ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2592/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 281 din 21

mai 2008 Tribunalul Cluj a admis acțiunea formulată de reclamanții C.S. și C.E.

în contradictoriu cu Primarul Municipiului Cluj Napoca, a constatat că suprafața

de 720 mp teren situat în Cluj Napoca, parte din parcela înscrisă în C.F. Cluj

nr. 14421 nr. top 18646 a fost preluată abuziv, a dispus anularea parțială a

dispoziției nr. 2880 din 31 august 2006 emisă de pârât și a obligat pârâtul să

emită dispoziție de restituire în natură a terenului menționat.

In motivarea sentinței s-a reținut

că prin dispoziția nr. 2880 din 31 august 2006 emisă de Primarul Municipiului

Cluj-Napoca, s-a respins notificarea reclamantului C.S. reținându-se că acesta

nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat.

În procesul-verbal de preluare nr. 730

din 12 iunie 1971 încheiat de I.L.L. Cluj, s-a făcut mențiunea că preluarea

imobilului în suprafață de 720 mp având destinația de teren, situat în

Cluj-Napoca, identificat în C.F. nr. 14421 Cluj, s-a făcut de la petiționarul C.S.,

în baza deciziei nr. 8842 din 9 iunie 1971 a Comitetului Executiv al

Consiliului Popular al municipiului Cluj.

Este adevărat că în C.F. nr. 14421

Cluj erau menționați numiții B.S. și G.M. ca proprietari tabulari ai imobilului

cu nr.top 18646, însă reclamanții au dovedit cu înscrisuri, șirul

transmisiunilor dreptului de proprietate până la ei. Prin contractul de

vânzare-cumpărare încheiat la data de 29 decembrie 1961, B.S. și G.M. le-au

vândut numiților T.K. și T.P., O.A. și O.E., suprafața de 1443 mp din imobilul

cu nr.top 8646. Din declarațiile martorilor T.P. și T.E., a rezultat că cele

două familii de cumpărători și-au împărțit în două parcele terenul cumpărat.

Apoi, prin contractul de vânzare-cumpărare din 5 aprilie 1967, familia O.A. și O.E.,

le-a vândut petiționarilor parcela lor de teren pe care edificaseră și o casă

de locuit.

In actul de preluare a fost

menționat reclamantul C.S., ceea ce conduce la prezumția că acesta a deținut

imobilul sub nume de proprietar.

Împotriva sentinței a declarat apel

pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca susținând că terenul a fost preluat

prin decizia nr. 519 din 6 septembrie 1971 împreună cu alte terenuri deținute

de diferiți proprietari, iar proprietarii deposedați au primit apartamente în

schimb. In această decizie s-a prevăzut la art. 1 că imobilul s-a preluat de la

V.S. și V.V. În speță nu s-a dovedit transferul de proprietate de la numiții B.

la numiții O. și nici dreptul de proprietate al reclamanților asupra

imobilului.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

civilă nr. 276 A din 17 octombrie 2008 a respins ca nefondat apelul reținând că

s-a dovedit transferul de proprietate asupra imobilului.

Așa după cum a reținut corect prima

instanță, prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 29

decembrie 1961, B.S. și G.M. le-au vândut numiților T.P. și T.E., împreună cu O.A.

și O.E., terenul în suprafață de 443 mp din C.F. nr. 14421 Cluj-Napoca, nr.top 18646 f.99 dos. tribunal. Ulterior, prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 5

aprilie 1967, numiții O.A. și O.E. le-au vândut reclamanților C.S. și C.E.,

terenul și casa, pentru prețul de 16.000 lei, f.5 același dosar. Așadar, casa

exista pe teren la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, chiar

dacă nu a fost evidențiată în cartea funciară.

S-a mai reținut că în speță sunt

aplicabile dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Prin urmare reclamanții au dovedit

calitatea de persoane îndreptățite la restituirea în natură.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca susținând că nu s-a

făcut dovada transferului de proprietate de la numiții B. la numiții O., că

dreptul de proprietate al reclamanților nu a fost niciodată înscris în cartea

funciară, iar instanța a încălcat dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

întrucât persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care

s-a dispus măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume

de proprietar numai în absența unor probe contrare.

Recurentul nu a indicat temeiul

juridic al recursului, însă analiza criticilor formulate permite încadrarea

acestora în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.

Recursul nu este fondat.

Legea nr.

10/2001 în art. 24 arată în mod

expres că în absența unor probe contrare, existența și după caz, întinderea

dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau

de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în

executare măsura preluării abuzive. Alin. (2) al acestui articol prevede că î

n aplicarea

prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana

individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau,

după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că

deține imobilul sub nume de proprietar

Or, în actul de preluare, respectiv

procesul-verbal nr. 730 din

12 iunie 1971, este

menționat reclamantul C.S. Acesta a dobândit dreptul de proprietate

asupra terenului și construcției cu patru ani înainte de expropriere, de la

familia O. conform contractului

de vânzare-cumpărare din 5 aprilie 1967 depus la fila 5 a dosarului de fond. De remarcat este faptul că recurentul nu a produs nici o probă contrară în

combaterea prezumției instituite de textul menționat, iar simplele comentarii

ale recurentului nu pot constitui o astfel de probă.

In speță, s-a dovedit și transferul

proprietății imobilului între familiile B. și O. prin contractul de

vânzare-cumpărare încheiat la data de 29 decembrie 1961.

Împrejurarea că dreptul de

proprietate al reclamanților nu s-a transcris în cartea funciară nu are nici o

repercusiune asupra dreptului în sine, întrucât această înscriere

are un pur efect

de opozabilitate față de terți, permițând titularului să dispună de bunul său

și nu produce nici un efect constitutiv de drepturi.

Față de aceste considerente recursul

este nefondat și se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 276 A din 17 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2010.