ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 925/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 533 din 27 mai 2003 a Tribunalului Cluj a fost respinsă acțiunea reclamantei Z.G. privind anularea dispoziției nr. 15 din 7 ianuarie 2003 emisă de Primarul Municipiului Cluj Napoca. S-a reținut că imobilul apartament nr. 41, înscris în C.F. Cluj, a fost proprietatea numiților P.H. și G. Prin Decretul nr. 223/1974 cu decizia nr. 299/1998 a fost preluat fără plată de la P.G. și cu plata despăgubirilor în cuantum de 37.265 lei de la P.H. cu decizia nr. 169/1989. Conform Legii nr. 112/1995 foștilor proprietari li s-au acordat despăgubiri, apartamentul nefiind liber. Prin dispoziția nr. 15/2003 apartamentul a fost restituit în natură foștilor proprietari, cu obligația de restituire a despăgubirilor primite actualizate.

Reclamanta deține apartamentul în baza contractului de închiriere nr. 36668 din 7 iunie 1999 și are calitate procesuală activă pentru promovarea cererii de anulare a dispoziției, justificând interes raportat la cuantumul chiriei și posibilitatea cumpărării la un preț avantajos. Deoarece nu au fost chemați în judecată titularii dreptului de proprietate s-a reținut că acțiunea este inadmisibilă. De fapt s-a învederat că acțiunea este și nefondată raportat la dispozițiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, preluarea fiind făcută cu încălcarea legii în vigoare, a prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1958, art. 17 alin. (1) și art. 36 alin. (1) din Constituția din 1965 și art. 36 alin. (2) C. fam.

Prin apelul declarat de reclamantă se critică hotărârea pronunțată pentru aplicarea greșită a legii, în condițiile în care apartamentul a fost preluat legal, cu respectarea Decretului nr. 223/1974, iar potrivit Legii nr. 10/2001 și art. 1.4 din H.G. nr. 498/2003 nu putea fi restituit în natură foștilor proprietari. Prin decizia civilă nr. 198 A din 13 noiembrie 2003 a Curții de Apel Cluj a fost respins apelul reclamantei ca nefondat, cu motivarea în primul rând vizând calitatea procesuală activă a acesteia, care are interes, urmărind păstrarea dreptului locativ și calitatea de chiriașă a statului, iar în perspectivă, posibilitatea de a cumpăra apartamentul. Potrivit art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, primăria era în drept să verifice în procedură administrativă dacă preluarea s-a făcut fără titlu valabil, ceea ce a și făcut, iar în temeiul art. 1 alin. (1) a dispus restituirea în natură a imobilului.

Art. 1.4. cap. II din H.G. 498/2003 nu a fost încălcat, corect reținându-se faptul că preluarea s-a făcut cu încălcarea Constituției din 1965 în vigoare la acea dată. Apoi, potrivit cap. II lit. b) pct. 1 din H.G. 498/2003, dacă locuința preluată fără plată nu a fost înstrăinată de stat către o terță persoană, se dispune restituirea în natură. Împotriva deciziei astfel pronunțate a declarat recurs reclamanta Z.G. invocând apariția H.G. 498/2003 cu privire la aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, susținând în același timp împrejurarea că se bazează pe autoritatea de lucru judecat fără a da nici o explicație. Recursul astfel declarat nu a fost motivat. Afirmațiile reclamantei din cererea de recurs au caracter generic și nu au fost competente sau dezvoltate ulterior, astfel cum s-ar fi impus în raport cu dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc.

civ. Cauza recursului constă în nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii ce se critică pe această cale, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Așadar, simpla nemulțumire a pârâtei de hotărârea pronunțată nu este suficientă, după cum nu este suficientă nici afirmația generală că hotărârea atacată este nelegală sau netemeinică, recurenta fiind obligată să își sprijine recursul pe cel puțin unul din motivele prevăzute limitativ de lege. Art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică. Instanța investită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient, numai în măsura în care astfel de motive sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită, ceea ce nu s-a realizat în cauză.

De asemenea, Curtea nu a constatat nici existența unor motive pe care, din oficiu, să le poată pune în discuția părților și asupra cărora să delibereze. Așa fiind, urmează a se reține că recursul este nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Constată nul recursul declarat de reclamanta Z.G. împotriva deciziei civile nr. 198/A din 13 noiembrie 2003 a Curții de Apel Cluj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2005.