ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9837/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 172 din 15 mai 2002 pronunțată de

Tribunalul Cluj, secția civilă, s-a dispus respingerea acțiunii formulată de

reclamanții D.N. și D.A. împotriva pârâților Consiliul Local al Municipiului

Cluj Napoca, B.V., B.E., SC C.A. SA și SC A.P. SA.

La soluționarea cauzei instanța a

avut în vedere probele administrate în cauză în raport de care a reținut

următoarele:

Naționalizarea imobilului s-a făcut

cu respectarea Decretului nr. 92/1950, fiind închiriat și nefiind astfel

destinat pentru folosință proprie.

Prin dispoziția Primarului

Municipiului Cluj-Napoca nr. 3242 din 6 decembrie 2001 s-a dispus restituirea

în favoarea reclamanților a apartamentelor nr. 2 și 3 din imobilul situat în Cluj

Napoca, cu terenul aferent; prin aceeași dispoziție s-a dispus acordarea de

despăgubiri bănești pentru apartamentul nr. 1 din același imobil.

Apartamentul nr. 1 din imobil a

făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 20 noiembrie 1996

între pârâții B.V. și B.E. și SC C.A. SA Cluj-Napoca.

Legalitatea acestui contract a fost

supusă controlului judiciar prin sentința civilă nr. 8473/1998 pronunțată de Judecătoria

Cluj-Napoca și deciziile pronunțate în căile de atac.

Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001

a stabilit despăgubiri pentru imobilul, apartament nr. 1, ținând seama că

acesta a fost vândut chiriașilor în conformitate cu Legea nr. 112/1995.

În condițiile în care apartamentul a

fost înstrăinat cu respectarea Legii nr. 112/1995, reclamanții au dreptul la

despăgubiri.

Prin decizia nr. 466/A 22 aprilie

2005 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie, s-a respins apelul formulat de către

reclamanți împotriva sentinței de fond pentru următoarele considerente:

Controlul pe cale judecătorească,

față de obiectul cauzei, se limitează exclusiv la plângerea îndreptată

împotriva dispoziției emisă în baza Legii nr. 10/2001.

Potrivit dispozițiilor art. 18 lit. d)

din Legea nr. 10/2001 republicată, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent

și atunci când imobilul a fost înstrăinat fostului chiriaș cu respectarea

dispozițiilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor

imobile cu destinația de locuințe trecute în proprietatea statului.

Prin decizia de recurs, irevocabilă

astfel, nr. 1575/R din 29 noiembrie 2004 a Curții de Apel Cluj s-a respins

capătul de cerere formulat de către reclamanți pentru constatarea nulității

contractului de vânzare-cumpărare nr. 31121 din 20 noiembrie 1996 privitor la

apartamentul nr. 1 al imobilului situat în Cluj – Napoca.

Acest aspect atrage incidența art. 18

lit. d) din Legea nr. 10/2001, iar reclamanții au dreptul numai la despăgubiri,

cum în mod corect s-a reținut și de către instanța de fond.

Împotriva deciziei de apel a formulat

recurs reclamanta-apelantă, criticând-o pentru următoarele motive ce se

încadrează în art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

februarie 2003, instanța a invocat din oficiu inadmisibilitatea capetelor de

cerere referitoare la nulitatea contractului de vânzare-cumpărare asupra

apartamentului 1, preluarea fără titlu a imobilului și rectificarea cărții

funciare, cu argument că în cadrul plângerii întemeiată pe Legea nr. 10/2001,

nu se pot formula cereri noi, fiind aplicabile astfel prin analogie

dispozițiile art. 294 C. proc. civ.

În mod greșit s-a extins aplicarea

art. 294 C. proc. civ. în litigiul de față, pentru că acesta nu este guvernat

de dispozițiile Codului de procedură civilă ci de dispozițiile legii speciale,

făcându-se referire la normele legale incidente ale Legii nr. 10/2001.

proc. civ. instanța a dispus suspendarea judecării prezentului litigiu până la

soluționarea acțiunii având ca obiect nulitatea contractului de vânzare-cumpărare

asupra apartamentului în cauză.

Prin încheierea pronunțată în acest

sens s-au încălcat principiul disponibilității și dispozițiile art. 47 din

Legea nr. 10/2001.

În acest fel li s-a impus repunerea

pe rol a cauzei formulată pe dreptul comun care fusese suspendată la rândul ei

în temeiul art. 47 din Legea nr. 10/2001.

titlu valabil pentru următoarele considerente care nu au fost reținute de către

instanțe, care nu au administrat probe și nici nu au intrat în cercetarea

fondului.

În anexa la decretul de

naționalizare a fost menționat numai numele reclamantului-recurent și drept

consecință cota de ½ a reclamantei-recurente nu a fost naționalizată;

instanța nu a analizat împrejurarea că nu a existat identitate între persoana menționată

ca proprietar în lista anexă la decret și adevărații proprietari la data

naționalizării.

Nu s-a probat că ar fi încheiat

contracte de închiriere, dar oricum nici o lege din acea vreme, printre care și

Constituția, nu interzicea închirierea.

Preluarea s-a făcut cu încălcarea

dispozițiilor Decretului nr. 92/1950, întrucât reclamantul, menționat în anexa

la decretul de naționalizare era exceptat potrivit art. II, fiind mic meseriaș

(brânzaș).

Prin perspectiva art. 6 alin. (1)

din Legea nr. 213/1998, imobilul în cauză a fost preluat de stat cu încălcarea

legilor interne în vigoare, printre care și Constituția.

nr. 31121 din 20 noiembrie 1996 încheiat de pârâtul Statul Român prin mandatar SC

C.A. SA cu pârâții B.V. și B.E. este lovit de nulitate absolută.

Apartamentul a fost înstrăinat cu

încălcarea Legii nr. 112/1995 în baza căreia a fost vândut, în condițiile în

care imobilul a fost preluat fără titlu valabil și nu intră în câmpul de

aplicare al acestei legi.

În susținerea motivelor de recurs au

fost indicate textele legale din Legea nr. 112/1995 care au fost încălcate.

În cadrul aceleiași critici se arată

motivele pentru care părțile din contractul de vânzare-cumpărare nu pot fi

considerate de bună credință.

Analizând decizia recurată în raport

de criticile formulate Curtea constată:

Prin încheierea pronunțată în

ședința publică din data de 14 februarie 2005, instanța de apel a făcut

aplicarea art. 294 C. proc. civ. prin care se instituie principiul că nu se pot

formula cereri noi direct în calea de atac. S-a apreciat astfel că în cadrul

unor plângeri formulate împotriva dispoziției emisă în baza Legii nr. 10/2001

nu se pot formula alte capete de cerere decât cea care reprezintă plângerea

propriu-zisă, respectiv constatarea nulității unui contract de

vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995, constatarea că

apartamentul în litigiu a fost preluat de stat fără titlu valabil și

rectificarea cărții funciare.

În cauză s-a făcut o greșită

aplicare a prevederilor art. 294 C. proc. civ. care prevede că în apelul

formulat împotriva unor hotărâri pronunțate în primă instanță nu se pot formula

cereri noi, însă acest aspect nu este de natură să ducă la schimbarea soluției față

de prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

În fața instanței de fond se poate

formula o acțiune cu mai multe capete de cerere, cereri de a căror soluționare

poate depinde modul de soluționare al celorlalte capete de cerere sau pot avea

o existență de sine stătătoare.

Instanța de fond a fost sesizată cu

o acțiune având mai multe capete de cerere, printre care și plângerea împotriva

dispoziției emisă în aplicarea Legii nr. 10/2001, a cărui judecată depindea de

modul de soluționare a capătului de cerere vizând valabilitatea contractului de

vânzare-cumpărare.

În considerarea prevederilor art. 105

alin. (2) C. proc. civ. și a celor ce vor fi reținute în continuare, vătămarea

care putea fi produsă părții nu se află în situația de a putea fi înlăturată

numai prin anularea actului procedural

În ceea ce privește titlul de

preluare a imobilului, recurenții nici nu ar avea interes să formuleze un

asemenea capăt de cerere, în condițiile în care caracterul abuziv al măsurii de

preluare a imobilului de către stat a fost reținut și în cadrul procedurii

administrative prealabile, finalizate cu emiterea dispoziției contestată.

Reținându-se incidența Legii nr. 10/2001

care are în vedere imobile preluate abuziv, s-au restituit două apartamente,

care nu au fost înstrăinate, iar motivul pentru care nu s-a restituit

apartamentul nr. 1, este că a fost vândut chiriașului conform Legii nr. 112/1995.

Motivul pentru care apartamentul nr.

1 în litigiu nu a fost restituit în natură ci prin echivalent, în temeiul Legii

nr. 10/2001, nu a fost că ar fi fost preluat cu titlu ci pentru că a fost

vândut chiriașului în baza Legii nr. 112/1995.

Pe de altă parte, nulitatea

contractului de vânzare-cumpărare asupra imobilului în litigiu a făcut obiectul

unei alte judecăți, soluționată irevocabil, până la a cărui finalizare s-a și

suspendat cauza de față de către instanța de apel, valabilitatea contractului

de vânzare-cumpărare bucurându-se astfel de putere de lucru judecat.

De altfel, pentru soluționarea

acestui litigiu s-a și dispus suspendarea judecății cauzei în conformitate cu

art. 244 pct. 1 C. proc. civ.

Soluționarea celuilalt capăt de

cerere, referitor la rectificarea cărții funciare, este impusă de modul de

soluționare a celorlalte capete de cerere, asupra cărora s-au făcut referirile

reținute mai sus.

În ceea ce privește greșita

suspendare a judecății cauzei dispusă în baza art. 244 alin. (1) C. proc. civ.,

prin aceeași încheiere din data de 14 februarie 2003, de către instanța de

apel;

Prin încheiere s-a suspendat

judecata cauzei de față până la soluționarea acțiunii în constatarea nulității

contractului de vânzare-cumpărare încheiat în favoarea pârâților B. în temeiul

Legii nr. 112/1995.

Această suspendare a judecății

cauzei era impusă de prevederile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 în

vigoare la data respectivă.

Astfel, în cazul acțiunilor în

nulitate a contractelor de înstrăinare având ca obiect imobile ce cad sub

incidența acestor legi, procedura de restituire începută în temeiul prezentei

legi este suspendată până la soluționarea acestor acțiuni prin hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă.

Pe lângă faptul că această

dispoziție este imperativă, este și justificată în contextul Legii nr. 10/2001,

pentru că potrivit art. 18 din lege măsurile reparatorii se stabilesc numai în

echivalent în cazul în care imobilul a fost înstrăinat cu respectarea

dispozițiilor legale.

Față de cele reținute mai sus,

referitoare la capătul de cerere relativ la preluarea fără titlu a imobilului,

nu se mai impune analizarea separată a celui de-al treilea motiv de recurs.

În cadrul ultimului motiv de recurs,

sunt invocate motive ce vizează valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare

asupra apartamentului nr. 1, cu privire la care s-a și contestat dispoziția

emisă din baza Legii nr. 10/2001.

După cum s-a reținut și de către

instanța de apel, prin decizia civilă nr. 1575/R din 29 noiembrie 2004

pronunțată de Curtea de Apel Cluj în recurs, s-a statuat asupra valabilității

contractului de vânzare-cumpărare în discuție, înlăturându-se din decizia de

apel dispozițiile privind constatarea nulității absolute a acestui contract.

Prin urmare, s-a stabilit definitiv

și irevocabil că acest contract de vânzare-cumpărare este valabil,

valabilitatea fiind apreciată din perspectiva respectării Legii nr. 112/1995 în

baza căreia a fost încheiat și a Legii nr. 10/2000 relativ la buna credință.

Repunerea în discuție în cadrul

litigiului de față a valabilității contractului de vânzare-cumpărare astfel cum

a fost contestată de către recurenți, ar încălca puterea de lucru judecat a

deciziei de recurs nr. 1575/R din 29 noiembrie 2004 și prevederile art. 1201 C.

civ.

Față de cele reținute asupra

criticilor formulate în cauză, apreciate a fi nefondate, Curtea urmează să

dispună în consecință, făcând aplicarea art. 316 și art. 296 C. proc. civ.

Față de modul de soluționare a

cauzei și de prevederile art. 274 C. proc. civ. recurenții urmează să fie

obligați la plata sumei de 500 RON cheltuieli de judecată în recurs către

intimații B.V. și B.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamanții D.N. și D.A. împotriva deciziei nr.466 A din 22.04.2005 a Curții de

Apel Cluj, secția civilă.

Obligă recurenții la plata sumei de

500 RON cheltuieli de judecată în recurs, către intimații B.V. și B.E.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 noiembrie 2005.