ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2222/2003

La ordine pronunțarea în recursurile declarate de  pârâții

Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, V.A.și V.G.împotriva deciziei nr.

13    din 24 ianuarie 2002  a Curții de Apel Cluj – Secția Civilă.

Dezbaterile au

fost consemnate în încheierea cu data de 16 mai 2003 care face parte integrantă

din prezenta, iar pronunțarea s-a amânat la 27 mai 2003.

C U R T E A

Asupra

recursurilor de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată la 31 octombrie 2000, reclamantul F.T.Ș.a chemat în judecată

Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, S.C.”C.A.”SA Cluj-Napoca, G.E.,

G.E., D.V., D.I., V.A.și V.G., solicitând să se constate nulitatea absolută a

contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții 2 și 3 cu privire la

apartamentul nr. 1 din imobilul situat în Cluj-Napoca, str. Croitorilor nr. 11,

precum și a antecontractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată

încheiat între pârâții 4 – 8 cu privire la același imobil; să se dispună

anularea încheierilor c.f. și rectificarea înscrisurilor din c.f. nr. 22480,

122489, 130146 Cluj-Napoca, prin restabilirea situației anterioare, respectiv

reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea fostului proprietar tabular

F.F.

Ulterior

acțiunea a fost completată, solicitându-se obligarea Consiliului Local al

Municipiului Cluj-Napoca și la plata unor despăgubiri în sumă de 142.967.500

lei cu titlu de daune, reprezentând chiria pe care ar fi obținut-o reclamantul

dacă ar fi închiriat imobilul în litigiu, cu dobânzi legale.

În motivarea

acțiunii s-a arătat că prin hotărâre judecătorească s-a constatat nulitatea

preluării de către stat a imobilului, dispunându-se restabilirea situației

anterioare de carte funciară, situație în care, contractul de vânzare-cumpărare

încheiat asupra apartamentului nr. 1 în timpul procesului, prin fraudă la lege,

este lovit de nulitate abolută.

Acțiunea a

fost din nou precizată, solicitându-se și anularea înscrierilor din c.f.22480,

122489, 130146, cu restabilirea situației anterioare din c.f. 22480 Cluj, în

sensul reînscrierii întregului imobil cu situația juridică neschimbată.

Tribunalul Cluj,

prin sentința civilă nr. 308/19 iulie 2001, a admis în parte acțiune și în

consecință:

A constatat

nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 36446 din 5 august

1998 încheiat între S.C. “C.A.”SA  Cluj-Napoca și G.E. având ca obiect  apartamentul

nr. 1 situat pe str. Croitorilor nr. 11 Cluj-Napoca, cu nr.top. 722/1/I.

A dispus

rectificarea intabulării dreptului de proprietate al pârâtei G.E. asupra

imobilului cu nr.top. 722/1/I în c.f. ind. nr. 130146 Cluj-Napoca, prin

restabilirea situației anterioare.

A constatat

nulitatea absolută a notării antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat

între pârâții G.E., G.E., în calitate de promitenți vânzători și pârâții D.V.,

D.I., V.A.și V.G. în calitate de promitenți cumpărători, în c.f.ind. nr. 130146

Cluj-Napoca.

A dispus

rectificarea notării prin restabilirea situației anterioare.

A constatat

nulitatea absolută a înscrierii dreptului de proprietate în favoarea Statului

Român în c.f. 122489 Cluj-Napoca.

A dispus

rectificarea intabulării prin restabilirea situației anterioare din c.f.

nr.22480 Cluj.

A anulat ca

netimbrată completarea de acțiune privind obligarea Consiliului Local al

Municipiului Cluj-Napoca la plata despăgubirilor.

A respins

restul petitelor.

A obligat

Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și pe G.E. să plătească

reclamantului suma de 3.000.000 lei cheltuieli de judecată, câte 1.500.000 lei

fiecare.

S-a reținut

pentru aceasta, în esență, că aplicabil este principiul resoluto iure dantis,

resolvitur ius accipientis, pârâta G.E. fiind de rea credință, încălcate fiind

și dispozițiile H.G. nr.11/1997 art. 9 (1) lit. c, întrucât apartamentul a fost

cumpărat, evident, în scop de revânzare.

Prin decizia

civilă nr. 13/24 iunie 2002, Curtea de Apel Cluj, a respins ca nefondat apelul declarat

de pârâții Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, V.A.și V.G. împotriva

sentinței civile nr. 308 din 19 august 2001 a Tribunalului Cluj.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

În ce privește

apelul Consiliului Local prima instanță a făcut o corectă apreciere a culpei

procesuale pentru obligarea la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile

art. 274 și 275 C.proc.civ. față de notificarea anterioară înaintării acțiunii.

Cu referire la

apelul pârâților V.A.și G., în condițiile în care titlul statului a fost

desființat – sentința civilă nr. 18/21 ianuarie 1999 a Tribunalului Cluj -, în

mod corect s-a reținut aplicabilitatea principiului „resoluto iure dantis,

resolvitur ius accipientis”, operând astfel nulitatea absolută față de reaua

credință a părților contractante, aceasta, (reaua credință) rezultând fără

posibilitate de echivoc față de data încheierii contractului – 5 august 1998 –

și de litigiul având ca obiect recunoașterea dreptului de proprietate al

reclamantului în care și G.E. a avut calitatea de intervenientă.

De altfel, mai

arată instanța, chiar pârâții G.E. și E., D.V. și I., prin întâmpinare, nu s-au

opus admiterii acțiunii.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca

și pârâții V.A., V.G.

Recursul

Consiliului Local vizează exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată,

susținând că s-a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 274 C. proc.civ.,

în speță, recurentul fiind de acord cu admiterea acțiunii.

Prin recursul

declarat, pârâții V.A.și G. solicită schimbarea în tot a sentinței, în sensul

respingerii acțiunii.

În dezvoltarea

motivelor de recurs se susține că, în ce privește poziția oscilantă a pârâtei

G. concluziile puse, oral, în fața instanței de fond de reprezentantul acesteia

nu puteau fi privite ca exprimând voința reală a acesteia.

Cu privire la

buna sau reaua credință a aceleiași pârâte la încheierea contractului de

vânzare-cumpărare trebuia reținut că acțiunea introdusă la 24 iunie 1998 nu a

fost notată în cartea funciară, situație în care pârâta G. nu a avut cunoștință

de litigiu.

Nu rezultă din

nici o probă că aceeași pârâtă a avut intenția de a înstrăina apoi imobilul.

Cererea de

intervenție a fost făcută numai în interesul Consiliului Local și doar în  fața

Curții de Apel.

Reclamantul a

promovat prima acțiune numai împotriva Consiliului Local deși pârâta G.  era

intabulată în c.f.

Apartamentul,

în prezent, nu mai are configurația inițială, fiindu-i aduse multiple

transformări și îmbunătățiri.

Pentru toate

acestea, arată recurenții, trebuia să se rețină că pârâta G.E. a fost de bună

credință la încheierea contractului, care, valabil fiind – determină consecința

respingerii și a celorlalte capete de cerere.

Recursul

Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca este întemeiat.

În adevăr,

prin întâmpinarea formulată în cauză (. F. 35) această parte procesuală a fost

de acord cu admiterea acțiunii, situație în care, evident, instanța a făcut o

greșită aplicare a prevederilor art. 274 cod proc.civ. raportat la cele

cuprinse în art. 275 același cod și la obiectul dedus judecății prin prezenta

acțiune.

Cum

recurentul-pârât nu s-a aflat deci în culpă procesuală, obligarea sa la

cheltuieli de judecată apare ca eronată.

Referitor la

recursul pârâților V.A.și G.

Instanța a

reținut în mod corect aplicabilitatea în speță a principiului „resoluto iure

dantis, resolvitur ius accipientis” (titlul statului desființat fiind prin

sentința civilă nr. 18/21 ianuarie 1999 a Tribunalului Cluj) și aceasta

întrucât, esențial, a reținut existența relei credințe la încheierea

contractului de vânzare-cumpărare respectiv, în sarcina pârâtei G.E.. Or, câtă

vreme s-a stabilit că subdobânditoarea nu a fost de bună credință, nu poate

opera, pe acest temei, excepția de la aplicarea efectelor juridice ale

nulității actului, încheiat în aceste condiții.

În ce privește

existența  temeiurilor de nulitate invocate, instanțele au reținut în raport de

probele administrate, elemente de fapt care nu puteau duce decât la concluzia

existenței relei credințe în raport de data încheierii contractului de

vânzare-cumpărare – 5 august 1998, cum sunt: anterior încheierii acțiunii, era

introdusă pe rolul instanței acțiunea în stabilirea faptului că imobilul a fost

preluat de stat fără titlu – 24 iunie 1998, situație în care, potrivit

prevederilor art. 1 al. 6 din H.G.nr.11/1997 procedura administrativă de

vânzare către chiriași erea suspendată de drept; împrejurarea că aproape

imediat după aceea, 25 august 1998, între pârâții G. și pârâții V.A.și G., D.I.

și V., s-a încheiat pentru locuința respectivă un antecontract de

vânzare-cumpărare, deși părțile cunoșteau prevederea legală privind interdicția

de înstrăinare pentru o perioadă de 10 ani (conform celor cuprinse în act),

asumându-și chiar riscul desființării actului pentru ipoteza în care imobilul

va fi retrocedat fostului proprietar pe calea unei acțiuni în revendicare.

Or, sub acest

aspect, în raport de prevederile art.1199 c.civ. nu se poate prezuma decât că

pârâta G.E. a fost de rea credință la încheierea actului său de

vânzare-cumpărare.

Nu mai puțin,

aceași concluzie a fost reținută corect de insanță și în considerarea faptului

că, pârâții G., D.V. și Ioan, au fost de acord cu admiterea acțiunii având ca

obiect nulitatea contractului de vânzare-cumpărare. De reținut că din acest

punct de vedere poziția părților nu a fost oscilantă, fiind exprimată în scris,

prin întâmpinările formulate în cauză (f. 71, 72, 77 dosar fond).

În ce privește

chestiunea invocată privind modificările și îmbunătățirile aduse de către

pârâți spațiului în litigiu, aceasta nu poate face obiect de judecată în acest

cadru procesual și, mai ales, în această fază de judecată.

Așa fiind și

față de cele arătate în baza art. 312 C.proc.civ., urmează a se admite recursul

Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca în sensul înlăturării obligației

de plată a cheltuielilor de judecată și a se respinge recursul declarat de

pârâți.

Văzând și

prevederile art. 274 C.proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca

împotriva deciziei nr. 13 din 24 ianuarie 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția

Civilă.

Modifică în

parte decizia recurată, în sensul că admite apelul declarat de Consiliul Local

al Municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinței civile nr. 308 din 19 august

2001 a Tribunalului Cluj și în consecință:

Înlătură

dispoziția privind obligarea Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca la

plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.500.000 lei.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Respinge

recursul declarat de pârâții V.A.și V.G. împotriva deciziei nr. 13 din 24

ianuarie 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția Civilă.

Obligă pe

recurenții-pârâți V.A.și V.G. la plata cheltuielilor de judecată în recurs în

sumă de 18.000.000 lei către intimatul-reclamant F.T.Ș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  27 mai   2003.