ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1935/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1935/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Deliberând în
condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, reține
următoarele:
Prin sentința civilă nr. 351 din 23
octombrie 2008 a Tribunalului Cluj s-a respins acțiunea civilă înaintată de
reclamanții D.A. și D.M. împotriva pârâtului Primarul Municipiului Cluj -
Napoca având ca obiect anularea Dispoziției din 9 iulie 2008 emisă de intimat
și acordarea de teren în compensare sau despăgubiri în condițiile legii
speciale pentru terenul înscris inițial în C.F. Cluj.
Prin acțiune reclamanții au înțeles să
conteste dispoziția în ceea ce privește respingerea cererii de acordare de
măsuri reparatorii pentru teren apreciind că potrivit reglementării legii
speciale, sunt îndreptățiți la astfel de măsuri, întrucât au cumpărat imobilul
de la proprietarii tabulari atât construcția cât și terenul cu privire la care
au fost aplicate dispozițiile Legii nr. 58/1974 tocmai în considerarea
înstrăinării imobilului.
Instanța de
apel a reținut că terenul aferent construcției a trecut în proprietatea
Statului în temeiul dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 de la
proprietarii tabulari, și nu de la reclamanți. Astfel cum s-a statuat și în
practica Înaltei Curți de Casație și Justiție calitatea de persoană
îndreptățită de a beneficia de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001
republicată pentru terenul trecut în proprietatea Statului în temeiul Legii nr.
58/1974 aparține celui din patrimoniul căruia acesta a fost preluat, respectiv
vânzătorului. Se reține astfel de către instanța de fond că cel îndreptățit la
măsuri reparatorii este cumpărătorul pentru construcția preluată, iar în
situațiile în care construcția nu a fost demolată, poate dobândi în condițiile
prevăzute de art. 36 din Legea nr. 18/1991 (Decizia civilă nr. 7315 din 1
noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală.
Se mai reține
de către instanța de apel că, în măsura în care construcția ar exista în
prezent, reclamanții ar fi îndreptățiți la dobândirea dreptului de proprietate
asupra terenului în temeiul art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, ceea ce ar
face inaplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001 conform art. 8 alin. (1) din
această Lege.
Se mai
reține de instanța de apel că, deși nu sunt aplicabile dispozițiile legii
fondului funciar, întrucât construcția nu există, fiind demolată îh urma
exproprierii, trebuie aplicate dispozițiile Legii nr. 10/2001, conform art. 1
și 8 alin. (1) din această Lege, neavând vreo rațiune sau temei legal
sancționarea persoanei îndreptățite supusă de două ori unor măsuri abuzive,
raportat la cea căreia i s-a aplicat doar o singură astfel de măsură, cu
singura deosebire că va fi aplicată legea generală în materie de reparație,
respectiv Legea nr. 10/2001 și nu cea specială, respectiv Legea nr. 18/1991.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs Primarul Municipiului Cluj - Napoca solicitând
modificarea ei în sensul respingerii apelului reclamanților.
Recurentul
critică temeinicia hotărârii instanței de apel și legalitatea ei având în
vedere următoarele:
Se face astfel
trimitere la antecontractul de vânzare - cumpărare din 22 iunie 1987 prin care
reclamanții au cumpărat de la moștenitoarea proprietarei tabulare T.M. doar
apartamentul și că terenul a făcut obiectul dispozițiilor art. 30 din Legea nr.
58/1974.
Recurentul a
mai menționat că potrivit Deciziei civile nr. 7315 din 1 noiembrie 2007 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, calitatea de persoană îndreptățită la a beneficia
de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001.
Examinând
hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304 C.
proc. civ., și a excepției nulității recursului invocat de intimați prin
întâmpinarea depusa la dosar, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 302
1
alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs, va cuprinde sub sancțiunea
nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și
dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea
greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea
acestora, face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art.
304 C. proc. civ., per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu
face posibilă încadrarea lor într-unui din cauzele de nelegalitate prevăzute
expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancțiunea care intervine este
nulitatea recursului.
Or, raportând
aceste dispoziții legale la recursul pârâtului, este de reținut că criticile de
netemeinicie invocate nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 8-9 C.
proc. civ., și nici în vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute
de art. 304 C. proc.
civ.
Criticile
propriu - zise la adresa hotărârii instanței de apel presupune indicarea
punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate prin raportare la
soluția pronunțată.
Or,
succesiunea de fapte și de afirmații din cuprinsul cererii de recurs, ce nu
este structurată din punct de vedere juridic în așa fel încât să se poată
reține critici susceptibile de a fi încadrate în cazurile de modificare ori
casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., face incidență excepția nulității
recursului prin prisma dispozițiilor art. 302
1
alin. (1) lit. c) C.
proc. civ., coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care
urmează a se constatat nulitatea recursului pârâtului.
În temeiul art.
274 C. proc. civ., urmează a fi obligat recurentul să plătească intimaților D.A.
și D.M. suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată
nul recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj - Napoca, împotriva
Deciziei nr. 32/ A din 9 februarie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.
Obligă
pe recurentul Primarul Municipiului Cluj - Napoca să plătească intimaților D.A.
și D.M. cheltuieli de judecată în recurs de 1.500 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 22 martie 2010.