, înscrise în C.F. colectivă a dreptului de superficie, teren atribuit în proprietate 14/525, întrucât respectivul imobil a fost dobândit de reclamanți prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, sentința civilă nr. 9460 din 4 decembrie 2000 a Judecătoriei Cluj Napoca pronunțată în dosarul nr. 9617/2000.

Tribunalul Cluj, secția civilă, a respins acțiunea civilă formulată de reclamanți pentru anularea dispoziției nr. 593 din 16 martie 2005 emisă de Primarul municipiului Cluj Napoca. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit sentinței civile nr. 3984/2003 a Judecătoriei Cluj Napoca s-a admis acțiunea formulată de G.J.H. în contradictoriu cu reclamanții din prezenta cauză și Consiliul local al municipiului Cluj Napoca, constatându-se preluarea abuzivă a locuinței și nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de soții F. cu Consiliul local al municipiului Cluj Napoca. în aceste condiții, emiterea dispoziției de restituire în favoarea pârâtei G.J.H.

apare ca fiind legală, chiar dacă prin sentința civilă nr. 9460/2000 a Judecătoriei Cluj Napoca, Consiliul local al municipiului Cluj Napoca a fost obligat la întocmirea contractului de vânzare-cumpărare cu reclamanții, întrucât constatându-se preluarea abuzivă a locuinței de către Statul Român, aceasta nu mai putea face obiectul înstrăinării. Soluția instanței de fond a fost menținută de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia nr. 1/A din 4 ianuarie 2006, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți.

S-a reținut de către instanța de apel că pentru constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, nu era necesară și fosta proprietară nu avea interesul și nici calitatea procesuală activă de a exercita căile de atac împotriva hotărârii prin care s-a dispus obligarea Consiliului local al municipiului Cluj Napoca la încheierea contractului, aceasta nefiindu-i opozabilă, câtă vreme nu a fost parte în proces. Mai mult decât atât, chiar dacă hotărârea respectivă ar fi ținut loc de contract de vânzare-cumpărare, regimul ei juridic era identic cu cel al contractului, putându-se solicita doar constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, nu și desființarea hotărârii judecătorești ce ține loc de contract.

Împotriva acestei ultime decizii au declarat recurs reclamanții F.D. și F.M., solicitând admiterea acestuia și, în baza art. 314 C. proc. civ., reținerea cauzei spre rejudecare, modificarea în tot a hotărârii pronunțată în apel prin admiterea apelului și, soluționând cauza pe fond, admiterea acțiunii. Au arătat că sentința civilă nr. 9460/2000 are și în prezent forță juridică, iar desființarea unei hotărâri judecătorești ce ține loc de contract prin admiterea acțiunii formulată de G.J.H. de constatare a nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat de reclamanți constituie o modalitate inacceptabilă, întrucât nu se poate solicita pe calea unei alte acțiuni desființarea unei hotărâri judecătorești.

Au precizat totodată că instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, arătând că nu au înțeles să formuleze o plângere în baza Legii nr. 10/2001 ci o acțiune în constatarea nulității unui act juridic, temeiul juridic pe care și-au bazat pretențiile fiind art. 111 C. proc. civ., întrucât sunt proprietari tabulari și au și posesia imobilului. Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce se vor expune în continuare. Judecătoria Cluj Napoca prin sentința civilă nr. 3984 din 13 mai 2003 a constatat nelegală preluarea imobilului situat în Cluj Napoca, de către Statul Român și nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 40295 din 13 decembrie 2000 încheiat între Consiliul local al municipiului Cluj Napoca și F.D.

și F.M. având ca obiect imobilul cu nr.top 10363/S/XXX. Prin dispoziția nr. 593 din 16 martie 2005, emisă de Municipiul Cluj Napoca prin Primar, urmare a notificării nr. 1292 din 7 august 2001, s-a dispus restituirea în natură, către G.J.H., a imobilului în litigiu, constatându-se că aceasta are calitatea de persoană îndreptățită conform dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, fiind fostul proprietar tabular al apartamentului revendicat, care a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 4/1973, prin Decizia nr. 247 din 5 august 1988 a Comitetului executiv al Consiliului popular al județului Cluj, cu plata despăgubirilor. Măsura dispusă a fost condiționată de restituirea sumei de 80.401 lei, actualizată la data plății, reprezentând despăgubirile încasate la preluare și creditul rămas nerambursat pentru apartament.

Se reține că art. 1 din Legea nr. 10/2001 consacră principiul restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de stat și numai în cazul în care această măsură nu este posibilă se acordă despăgubiri. Or, din acest punct de vedere, în raport cu spiritul și rațiunea legii, guvernată explicit de principiul prevalentei restituirii în natură, instanțele au dat o interpretare corectă dispozițiilor legale incidente, cu atât mai mult cu cât, prin sentința civilă nr. 3984 din 13 mai 2003, Judecătoria Cluj Napoca a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 40295 din 13 decembrie 2000 încheiat între Consiliul local al municipiului Cluj Napoca și F.D. și F.M. având ca obiect imobilul în litigiu.

Astfel, nu pot fi reținute susținerile recurenților - reclamanți potrivit cărora este inadmisibil ca pe cale administrativă să se emită un act prin care să se anuleze efectele juridice ale unei hotărâri, întrucât printr-o hotărâre judecătorească ulterioară sentinței civile nr. 9460/2000 s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-c umpărare încheiat între F.D. și F.M. și Consiliul local al municipiului Cluj Napoca. în acest context apare ca fiind legală emiterea dispoziției de restituire în natură a imobilului către intimata-pârâtă G.J.H., având în vedere și faptul că prin sentința civilă nr. 3984 din 13 mai 2003 s-a constatat de către Judecătoria Cluj Napoca și preluarea nelegală a imobilului de către Statul Român.

Pentru cele ce preced, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. , recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții F.M. și F.D. împotriva deciziei nr. 1/A din 4 ianuarie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2006.