ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6621/2010

Asupra

recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului Cluj la 7 aprilie 2008,

B.E. (căsătorit G.), B.I.E. și B.A. au solicitat, în

temeiul Legii nr. 10/2001 și în contradictoriu cu Primarul, Primăria și

Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, anularea în parte a dispoziției

nr. 1553 din 28 februarie 2008 și să se dispună, în principal, restituirea

terenului, iar în subsidiar, acordarea de despăgubiri în condițiile legii

speciale de reparație pentru terenul situat în municipiul Cluj-Napoca, str. H. Barbusse,

înscris inițial în CF Cluj-Napoca și transcris în CF Cluj-Napoca, în suprafață

de 713 mp.

Tribunalul

Cluj, secția civilă, prin sentința nr. 771 din 26 noiembrie 2009,

a respins acțiunea civilă a

reclamanților împotriva pârâților Primăria municipiului Cluj-Napoca și

Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca ca fiind formulată împotriva unor

persoane tară calitate procesuală pasivă. A respins acțiunea reclamanților

formulată împotriva pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca având ca obiect

plângere împotriva Deciziei nr. 1553 din 28 februarie 2008. A admis cererea de

intervenție în interesul pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca formulată

de H.P.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin dispoziția atacată s-a propus

acordarea de despăgubiri reclamanților, pentru un imobil construcție, însă la

art.2 s-a respins cererea acestora pentru terenul cu număr inițial x înscris în

CF, situat în Cluj-Napoca, str. H. Barbusse, întrucât revendicatorii și

antecesorii lor nu au fost proprietarii terenului, preluarea acestuia

realizându-se de la alte persoane.

Reținând

că în cauză nu se pot face discuții și aprecieri asupra dispozițiilor Legii nr.

58/1974, tribunalul a constatat, în raport de dispozițiile art. 3 din Legea nr.

10/2001, că antecesoarea reclamanților a cumpărat imobilul construcție în baza

unui act autentic de la N.I. și N.S., iar în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974,

terenul a trecut în proprietatea statului, B.M. dobândind doar dreptul de

folosință asupra acestuia.

Din

această perspectivă, tribunalul a apreciat că reclamanții nu au calitatea de

persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001,

neîntrunind condițiile avute în vedere de art. 3, în acest sens fiind și

dispozițiile cuprinse în H.G. nr. 250/2007.

Așa

fiind, din perspectiva Legii nr. 10/2001, calitatea de persoană îndreptățită a

solicita măsuri reparatorii, eventual ar fi fost soții Nagy, cei de la care a

cumpărat imobilul construcție antecesoarea reclamanților, proprietari ai

terenului la data trecerii acestuia la stat.

Prin

decima nr. 31/ A din 17 februarie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de

muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie,

a admis în parte apelul declarat de

reclamanți împotriva sentinței tribunalului pe care a schimbat-o în parte în sensul

că a admis plângerea formulată împotriva pârâtului Primarul municipiului

Cluj-Napoca. A anulat parțial dispoziția nr. 1553 din 28 februarie 2008 emisă

de pârât, respectiv art. 2 și a constatat dreptul reclamanților la despăgubiri

în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul în suprafață

de 713 mp, parcela cu nr. top vechi x din CF vechi x Cluj. A menținut restul

dispozițiilor sentinței.

S-a

reținut de către instanța de apel că reclamanții sunt moștenitorii numitei B.M.,

care a cumpărat prin contract autentic de vânzare - cumpărare imobilul

construcție situat în Cluj-Napoca, str. H. Barbusse de la proprietarii de carte

funciară N.I. și N.S.

În baza

art. 30 din Legea nr. 58/1974, terenul aferent construcției a trecut în

proprietatea Statului Român, cumpărătoarea B.M. dobândind dreptul de folosință

asupra acestuia în temeiul Legii nr. 4/1973.

S-a

constatat de către curtea de apel că în anul 1988, urmare plecării din țară a

reclamanților, imobilul a fost preluat de stat în conformitate cu Decretul nr. 223/1974,

iar prin decizia nr. 270 din 31 august 1988 a Comitetului Executiv al

Consiliului Popular al județului Cluj s-a prevăzut în mod expres că imobilul

include și terenul în suprafață de 713 mp.

Făcând

aplicațiunea art. 3 și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, curtea de apel a

constatat că rezultă fără putință de tăgadă că reclamanții au avut în

patrimoniu dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 713 mp.

S-a

reținut că raționamentul primei instanțe este greșit, motivat de faptul că

preluarea imobilului în mod gratuit în proprietatea statului nu semnifică atitudinea

fostului proprietar care l-a înstrăinat de a i se reconstitui dreptul de

proprietate. In cauză, fostul proprietar al construcției nu are aptitudinea de

a fi considerat persoană îndreptățită, în sensul art. 3 din Legea nr.10/2001,

pentru că așa cum s-a reținut prin decizia civilă nr. 270/1988, terenul a fost

trecut în proprietatea statului de la reclamanți, moștenitorii lui Balogh

Măria, concluzia care se impune fiind aceea că aceasta a cumpărat întreg

imobilul construcție și teren.

Preluarea

abuzivă a terenului este evidențiată tocmai de faptul că terenul a trecut în

mod gratuit în proprietatea statului, astfel că poate fi încadrat în

dispozițiile art. 2 lit. h) sau i) din Legea nr. 10/2001.

Instanța

de apel a reținut că a dispus în acest sens ținând seama și de cererile

reclamanților de acordare a despăgubirilor în condițiile legii speciale de

reparație, cât și de faptul că intervenientul H.P., proprietarul construcției,

are atribuită în folosință suprafața de 713 mp teren precum și de dispozițiile

art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel încât au fost menținute

dispozițiile instanței de fond cu privire la admiterea cererii de intervenție

în interesul pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca.

Împotriva

acestei ultime decizii a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului

Cluj-Napoca,

solicitând

admiterea acestuia și modificarea deciziei atacate în sensul menținerii ca

legală și temeinică a sentinței pronunțată de tribunal.

A arătat

că în mod greșit a reținut instanța de apel că reclamanții au calitatea de

persoane îndreptățite cu privire la imobilul teren în suprafață de 713 mp, întrucât

aceștia nu au fost niciodată proprietarii terenului revendicat, preluarea la

stat făcându-se de la alte persoane. A menționat că doar imobilul construcție

revendicat a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974,

prin Decizia nr. 270 din 31 august 1988 a Comitetului Executiv al Consiliului

Popular al județului Cluj, cu plata despăgubirilor legale în cuantum de 19.737

lei.

Referitor

la imobilul teren în suprafață de 713 mp, recurentul a precizat că acesta a

fost preluat de stat, potrivit înscrierilor din cartea funciară, în baza art. 30

din Legea nr. 58/1974 de la N.I. și soția N.S., proprietari ai acestuia.

Prin

urmare, din perspectiva prevederilor art. 3 din Legea nr. 10/2001, recurentul a

apreciat că reclamanții nu au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri

reparatorii în condițiile legii speciale de reparație.

A arătat

că în acest sens sunt și dispozițiile cuprinse în Normele metodologice de

aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007, la Cap. II

pct.1-4 lit. c).

Recursul

este fondat,

urmând a fi

admis, în considerarea argumentelor ce succed.

Se

reține ca fiind întemeiată critica recurentului privitoare la faptul că în mod

greșit instanța de apel a constatat că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite

la măsuri reparatorii pentru imobilul teren, având în vedere dispozițiile art. 3

din Legea nr. 10/2001.

În

interpretarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, este de reținut că

scopul și rațiunea acesteia nu pot fi decât acelea de a se acorda măsuri

reparatorii doar foștilor proprietari ale căror imobile au fost preluate

abuziv, în perioada de referință a actului normativ.

Astfel,

în art. 3 al legii speciale de reparație, legiuitorul definește persoanele

îndreptățite la restituirea în natură sau prin echivalent, aceste categorii

fiind enumerate limitativ, restrictiv, alineatul 1 litera a, dispunând că sunt

îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii, persoanele fizice proprietari

ai imobilelor, la data preluării în mod abuziv a acestora.

Singura

excepție este prevăzută în art. 4 alin. (2) din lege, potrivit căruia de

prevederile acestui act normativ beneficiază și moștenitorii legali sau

testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite, prin succesiune legală sau

testamentară.

Or,

reclamanții, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, nu au fost

niciodată proprietarii terenului în suprafață de 713 mp, situat în Cluj-Napoca.

Astfel,

se constată că potrivit înscrierii în CF Cluj, apare evidențiat imobilul

construcție situat în str. Romulus (în prezent str. Henri Barbusse), compus din

casă de cărămidă, acoperită cu țiglă, cu 1 cameră, 1 bucătărie, dependințe,

apoi curte și grădină, cu mențiunea că terenul este înscris la Bl3. Conform

înscrierii de la această poziție, în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974,

imobilul teren se intabulează în favoarea Statului Român. Se constată totodată,

potrivit acelorași înscrieri din cartea funciară, că în baza contractului de

vânzare - cumpărare autentificat la Notariatul de Stat județean Cluj din 21 septembrie

1976 s-a intabulat dreptul de proprietate asupra construcției în favoarea

autoarei reclamanților B.M.

Prin

urmare, se reține că în ipoteza înstrăinării construcției și trecerii terenului

în proprietatea Statului în condițiile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974,

chiar dacă înțelegerea părților privea și terenul, dobânditorului construcției

nu i s-a transmis dreptul de proprietate asupra acestuia, deoarece, prin lege,

terenul era trecut în proprietatea Statului, direct din proprietatea vânzătorului.

De

aceea, în ipoteza anulării actului de preluare, dreptul de proprietate asupra

terenului ar fi fost redobândit de către vânzător, din patrimoniul căruia a

fost preluat bunul și nu de către cumpărător, căruia prin contractul de

vânzare-cumpărare nu i s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului.

În

sensul celor de mai sus sunt și dispozițiile art.1.4 lit. c) din Normele

metodologice, aprobate prin H.G. nr. 250/2007 care se coroborează cu cele ale

art. 3 alin. (1) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în raport de care

sunt îndreptățite la măsuri reparatorii în baza acestei legi persoanele care

aveau calitatea de proprietar al imobilului la data trecerii acestuia în

proprietatea statului ori moștenitorii acestora.

În ceea

ce privește constatarea instanței de apel potrivit căreia din considerentele

deciziei nr. 270 din 31 august 1988 emisă de Comitetul

Executiv al Consiliului Popular al

județului Cluj reiese fără putință de tăgadă că reclamanții au avut în

patrimoniu dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, se reține că

aceasta este eronată, având în vedere că prin procesul-verbal de evaluare a

imobilului preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974, încheiat la 8

august 1988 de aceeași instituție, s-a precizat că terenul aferent construcției

este proprietate de stat, motiv pentru care nu face obiectul evaluării.

Pentru

cele de mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., se va admite recursul și se va modifica decizia atacată în sensul

respingerii ca nefondat a apelului declarat de reclamanți împotriva sentinței

pronunțată de tribunal.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva

deciziei nr. 31/ A din 17 februarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă,

de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Modifică

decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de reclamanții B.A., B.(B.)

I.E. și G. (B.) E. împotriva sentinței nr. 771 din 26 noiembrie 2009 a

Tribunalului Cluj, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2010.