ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 925/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 533 din 27

mai 2003 a Tribunalului Cluj a fost respinsă acțiunea reclamantei Z.G. privind

anularea dispoziției nr. 15 din 7 ianuarie 2003 emisă de Primarul Municipiului

Cluj Napoca.

S-a reținut că imobilul apartament

nr. 41, înscris în C.F. Cluj, a fost proprietatea numiților P.H. și G. Prin

Decretul nr. 223/1974 cu decizia nr. 299/1998 a fost preluat fără plată de la P.G.

și cu plata despăgubirilor în cuantum de 37.265 lei de la P.H. cu decizia nr.

169/1989.

Conform Legii nr. 112/1995 foștilor

proprietari li s-au acordat despăgubiri, apartamentul nefiind liber.

Prin dispoziția nr. 15/2003

apartamentul a fost restituit în natură foștilor proprietari, cu obligația de

restituire a despăgubirilor primite actualizate.

Reclamanta deține apartamentul în

baza contractului de închiriere nr. 36668 din 7 iunie 1999 și are calitate

procesuală activă pentru promovarea cererii de anulare a dispoziției,

justificând interes raportat la cuantumul chiriei și posibilitatea cumpărării

la un preț avantajos. Deoarece nu au fost chemați în judecată titularii

dreptului de proprietate s-a reținut că acțiunea este inadmisibilă.

De fapt s-a învederat că acțiunea

este și nefondată raportat la dispozițiile art. 2 lit. h) din Legea nr.

10/2001, preluarea fiind făcută cu încălcarea legii în vigoare, a prevederilor

art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1958, art. 17 alin. (1) și art. 36 alin. (1)

din Constituția din 1965 și art. 36 alin. (2) C. fam.

Prin apelul declarat de reclamantă

se critică hotărârea pronunțată pentru aplicarea greșită a legii, în condițiile

în care apartamentul a fost preluat legal, cu respectarea Decretului nr.

223/1974, iar potrivit Legii nr. 10/2001 și art. 1.4 din H.G. nr. 498/2003 nu

putea fi restituit în natură foștilor proprietari.

Prin decizia civilă nr. 198 A din 13

noiembrie 2003 a Curții de Apel Cluj a fost respins apelul reclamantei ca

nefondat, cu motivarea în primul rând vizând calitatea procesuală activă a

acesteia, care are interes, urmărind păstrarea dreptului locativ și calitatea

de chiriașă a statului, iar în perspectivă, posibilitatea de a cumpăra

apartamentul.

Potrivit art. 2 lit. h) din Legea

nr. 10/2001, primăria era în drept să verifice în procedură administrativă dacă

preluarea s-a făcut fără titlu valabil, ceea ce a și făcut, iar în temeiul art.

1 alin. (1) a dispus restituirea în natură a imobilului.

Art. 1.4. cap. II din H.G. 498/2003

nu a fost încălcat, corect reținându-se faptul că preluarea s-a făcut cu

încălcarea Constituției din 1965 în vigoare la acea dată. Apoi, potrivit cap. II

lit. b) pct. 1 din H.G. 498/2003, dacă locuința preluată fără plată nu a fost

înstrăinată de stat către o terță persoană, se dispune restituirea în natură.

Împotriva deciziei astfel pronunțate

a declarat recurs reclamanta Z.G. invocând apariția H.G. 498/2003 cu privire la

aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, susținând în

același timp împrejurarea că se bazează pe autoritatea de lucru judecat fără a

da nici o explicație.

Recursul astfel declarat nu a fost

motivat.

Afirmațiile reclamantei din cererea

de recurs au caracter generic și nu au fost competente sau dezvoltate ulterior,

astfel cum s-ar fi impus în raport cu dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc.

civ.

Cauza recursului constă în

nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii ce se critică pe această cale, care

trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Așadar,

simpla nemulțumire a pârâtei de hotărârea pronunțată nu este suficientă, după

cum nu este suficientă nici afirmația generală că hotărârea atacată este

nelegală sau netemeinică, recurenta fiind obligată să își sprijine recursul pe

cel puțin unul din motivele prevăzute limitativ de lege.

Art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu

excepția cazului în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu motive

de casare de ordine publică.

Instanța investită cu judecarea

recursului poate exercita un control judecătoresc eficient, numai în măsura în

care astfel de motive sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită, ceea

ce nu s-a realizat în cauză.

De asemenea, Curtea nu a constatat

nici existența unor motive pe care, din oficiu, să le poată pune în discuția

părților și asupra cărora să delibereze.

Așa fiind, urmează a se reține că

recursul este nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul declarat de

reclamanta Z.G. împotriva deciziei civile nr. 198/A din 13 noiembrie 2003 a

Curții de Apel Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2005.