ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3827/2003

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3827/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 1556 din 12

februarie 1998 la Judecătoria Cluj – Napoca S.I. și G.C. au formulat

contestație împotriva hotărârii nr. 550 din 16 decembrie 1997 pronunțată de

Comisia Județeană pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 de pe lângă

Consiliul Județean Cluj și au solicitat ca în contradictoriu cu Consiliul Local

Cluj – Napoca, Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 112/1995 și Direcția

de Administrare a imobilelor statului să se pronunțe o sentință prin care să se

dispună:

- anularea hotărârii nr. 550 din 16 decembrie 1997pronunțată

de Comisia Județeană Cluj pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995;

- restituirea în natură în favoarea petiționarilor a

imobilului situat în Cluj – Napoca , în calitate de proprietari ai imobilului;

- anularea contractelor de vânzare – cumpărare și

radierea vânzărilor din cartea funciară în cazul în care au avut loc asemene

vânzări;

- recalcularea despăgubirilor

acordate.

În

motivarea contestației petiționarii arată că sunt moștenitori legali ai

defunctului S.I., proprietarul imobilului în litigiu și care a fost trecut în

proprietatea statului prin naționalizare în baza Decretului nr. 92/1950.

Că au solicitat Comisiei Județene

pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 de pe lângă Consiliul Județean Cluj,

restituirea în natură a imobilului, deoarece măsura naționalizării a fost

greșit aplicată față de autorul lor, S.I., care la data deposedării de imobil

era mic meseriaș, fiind exceptat de la măsura naționalizării conform art. II

din Decretul nr. 92/1950.

Că în mod greșit li s-au acordat

despăgubiri și pentru imobilul naționalizat, deși acesta trebuia restituit în

natură.

Contestația este întemeiată pe art.

1, art. 2 și art. 27 din Legea nr. 112/1995.

Consiliul local al Municipiului Cluj

– Napoca a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației

față de Consiliu pentru lipsa calității procesuale pasive în raport cu obiectul

contestației, învederând instanței că pe rolul Judecătoriei Cluj – Napoca

reclamanții au mai promovat o acțiune în revendicare a imobilului situat în

Cluj – Napoca.

La data de 13 mai 1999 au formulat

în dosar cerere de intervenție în calitate de moștenitori ai reclamantului S.I.,

decedat în timpul procesului la data de 31.12.1998, soția supraviețuitoare – S.L.

și fiica defunctului S.L. jr. și care alături de reclamanta G.C. au formulat

prin aceiași cerere o precizare și extindere a acțiunii în sensul celor arătate

în continuare:

- au chemat în judecată pe pârâții

S.C. „C.” S.A., S.C. „C.I.” SRL Cluj, precum și pe pârâții G.G. și soția G.I.F.;

W.I.; H.M.; O.G. și soția O.E. și pe copii acestora ; A.F. și soția  și pe

copii acestora A.F.C. și A.F.A.; T. V. Ș. și soția T.C.L. și fiica T.N.Ca., P.L.V.

și P.V.  – au precizat cererea inițială în sensul că solicită să se constate că

imobilul situat în Cluj – Napoca, înscris în c.f. 8424 Cluj cu nr. top 10987 de

sub A + 1 este identic și a fost apartamentat, cu imobilul situat în Cluj –

Napoca  înscris în CF 8424 sub nr. top 10987/2 - teren în suprafață de 368 mp;

cu imobilul înscris în C.F. Colectivă nr. 124470/A sub nr. top 10987/1 de sub A

+ 1 compus din casa cu 9 apartamente și părți indivize comune și teren în

suprafață de 554 mp; cu imobilul înscris în C.F. 128010 individuală cu nr. top

10987/1/III compus din apartamentul 3 format din 2 camere și dependințe, cu

imobilul înscris în C.F. individuală nr.  128009 cu nr. top 10987/1/VI, apt. 6;

cu imobilul înscris în CF individuală nr. 126951 Cluj – Napoca sub nr. top

10987/VII, apt. 7.

- au cerut ca prin hotărârea ce se

va pronunța să se dispună evacuarea din imobilele pe care le ocupă pârâta SC „C.I.”

SRL Cluj precum și a pârâtelor persoane fizice menționate în precizarea de

acțiune sub nr. 3 – 9, aceștia din urmă în cazul în care nu încheie cu reclamanții

contracte de închiriere cu o chirie stabilită conform pieții.

- să se dispună radierea dreptului

de proprietate a pârâților din CF;

- să se dispună înscrierea dreptului

de proprietate al intervenienților cu titlu de drept de moștenire în CF asupra

imobilului înscris în CF 8424 Cluj  sub A + 2 cu nr. top 109871/1 teren; CF col

124470 Cluj sub A+1 cu nr. top 10987/1 – casa cu 9 apartamente și părți

indivize comune și teren în suprafață de 554 mp precum și în c.f. individual

128010 Cluj cu nr. top 10987/1/III, c.f. individual 128009 Cluj cu nr. top

10987/1/IV și c.f. individual 126951 Cluj cu nr. top 10987/1/VII sau în

subsidiar cu reînscrierea în C.F. a vechilor proprietari S.I. și S.E.

În motivarea cererii de intervenție

precizare și extindere a cererii inițiale, intervenienții S.L. și S.L. jr. și

reclamanta G.C. arată în esență următoarele.

Prin sentința civilă nr. 3114/27

martie 1998 pronunțată de Judecătoria Cluj – Napoca în dosarul 1424/1998 –

rămasă irevocabilă și investită cu formula executorie – se recunoaște dreptul

de proprietate al antecesorilor reclamanților, constatându-se că imobilul

situat în Cluj – Napoca înscris în CF Cluj sub nr. top. 10987 -  casă din

cărămidă, subsol și parter, curte și grădină în suprafață de 256 stj. p. a fost

preluat ilegal în proprietatea statului, și s-a dispus reînscrierea dreptului

de proprietate al antecesorilor S.I. și soția S.V.E.

În timpul în care cererea de

revendicare a imobilului era în curs de soluționare pe cale administrativă și

apoi judecătorească, se apartamentează construcția și după deslipire, împreună

cu suprafața de 554 mp teren se transcrie în c.f. 124470/A colectiv în

proprietatea Statului Român si administrarea Consiliului Popular Cluj sub B.

1.2., iar asupra părților indivize comune aferente, apartament 7 sub B 3 în

favoarea lui H.M cu nr. top nou 10987/1 de sub A+1.

Restul terenului se reînscrie în

aceiași c.f. nr. 8424 Cluj sub A+2 cu nr. top nou 10987/2 - teren în suprafață

de 368 mp pe numele Statului Român. Tot odată se înscrie apartamentarea imobilului

în c.f. colectivă 124471/A sus A+1 – 9 cu nr. top 10987/1/I până la 10987/1/IX

în proprietatea Statului Român, în administrarea Consiliului Popular Cluj sub B

1- 2.

În anul 1996 pârâta SC „C.” SA

încheie contracte de vânzare – cumpărare pentru apartamentele cu nr. 7, 6 și 3

cu pârâtul menționat la rândurile  3, 4 și 5, și se fac operațiunile

corespunzătoare în C.F. deschizându-se C.F. individuale și atribuindu-se nr.

top corespunzătoare pentru cumpărătorii apartamentelor.

Celelalte apartamente notate cu 1,

2, 4, 5, 8 și 9 rămase înscrise în nr. c.f. colectivă nr. 124471/A pe numele

Statului Român și în administrarea Consiliului Popular sunt ocupate de ceilalți

pârâți în calitate de chiriași ori proprietari intabulări dar contractele de

închiriere nu le sunt opozabile nefiind menționate nr. C.F.

Se mai menționează în precizarea de

acțiune că toate contractele de vânzare – cumpărare sunt lovite de nulitate,

fiind încheiate cu încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995, imobilul

neintrând sub incidența acestei legi, dar au fost încheiate și înainte de

soluționarea cererii de retrocedare a imobilului de către Comisia de aplicare a

Legii nr. 112/1995.

Cât privește contractele de

închiriere pentru apartamentele care nu au fost vândute se susține ca sunt nule,

deoarece au fost încheiate cu un neproprietar, cu încălcarea prevederilor

legale aplicabile în materia închirierii locuințelor, în vigoare în decembrie

1989.

Referitor la chiriașii care au

încheiat contracte de vânzare – cumpărare a apartamentelor pe care le ocupau se

afirmă că au fost de rea credință, fiind însțiințați de către proprietarii

reclamanți cu privire la revendicarea imobilului, iar deținerea imobilelor

nationalizate de către Statul Român era de notorietate că este fără titlu

valabil.

La rândul lor, pârâții G.G. și G.I.F.,

W.I., H.M. și H.M., au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea

ca nefondată a cererii introductive la instanța formulată de S.I. și G.C.

precum și a cererii de intervenție formulată de S.L., soție supraviețuitoare și

S.L. jr., respectiv soția și fiica defunctului S.I.I., privind precizarea și

completarea acțiunii inițiale, pentru următoarele considerente:

- hotărârile judecătorești prin care

s-a recunoscut dreptul de proprietate al antecesorilor reclamanților, asupra

imobilului în litigiu, naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950 precum și

faptul că a fost trecut în mod abuziv în proprietatea statului și s-a dispus

restabilirea situației inițiale de C.F. , nu le sunt opozabile, deoarece nu au

fost parte în procesul respectiv.

- la data pronunțării hotărârilor

invocate în susținerea cauzei de către reclamanți, Statul Român nu mai era

proprietarul apartamentelor ocupate de chiriași deoarece le vându-se încă din

anul 1996.

- imobilul revendicat a trecut în proprietatea

statului cu titlu, fiind respectate prevederile Decretului nr. 92/1950 și deci

îi sunt incidente prevederile art. 1,  art. 2 și  art. 9 din Legea nr.

112/1995;

- reclamanții și intervenienții au

considerat că imobilul cade sub incidența Legii nr.112/1995 solicitând de la

început reparații sub forma despăgubirilor care le-au și fost acordate prin

hotărârea nr. 550/1997dată de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995;

- la data încheierii contractelor de

vânzare – cumpărare pentru apartamentele ocupate de chiriași pe rolul

instanțelor nu s-au promovat procese pentru revendicarea imobilului potrivit

dreptului comun și nici in C.F. nu era notată vreo cerere din partea foștilor

proprietari cu privire la aceste apartamente.

În final în întâmpinare se invocă

excepția de necompetență a Judecătoriei Cluj – Napoca în soluționarea cauzei

deoarece valoarea imobilului era mai mare de 150 milioane.

Prin încheierea nr. 8847/11

octombrie 1999 pronunțată de Judecătoria Cluj – Napoca este admisă excepția

invocată de pârâți privind necompetența materială a Judecătoriei Cluj – Napoca

de a soluționa cauza în raport cu valoarea mai mare de 150.000.000 lei a

imobilului revendicat și cu dispozițiile imperative ale art. 2 lit. b) C. proc.

civ. în redactarea avută la data sesizării instanței și în consecință se

declină competența în favoarea Tribunalului Cluj.

Cauza este înregistrată pe rolul

Tribunalului Cluj ca instanță de fond sub nr. 8646/1999 iar la termenul de

judecată din 13 martie 2000 reclamantele declară prin reprezentantul lor, în

prezența reclamantei S.L. că înțeleg să-și susțină acțiunea introductivă,

împreună cu completarea făcută la fila 165 din dosar nr. 1556/1998 a

Judecătoriei Cluj – Napoca precum și precizarea de acțiune depusă la termenul

din 13 martie 2000 în care se arată după cum urmează:

- acțiunea pe care au introdus-o la

instanță în calitate de moștenitori ai defuncților S.I. și S.E. este o acțiune

de drept comun pentru că față de Consiliul Local Cluj s-a stabilit într-un alt

proces că imobilul în litigiu nu intră sub incidența Legii nr. 112/1995 pentru

ca nu a fost preluat legal de Statul Român care a fost obligat să restituie

imobilul si s-a dispus să se reînscrie acesta în C.F. pe seama vechiului

proprietar așa cum rezultă din sentința civilă nr. 3114/1998 pronunțată de

Judecătoria Cluj – Napoca hotărâre definitivă și irevocabilă.

- înțeleg să solicite instanței să

constate prin hotărârea ce o va pronunța că imobilul în litigiu face parte din

masa succesorală rămasă după defuncții S.I., S.E. și S.I.I., potrivit cotelor

succesorale, arătate în certificatele de moștenitori depuse în dosar;

- înțeleg să solicite restituirea în

natură a imobilului care este menționat în evidențele Consiliului Local Cluj,

fiind deținut pentru acesta de către chiriașii cu care a încheiat contracte de

închiriere;

- în măsura în care nu poate fi

restituit în natură în întregime, înțeleg să ceară obligarea Consiliului Local

Cluj la plata contravalorii părților din imobil care nu se pot restitui din

motive obiective ori vânzării parțiale către chiriași;

-

solicită să se constate nulitatea actelor încheiate cu nerespectarea legii,

câtă vreme imobilul nu a făcut obiectul Legii nr. 112/1995, vânzarea

apartamentelor fiind făcută de un neproprietar care a dobândit posesia prin

violență.

- Prin sentința civilă nr. 155/9

aprilie 2001 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă, acțiunea precizată

de reclamanți este respinsă cu motivarea că restituirea în natură a întregului

imobil către aceștia nu este posibilă, deoarece apartamentele componente ale

acestuia au fost înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995 situație în care în

baza prevederilor art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001 reclamanții sunt

îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent.

Că

pârâții au fost de bună credință atunci când au cumpărat spațiile pe care le

dețineau în calitate de chiriași sentința pronunțată în dosar 1424/1998 la 27

martie 1998, nefiindu-le opozabilă ei nefiind  părți în acel proces.

Pe de altă parte, se arată în

considerentele sentinței că inițial reclamanții au solicitat și li s-au acordat

la 16 decembrie 1997 de către Comisia Județeană Cluj pentru aplicarea Legii nr.

112/1995, măsurile reparatorii precizate de această lege concluzionându-se de

către instanță că raportat la actuala reglementare din Legea nr. 10/2001,

cererea reclamanților este neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 155

din 9 aprilie 2001 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă, au declarat

apel Consiliul Local al municipiului Cluj și reclamantele S.L., S.L. jr. și

G.C.

În apelul declarat de Consiliul

Local al municipiului Cluj sentința este criticată pentru că nu a ținut seama

de măsurile hotărâte prin sentința civilă nr. 3114 din 27 martie 1998

pronunțată de Judecătoria Cluj Napoca prin care s-a constatat preluarea fără

titlu de către Statul Român a imobilului din Cluj Napoca înscris în C.F. nr.

8424, nr. top 10987.

Reclamanții critică sentința apelată

pe care o consideră nelegală și netemeinică pentru că nu a avut în vedere că

prin acțiunea precizată și completată au solicitat să se constate că hotărârea

nr. 550 din 10 decembrie 1997 pronunțată de Comisia Județeană Cluj de aplicare

a Legii nr. 112/1995 este lipsită de obiect deoarece imobilul nu intra sub

incidența Legii nr. 112/1995 fiind preluat fără titlu, iar statul nu are drept

de proprietate asupra acestui imobil și nu a răspuns nici la celelalte capete

de cerere din acțiune.

Că instanța a reținut o stare de

fapt greșită, contrară probelor administrate considerând fără temei că toate

apartamentele care compun imobilul au fost vândute deși parte din ele sunt

ocupate și în prezent de chiriași a căror contract de închiriere a expirat și

aceștia refuză să încheie noi contracte de închiriere conform prevederilor O.U.G.

nr. 40/1999.

Că greșit s-a considerat că, deși

Statul nu avea titlu de proprietate asupra imobilului, contractele de vânzare –

cumpărare pentru apartamentele vândute nu sunt lovite de nulitate absolută și

intră sub incidența Legii nr. 112/1995, fiindu-le aplicabile și prevederile din

Legea nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 184/12

octombrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, ambele apeluri

sunt respinse ca nefondate.

În considerentele deciziei se

motivează că printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, pronunțată anterior

s-a reținut că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului abuziv

(sentința civilă nr. 3114/1998 pronunțată de judecătoria Cluj – Napoca) și că

în această situație, nu face obiectul Legii nr. 112/1995.

De asemeni se reține că prin

hotărârea nr. 590/16 decembrie 1997 pronunțată de Comisia Județeană Cluj pentru

aplicarea Legii nr. 112/1995 împotriva căreia reclamanții au formulat plângere

în dosarul nr. 1556/1998 al Judecătoriei Cluj – Napoca, li s-au acordat

despăgubiri în sumă de 170.458.080 lei pentru același imobil.

Cu privire la contractele de vânzare

– cumpărare prin care un număr de trei apartamente cu fost vândute chiriașilor,

în considerentele deciziei pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, se

reține că acestea au fost încheiate înainte de a se fi soluționat cererea

formulată de reclamanți în temeiul Legii nr. 112/1995, ulterior vânzării

apartamentelor pronunțându-se hotărârea nr. 590/16 decembrie 1997 prin care au

fost acordate de Comisia Județeană Cluj despăgubiri, imobilul fiind ocupat de

chiriași.

Că la data perfectării contractelor

de vânzare – cumpărare nu era înregistrată pe rolul instanțelor judecătorești

nici o acțiune de drept comun cu privire la revendicarea imobilului, iar la

data pronunțării hotărârii în prezenta cauză, situația imobilului în litigiu

este reglementată de dispozițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al

unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 (art.

47 din Legea nr. 10/2001).

Că, în consecință, nulitatea

contractelor de vânzare – cumpărare a apartamentelor trebuie analizată în

raport cu dispozițiile art. 46 pct. 2 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora

contractele de vânzare – cumpărare sunt nule în afara cazului în care au fost

încheiate cu bună credință, așa cum este cazul pârâților în cauză.

Cu privire la contractele de

închiriere pentru apartamentele nevândute se arată în considerentele deciziei

că efectele acestor contracte se prelungesc de drept pe o perioadă de cinci ani

potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 40/1999 și art. 13 din Legea nr.

10/2001.

Împotriva deciziei civile nr.

184/2001 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, au declarat recurs

reclamantele S.L., S.L.jr. și G.C. care au criticat decizia recurată pentru

motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 6 – 10 C. proc. civ. constând în

esență în următoarele:

- deși instanța de apel reține că

imobilul în litigiu, situat în Cluj Napoca nu cade sub incidența Legii nr.

112/1995, nu se pronunță în nici un fel cu privire la plângerea formulată de

reclamante împotriva hotărârii nr. 550/16 decembrie 1997 pronunțată de Comisia

Județeană Cluj pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 și care formează obiectul

principal al acțiunii în dosarul 8646/1999 și prin care s-au acordat

reclamantelor despăgubiri în valoare de 170.458.000 lei, pentru acest imobil,

trecut în mod abuziv în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950.

- atât instanța de fond cât și

instanța de apel au considerat greșit că în dosar acțiunea urmează să fie

soluționată în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, deși la data

introducerii acțiunii această lege nu era în vigoare;

- deși instanța de apel a reținut că

imobilul nu face obiectul Legii nr. 112/1995 nu s-a pronunțat cu privire la

nulitatea contractelor de vânzare – cumpărare pentru apartamentele vândute la o

parte din chiriași în baza acestei legi.

La termenul de judecată din 24

septembrie 2002 reclamanții invocând prevederile art. 306 alin. (2) C. proc.

civ. formulează în scris noi motive de recurs, pe care le consideră de ordine

publică, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ. și

care ar consta în următoarele:

- s-a încălcat principiul

disponibilității deoarece instanța de fond și de apel nu au soluționat toate

capetele de cerere formulate de reclamanți în acțiunea principală cu

completările și precizările ulterioare [art. 129 alin. (6) C. proc. civ.].

- instanțele soluționând pricina în

fond și în apel nu au coroborat actele juridice deduse judecății cu hotărârea

nr. 550/1997 pronunțată de Comisia Județeană Cluj de aplicare a Legii nr.

112/1995, pe care o infirmă, motiv pentru care nu a fost soluționat legal

capătul de cerere privind nulitatea contractelor de vânzare – cumpărare a

apartamentelor vândute chiriașilor (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.);

- hotărârile pronunțate la, judecata

în fond și în apel s-a făcut cu aplicarea greșită și încălcarea legii, cu

referire la reținerea bunei credințe conform art. 46 alin. (2) din Legea nr.

10/2001.

Recursul urmează a fi admis pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Așa cum rezultă din cererea adresată

Judecătoriei Cluj Napoca la 12 februarie 1998și înregistrată sub nr. 1556/1998,

reclamanții au sesizat instanța cu o contestație împotriva hotărârii nr. 550

din 16 decembrie 1997 pronunțată de Comisia Județeană Cluj de aplicare a Legii

nr. 112/1995 prin care li s-au acordat despăgubiri în valoare de 170.458.080

pentru imobilul – teren și construcție – situat în Cluj – Napoca solicitând

anularea hotărârii, restituirea în natură a imobilului naționalizat prin

Decretul nr. 92/1950, anularea contractelor de vânzare – cumpărare pentru

părțile din imobil care au fost eventual vândute și în final rectificarea

mențiunilor din C.F. privind  aceste contracte.

Ulterior, în mod succesiv

reclamanții și-au precizat, completat și extins acțiunea cu privire și la alți

pârâți și au cerut să fie introduși și aceștia în cauză, invederând instanțelor

că printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă pronunțată în alt proces s-a

stabilit cu putere de lucru judecat că imobilul din litigiu nu cade sub

incidența Legii nr. 112/1995 deoarece a fost naționalizat în mod abuziv prin

Decretul nr. 92/1950; că în mod abuziv s-au făcut operațiuni de dezmembrare a

imobilului în C.F. și s-au vândut o parte din apartamentele rezultate în urma

dezmembrării unora dintre chiriași, contractele fiind lovite de nulitate

absolută; au cerut să se constate nulitatea contractelor, evacuarea chiriașilor

pentru lipsă de titlu și au revendicat imobilul de la posesorii actuali.

Prin sentința civilă nr. 155/9

aprilie 2001 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă, acțiunea

reclamanților este respinsă cu motivarea că apartamentele componente ale

imobilului aflat în litigiu au fost înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995

și că reclamanții nu sunt îndreptățiți decât la măsuri reparatorii în

echivalent, în conformitate cu prevederile art. 18 din Legea nr. 10/2001.

Soluția de respingere a acțiunii este menținută și în apel, dar se reține că

imobilul nu intră sub incidența Legii nr. 112/1995 fiindu-i însă aplicabile

prevederile Legii nr. 10/2001. Față de această motivare a hotărârilor recurate

se constată că atât instanța de fond cât și instanța de apel au pronunțat în

cauza hotărârii fără să analizeze pretențiile reclamanților formulate prin

acțiunea introductivă la instanța de fond, extinsă, precizată și completată pe

parcursul procesului, în raport cu probele administrate în cauză și cu

prevederile legilor incidente cauzei la data sesizării instanței.

În raport cu pretențiile

reclamanților și cu situația de fapt existentă în cauză se impunea ca în

conformitate cu prevederile art. 129 și art.  130 C. proc. civ. în redactarea

avută la data soluționării cauzei, să se dispună efectuarea unei expertize

tehnice care în baza actelor de proprietate ale autorilor reclamanților și

înscrierilor din C.F. să identifice imobilul revendicat, structura actuală a

acestuia rezultată în urma dezmembrărilor efectuate în C.F. și a partajării lui

în vederea închirierii și apoi a vânzării unor apartamente către o parte dintre

chiriași.

Se impunea ca apoi, în urma

stabilirii situației de fapt actuală a imobilului, rezultată din expertiză,

instanțele să examineze situația juridică a fiecărui apartament în raport cu

cererile formulate de reclamanți privind revendicarea imobilului, anularea

contractelor și evacuarea chiriașilor, ținând seama de faptul că prin hotărâre

judecătorească irevocabilă s-a stabilit că preluarea imobilului s-a făcut în

mod abuziv în baza Decretului nr. 92/1950 și deci nu intră sub incidența Legii

nr. 112/1995, neputându-se aplica în cauză, în raport cu data soluționării

pricinii, nici prevederile Legii nr. 10/2001, acțiunea reclamanților fiind

promovată înainte de intrarea în vigoare a acestei legi iar reclamanții nu au

declarat că înțeleg sa se prevaleze de prevederile art. 47 alin. (1) din lege

și să solicite soluționarea pricinii potrivit noilor reglementări.

Neprocedând în modul arătat

instanțele au pronunțat hotărâri nelegale, nepronunțându-se cu privire la

fiecare dintre capetele de cerere din acțiunea reclamanților, în raport cu

probele administrate deja, și temeiurile de drept invocate, soluționând cauza

în afara cadrului procesual cu care au înțeles reclamanții să o investească

prin acțiunea promovată.

Așa fiind se impune casarea

deciziei recurate și trimiterea cauzei la aceiași instanță în vederea

rejudecării apelului declarat de reclamanți, răspunzându-se la criticile aduse

prin motivele de apel, sentinței pronunțate de instanța de fond, punând în

discuția părților necesitatea administrării unei expertize tehnice în sensul

celor arătate în considerentele deciziei de față.

Cu ocazia rejudecării apelului

instanța va examina și nulitățile de ordine publică invocate de reclamanți ca

motive noi de recurs

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantele S.L., S.L.

jr. și G.C. împotriva deciziei nr. 184 din 12 octombrie 2001 a Curții de apel

Cluj, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași curți, pentru

rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  6 octombrie 2003.