ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2908/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată sub nr. 1927 din 13 februarie 2002 petenții Z.M. și M.S. au solicitat anularea dispoziției nr. 77 din 9 ianuarie 2002 emisă de Primarul Municipiului Cluj în sensul de a li se acorda măsuri reparatorii prin echivalent bănesc în conformitate cu dispozițiile art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001. În motivarea contestației petenții au arătat că au fost proprietarii tabulari ai imobilului situat în Cluj, înscris în CF 14174 Cluj, nr. top 7819, bun preluat de Statul Român prin sentința civilă nr. 5776/1963 a fostului Tribunal Popular al Orașului Cluj, în temeiul Decretului nr. 111/1951.

Au mai arătat petenții că potrivit art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 Primarul Municipiului Cluj, considerând că restituirea în natură a bunului nu mai este posibilă, avea obligația să facă ofertă de despăgubiri corespunzătoare valorii imobilului. Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința civilă nr. 1032 din 18 decembrie 2002 a respins contestația ca fiind fără obiect cu motivarea că Primarul Municipiului Cluj a dispus deja acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001. Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia civilă nr. 54 din 31 martie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de petenții Z.M. și M.S.

împotriva sentinței civile nr. 1032 din 18 decembrie 2002 a Tribunalului Cluj, secția civilă, considerând că cererea acestora de restituire în natură a imobilului, nu poate fi admisă întrucât nu a fost formulată cererea pentru anularea actelor juridice prin care apartamentele din imobil au fost înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995, unor terțe persoane. Împotriva deciziei civile nr. 54 din 31 martie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, în termen legal, au declarat recurs petenții Z.M. și M.S. solicitând casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.și susținând în esență că: 1. în condițiile art. 132 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., și-au modificat contestația și au solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu; 2. acordarea de despăgubiri bănești trebuie să se facă la valoarea actualizată a imobilului.

Recursul urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente: Primarul Municipiului Cluj prin dispoziția nr. 77 din 9 ianuarie 2002 a respins cererea petentelor de restituire în natură a imobilului situat în Cluj, „urmând să se acorde măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile legii”. În preambulul deciziei s-a reținut că imobilul se compune din patru apartamente cu destinația de locuințe, din care trei au fost înstrăinate în condițiile Legii nr. 112/1995 și un spațiu cu altă destinație (frizerie/coafor) precum și ca, față de configurația de la data preluării, bunul a fost transformat astfel încât a devenit un imobil nou iar restituirea în natură nu este posibilă. Dispoziția a fost comunicată la data de 15 ianuarie 2002. Imobilul proprietatea reclamanților, înscris în CF 14147 nr. top 7819 a fost compus din 538 mp teren și casă compunsă din două camere și bucătărie.

Bunul a fost preluat de Statul Român în baza sentinței civile nr. 5776 din 9 septembrie 1063 a fostului Tribunal Popular al orașului Cluj, pronunțată în temeiul Decretului nr. 111/1951. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 prin imobil preluat abuziv se înțelege și cel considerat a fi abandonat, în baza unei hotărâri judecătorești cum este cazul în speță. În prezent construcția are configurația diferită de cea inițială cuprinzând 6 camere, trei bucătării, baie, două antreuri și un spațiu cu două încăperi destinat pentru frizerie și coafor. Instanțele, de fond și de apel au considerat just că în speță, potrivit art. 18 din Legea nr. 10/2001 se pot stabili numai măsuri reparatorii prin echivalent întrucât imobilul a fost transformat astfel încât a devenit un imobil nou în raport cu cel preluat.

Acordarea măsurilor reparatorii urmează să se facă potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și anume, dacă restituirea în natură nu este posibilă, în cazul imobilelor cu destinația de locuință, sub forma de despăgubiri bănești, potrivit opțiunii persoanei îndreptățite, corespunzătoare valorii imobilului. Față de considerentele menționate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorii Z.M. și M.S. împotriva deciziei nr. 54 din 31 martie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Obligă pe recurenți să plătească intimatei S.C. M.I. SRL suma de 1.800.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2004.