ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2592/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 281 din 21 mai 2008 Tribunalul Cluj a admis acțiunea formulată de reclamanții C.S. și C.E. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Cluj Napoca, a constatat că suprafața de 720 mp teren situat în Cluj Napoca, parte din parcela înscrisă în C.F. Cluj nr. 14421 nr. top 18646 a fost preluată abuziv, a dispus anularea parțială a dispoziției nr. 2880 din 31 august 2006 emisă de pârât și a obligat pârâtul să emită dispoziție de restituire în natură a terenului menționat. In motivarea sentinței s-a reținut că prin dispoziția nr. 2880 din 31 august 2006 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca, s-a respins notificarea reclamantului C.S.

reținându-se că acesta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat. În procesul-verbal de preluare nr. 730 din 12 iunie 1971 încheiat de I.L.L. Cluj, s-a făcut mențiunea că preluarea imobilului în suprafață de 720 mp având destinația de teren, situat în Cluj-Napoca, identificat în C.F. nr. 14421 Cluj, s-a făcut de la petiționarul C.S., în baza deciziei nr. 8842 din 9 iunie 1971 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al municipiului Cluj. Este adevărat că în C.F. nr. 14421 Cluj erau menționați numiții B.S. și G.M. ca proprietari tabulari ai imobilului cu nr.top 18646, însă reclamanții au dovedit cu înscrisuri, șirul transmisiunilor dreptului de proprietate până la ei.

Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 29 decembrie 1961, B.S. și G.M. le-au vândut numiților T.K. și T.P., O.A. și O.E., suprafața de 1443 mp din imobilul cu nr.top 8646. Din declarațiile martorilor T.P. și T.E., a rezultat că cele două familii de cumpărători și-au împărțit în două parcele terenul cumpărat. Apoi, prin contractul de vânzare-cumpărare din 5 aprilie 1967, familia O.A. și O.E., le-a vândut petiționarilor parcela lor de teren pe care edificaseră și o casă de locuit. In actul de preluare a fost menționat reclamantul C.S., ceea ce conduce la prezumția că acesta a deținut imobilul sub nume de proprietar. Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca susținând că terenul a fost preluat prin decizia nr. 519 din 6 septembrie 1971 împreună cu alte terenuri deținute de diferiți proprietari, iar proprietarii deposedați au primit apartamente în schimb.

In această decizie s-a prevăzut la art. 1 că imobilul s-a preluat de la V.S. și V.V. În speță nu s-a dovedit transferul de proprietate de la numiții B. la numiții O. și nici dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului. Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 276 A din 17 octombrie 2008 a respins ca nefondat apelul reținând că s-a dovedit transferul de proprietate asupra imobilului. Așa după cum a reținut corect prima instanță, prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 29 decembrie 1961, B.S. și G.M. le-au vândut numiților T.P. și T.E., împreună cu O.A. și O.E., terenul în suprafață de 443 mp din C.F. nr. 14421 Cluj-Napoca, nr.top 18646 f.99 dos. tribunal.

Ulterior, prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 5 aprilie 1967, numiții O.A. și O.E. le-au vândut reclamanților C.S. și C.E., terenul și casa, pentru prețul de 16.000 lei, f.5 același dosar. Așadar, casa exista pe teren la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, chiar dacă nu a fost evidențiată în cartea funciară. S-a mai reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001. Prin urmare reclamanții au dovedit calitatea de persoane îndreptățite la restituirea în natură.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca susținând că nu s-a făcut dovada transferului de proprietate de la numiții B. la numiții O., că dreptul de proprietate al reclamanților nu a fost niciodată înscris în cartea funciară, iar instanța a încălcat dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 întrucât persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar numai în absența unor probe contrare. Recurentul nu a indicat temeiul juridic al recursului, însă analiza criticilor formulate permite încadrarea acestora în pct. 9 al art. 304 C. proc.

civ. Recursul nu este fondat. Legea nr. 10/2001 în art. 24 arată în mod expres că în absența unor probe contrare, existența și după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. Alin. (2) al acestui articol prevede că î n aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar Or, în actul de preluare, respectiv procesul-verbal nr. 730 din 12 iunie 1971, este menționat reclamantul C.S.

Acesta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului și construcției cu patru ani înainte de expropriere, de la familia O. conform contractului de vânzare-cumpărare din 5 aprilie 1967 depus la fila 5 a dosarului de fond. De remarcat este faptul că recurentul nu a produs nici o probă contrară în combaterea prezumției instituite de textul menționat, iar simplele comentarii ale recurentului nu pot constitui o astfel de probă. In speță, s-a dovedit și transferul proprietății imobilului între familiile B. și O. prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 29 decembrie 1961. Împrejurarea că dreptul de proprietate al reclamanților nu s-a transcris în cartea funciară nu are nici o repercusiune asupra dreptului în sine, întrucât această înscriere are un pur efect de opozabilitate față de terți, permițând titularului să dispună de bunul său și nu produce nici un efect constitutiv de drepturi.

Față de aceste considerente recursul este nefondat și se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 276 A din 17 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2010.