ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6621/2010

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la 7 aprilie 2008, B.E. (căsătorit G.), B.I.E. și B.A. au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001 și în contradictoriu cu Primarul, Primăria și Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, anularea în parte a dispoziției nr. 1553 din 28 februarie 2008 și să se dispună, în principal, restituirea terenului, iar în subsidiar, acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale de reparație pentru terenul situat în municipiul Cluj-Napoca, str. H. Barbusse, înscris inițial în CF Cluj-Napoca și transcris în CF Cluj-Napoca, în suprafață de 713 mp. Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința nr. 771 din 26 noiembrie 2009, a respins acțiunea civilă a reclamanților împotriva pârâților Primăria municipiului Cluj-Napoca și Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca ca fiind formulată împotriva unor persoane tară calitate procesuală pasivă.

A respins acțiunea reclamanților formulată împotriva pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca având ca obiect plângere împotriva Deciziei nr. 1553 din 28 februarie 2008. A admis cererea de intervenție în interesul pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca formulată de H.P. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin dispoziția atacată s-a propus acordarea de despăgubiri reclamanților, pentru un imobil construcție, însă la art.2 s-a respins cererea acestora pentru terenul cu număr inițial x înscris în CF, situat în Cluj-Napoca, str. H. Barbusse, întrucât revendicatorii și antecesorii lor nu au fost proprietarii terenului, preluarea acestuia realizându-se de la alte persoane.

Reținând că în cauză nu se pot face discuții și aprecieri asupra dispozițiilor Legii nr. 58/1974, tribunalul a constatat, în raport de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 10/2001, că antecesoarea reclamanților a cumpărat imobilul construcție în baza unui act autentic de la N.I. și N.S., iar în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974, terenul a trecut în proprietatea statului, B.M. dobândind doar dreptul de folosință asupra acestuia. Din această perspectivă, tribunalul a apreciat că reclamanții nu au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001, neîntrunind condițiile avute în vedere de art. 3, în acest sens fiind și dispozițiile cuprinse în H.G. nr. 250/2007.

Așa fiind, din perspectiva Legii nr. 10/2001, calitatea de persoană îndreptățită a solicita măsuri reparatorii, eventual ar fi fost soții Nagy, cei de la care a cumpărat imobilul construcție antecesoarea reclamanților, proprietari ai terenului la data trecerii acestuia la stat. Prin decima nr. 31/ A din 17 februarie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a admis în parte apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței tribunalului pe care a schimbat-o în parte în sensul că a admis plângerea formulată împotriva pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca. A anulat parțial dispoziția nr. 1553 din 28 februarie 2008 emisă de pârât, respectiv art. 2 și a constatat dreptul reclamanților la despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul în suprafață de 713 mp, parcela cu nr. top vechi x din CF vechi x Cluj.

A menținut restul dispozițiilor sentinței. S-a reținut de către instanța de apel că reclamanții sunt moștenitorii numitei B.M., care a cumpărat prin contract autentic de vânzare - cumpărare imobilul construcție situat în Cluj-Napoca, str. H. Barbusse de la proprietarii de carte funciară N.I. și N.S. În baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, terenul aferent construcției a trecut în proprietatea Statului Român, cumpărătoarea B.M. dobândind dreptul de folosință asupra acestuia în temeiul Legii nr. 4/1973. S-a constatat de către curtea de apel că în anul 1988, urmare plecării din țară a reclamanților, imobilul a fost preluat de stat în conformitate cu Decretul nr. 223/1974, iar prin decizia nr. 270 din 31 august 1988 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al județului Cluj s-a prevăzut în mod expres că imobilul include și terenul în suprafață de 713 mp.

Făcând aplicațiunea art. 3 și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, curtea de apel a constatat că rezultă fără putință de tăgadă că reclamanții au avut în patrimoniu dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 713 mp. S-a reținut că raționamentul primei instanțe este greșit, motivat de faptul că preluarea imobilului în mod gratuit în proprietatea statului nu semnifică atitudinea fostului proprietar care l-a înstrăinat de a i se reconstitui dreptul de proprietate. In cauză, fostul proprietar al construcției nu are aptitudinea de a fi considerat persoană îndreptățită, în sensul art. 3 din Legea nr.10/2001, pentru că așa cum s-a reținut prin decizia civilă nr. 270/1988, terenul a fost trecut în proprietatea statului de la reclamanți, moștenitorii lui Balogh Măria, concluzia care se impune fiind aceea că aceasta a cumpărat întreg imobilul construcție și teren.

Preluarea abuzivă a terenului este evidențiată tocmai de faptul că terenul a trecut în mod gratuit în proprietatea statului, astfel că poate fi încadrat în dispozițiile art. 2 lit. h) sau i) din Legea nr. 10/2001. Instanța de apel a reținut că a dispus în acest sens ținând seama și de cererile reclamanților de acordare a despăgubirilor în condițiile legii speciale de reparație, cât și de faptul că intervenientul H.P., proprietarul construcției, are atribuită în folosință suprafața de 713 mp teren precum și de dispozițiile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel încât au fost menținute dispozițiile instanței de fond cu privire la admiterea cererii de intervenție în interesul pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca.

Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, solicitând admiterea acestuia și modificarea deciziei atacate în sensul menținerii ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de tribunal. A arătat că în mod greșit a reținut instanța de apel că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite cu privire la imobilul teren în suprafață de 713 mp, întrucât aceștia nu au fost niciodată proprietarii terenului revendicat, preluarea la stat făcându-se de la alte persoane. A menționat că doar imobilul construcție revendicat a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974, prin Decizia nr. 270 din 31 august 1988 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al județului Cluj, cu plata despăgubirilor legale în cuantum de 19.737 lei.

Referitor la imobilul teren în suprafață de 713 mp, recurentul a precizat că acesta a fost preluat de stat, potrivit înscrierilor din cartea funciară, în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974 de la N.I. și soția N.S., proprietari ai acestuia. Prin urmare, din perspectiva prevederilor art. 3 din Legea nr. 10/2001, recurentul a apreciat că reclamanții nu au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în condițiile legii speciale de reparație. A arătat că în acest sens sunt și dispozițiile cuprinse în Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007, la Cap. II pct.1-4 lit. c). Recursul este fondat, urmând a fi admis, în considerarea argumentelor ce succed.

Se reține ca fiind întemeiată critica recurentului privitoare la faptul că în mod greșit instanța de apel a constatat că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru imobilul teren, având în vedere dispozițiile art. 3 din Legea nr. 10/2001. În interpretarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, este de reținut că scopul și rațiunea acesteia nu pot fi decât acelea de a se acorda măsuri reparatorii doar foștilor proprietari ale căror imobile au fost preluate abuziv, în perioada de referință a actului normativ. Astfel, în art. 3 al legii speciale de reparație, legiuitorul definește persoanele îndreptățite la restituirea în natură sau prin echivalent, aceste categorii fiind enumerate limitativ, restrictiv, alineatul 1 litera a, dispunând că sunt îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii, persoanele fizice proprietari ai imobilelor, la data preluării în mod abuziv a acestora.

Singura excepție este prevăzută în art. 4 alin. (2) din lege, potrivit căruia de prevederile acestui act normativ beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite, prin succesiune legală sau testamentară. Or, reclamanții, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, nu au fost niciodată proprietarii terenului în suprafață de 713 mp, situat în Cluj-Napoca. Astfel, se constată că potrivit înscrierii în CF Cluj, apare evidențiat imobilul construcție situat în str. Romulus (în prezent str. Henri Barbusse), compus din casă de cărămidă, acoperită cu țiglă, cu 1 cameră, 1 bucătărie, dependințe, apoi curte și grădină, cu mențiunea că terenul este înscris la Bl3.

Conform înscrierii de la această poziție, în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, imobilul teren se intabulează în favoarea Statului Român. Se constată totodată, potrivit acelorași înscrieri din cartea funciară, că în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat la Notariatul de Stat județean Cluj din 21 septembrie 1976 s-a intabulat dreptul de proprietate asupra construcției în favoarea autoarei reclamanților B.M. Prin urmare, se reține că în ipoteza înstrăinării construcției și trecerii terenului în proprietatea Statului în condițiile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974, chiar dacă înțelegerea părților privea și terenul, dobânditorului construcției nu i s-a transmis dreptul de proprietate asupra acestuia, deoarece, prin lege, terenul era trecut în proprietatea Statului, direct din proprietatea vânzătorului.

De aceea, în ipoteza anulării actului de preluare, dreptul de proprietate asupra terenului ar fi fost redobândit de către vânzător, din patrimoniul căruia a fost preluat bunul și nu de către cumpărător, căruia prin contractul de vânzare-cumpărare nu i s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului. În sensul celor de mai sus sunt și dispozițiile art.1.4 lit. c) din Normele metodologice, aprobate prin H.G. nr. 250/2007 care se coroborează cu cele ale art. 3 alin. (1) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în raport de care sunt îndreptățite la măsuri reparatorii în baza acestei legi persoanele care aveau calitatea de proprietar al imobilului la data trecerii acestuia în proprietatea statului ori moștenitorii acestora.

În ceea ce privește constatarea instanței de apel potrivit căreia din considerentele deciziei nr. 270 din 31 august 1988 emisă de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al județului Cluj reiese fără putință de tăgadă că reclamanții au avut în patrimoniu dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, se reține că aceasta este eronată, având în vedere că prin procesul-verbal de evaluare a imobilului preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974, încheiat la 8 august 1988 de aceeași instituție, s-a precizat că terenul aferent construcției este proprietate de stat, motiv pentru care nu face obiectul evaluării. Pentru cele de mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., se va admite recursul și se va modifica decizia atacată în sensul respingerii ca nefondat a apelului declarat de reclamanți împotriva sentinței pronunțată de tribunal.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 31/ A din 17 februarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de reclamanții B.A., B.(B.) I.E. și G. (B.) E. împotriva sentinței nr. 771 din 26 noiembrie 2009 a Tribunalului Cluj, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2010.