ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1473/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1473/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului civil de față,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Cluj, secția civilă, reclamanții B.A.O., B.V., B.C.S. (căsătorită A.),

B.A.L. (căsătorită S.) au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul

municipiului Cluj Napoca, anularea dispoziției nr. 4738 din 21 iulie 2008 emisă

în baza Legii nr. 10/2001 și obligarea pârâtului la acordarea de măsuri

reparatorii în echivalent pentru imobilul teren situat în Cluj Napoca, preluat

abuziv de Statul Român, cu titlu de expropriere, în baza Decretelor nr.

41/1984, nr. 61/1985 și nr. 48/1985, fără plata despăgubirilor.

Prin sentința civilă nr. 83 din 11

februarie 2009, Tribunalul Cluj, Secția civilă, a respins atât acțiunea, cât și

cererea de intervenție principală formulată de intervenientul B.S.B.D., având

același obiect cu cererea principală și a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului Consiliul local al municipiului Cluj Napoca,

fiind prin urmare respinsă acțiunea față de acest pârât.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a avut în vedere, în esență, următoarele:

Imobilul înscris în C.F. nr. 12283 C nr. top 15441, situat în Cluj Napoca, compus din casă cu zidărie din lemn și pământ,

acoperită cu țiglă, cu 1 cameră și bucătărie, precum și teren în suprafață de

278 stj.p. a fost preluat de stat în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974 de la

proprietarul tabular B.C., urmare vânzării către B.V. și soțul B.A.; aceștia au

dobândit dreptul de proprietate asupra construcției, precum și dreptul de

folosință asupra unei cote de 100/1004 din teren, iar reclamanții sunt

succesori ai defunctului B.A.

În anul 1988 imobilul a fost

dezmembrat în două parcele, respectiv 15441/1 (teren în suprafață de 250 mp înscris

în C.F. pe seama vechilor proprietari) și nr. 15441/2 (teren în suprafață de

750 mp) asupra căreia s-a intabulat Statul Român.

La data de 06 martie 1996 asupra

construcției înscrise în C.F. nr. 12282 Cluj sub A+2 au fost intabulați, cu

titlu de cumpărare, G.I. și G.E., în favoarea acestora emițându-se și Ordinul

nr. 211/1996 al Prefectului județului Cluj pentru terenul evidențiat sub A+2.

Așa fiind, rezultă că terenul în

suprafață de 278 stj.p. nu a fost preluat de la reclamanți sau intervenient ori

de la antecesorii acestora, ci de la B.C., astfel că doar acesta din urmă are

dreptul de a solicita măsuri reparatorii; în acest sens fiind prevederile art.

3 alin. (1) lit. a) și ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, precum și

cele ale art. 1.4 lit. c) din Norme metodologice de aplicare ale Legii nr.

10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007.

Prin decizia nr. 309/A din 13

noiembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și de familie, a admis în parte apelul reclamanților,

precum și apelul declarat de intervenientul B.S., a schimbat în parte sentința

tribunalului, a admis în parte acțiunea, în sensul că a anulat în parte

dispoziția nr. 4738 din 21 iulie 2008 emisă de pârâtul Primarul municipiului

Cluj Napoca, anume cu privire la respingerea notificării sub aspectul acordării

măsurilor reparatorii pentru suprafața de 750 mp teren înscrisă inițial în C.F.

nr. 12283 Cluj Napoca sub nr. top 15441, transcrisă apoi în C.F. nr. 92935 Cluj

Napoca sub nr. top 15441/2 în favoarea Statului Român și, pe cale de

consecință, a stabilit că reclamanții și intervenientul sunt îndreptățiți la

măsuri reparatorii în echivalent, potrivit legii speciale, cu privire la

suprafața de 750 mp teren sus-arătată, menținând celelalte dispoziții ale

sentinței. Prin aceeași hotărâre, a fost obligat pârâtul la plata sumei de 1500

lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în favoarea apelanților,

aferente judecății în primă instanță și apel.

Curtea de apel a reținut în

considerentele deciziei sale că imobilul solicitat prin notificarea contestată

în prezenta cauză a fost preluat abuziv de către Statul Român în baza

Decretelor de expropriere nr. 41/1984, nr. 61/1985 și nr. 48/1985 fără plata de

despăgubiri, în prezent pe teren aflându-se edificate blocuri de locuințe.

Din examinarea cuprinsului C.F. nr.

12283 Cluj rezultă că inițial imobilul înscris în această carte funciară a fost

reprezentat de loc de casă în suprafață de 278 stj.p., cu casă cu zidărie din

lemn și pământ, acoperit cu țiglă, compusă din o cameră și o bucătărie.

În anul 1958 a fost înscris ca proprietar al imobilului, prin cumpărare, B.C., pentru ca la data de 4 iulie

1975 să-și înscrie dreptul de proprietate asupra terenului, în baza art. 30 din

Legea nr. 58/1974, Statul Român, în administrarea G.I.G.C.L. Cluj.

Totodată, a fost înscris în cartea

funciară dreptul de proprietate asupra construcției, cu titlu de cumpărare de

la B.C., al soților B.A. și B.V., în favoarea acestora înscriindu-se și un

drept de folosință pe durata existenței construcției asupra cotei de 100/1000,

parte din terenul proprietatea Statului Român.

În anul 1989 asupra părții de 16/32

din construcție și-au înscris dreptul de proprietate, cu titlu de moștenire

după B.A., reclamanții, precum și B.S.C. (tatăl intervenientului B.S.B.).

La data de 11 februarie 1988 s-a

dispus, în baza Decretelor nr. 41/1984, nr. 61/1985 și nr. 48/1985, împărțirea

imobilului sus-menționat, rezultând parcela cu nr. top nou 15441/1, teren cu

suprafața de 250 mp (reînscrisă în favoarea vechilor proprietari) și parcela cu

nr. top nou 15441/2, reprezentând teren în suprafață de 750 mp, cu privire la care

s-a dispus înscrierea în C.F. nr. 92935 în favoarea Statului Român, cu titlu de

expropriere.

Ulterior, respectiv la 6 martie

1996, construcția a fost vândută de reclamanți și de tatăl intervenientului

către G.I. și soția G.E., aceștia intabulându-și dreptul de proprietate în C.F.

nr. 12283 Cluj.

La 14 martie 1997, G.I. și G.C.

și-au înscris dreptul de proprietate și asupra terenului în suprafață de 250

mp, aferent parcelei cu nr. top 15441/1, în baza Ordinului nr. 211/1996 a

Prefectului județului Cluj.

Rezultă astfel că, doar asupra

parcelei în suprafață de 750 mp (având nr. top 15441/2) și-a înscris dreptul de

proprietate Statul Român, astfel că notificarea formulată de reclamanți în

temeiul Legii nr. 10/2001 trebuie înțeleasă ca privind acordarea de măsuri

reparatorii doar cu privire la această suprafață de teren, iar nu și cu privire

la suprafața de 250 mp teren aferentă parcelei cu nr. top 15441/1 aflată în

proprietatea lui G.I. și G.E.

Că aceasta a fost intenția

reclamanților rezultă și din precizarea făcută în cuprinsul cererii de apel, în

care se arată că pentru suprafața de 750 mp „… am formulat notificare în baza

Legii nr. 10/2001…”.

La aceeași concluzie trimite, de

altfel, și temeiul juridic invocat în notificare, anume art. 1 și art. 11 alin.

(4) din Legea nr. 10/2001, în condițiile în care aceste din urmă prevederi se

referă la terenuri preluate abuziv prin expropriere, iar nu în alte moduri.

Menționarea în notificare a

întregului teren în suprafață de 278 stj.p. (1000 mp), iar nu doar a aceluia de

750 mp, preluat prin expropriere, are caracterul unei erori, intenția

reclamanților fiind aceea de a se solicita măsuri reparatorii doar pentru

această din urmă suprafață, doar ea făcând, așa cum s-a arătat, obiect al

exproprierii.

Este de văzut, în acest context, că

în anexele la Decretele de expropriere nr. 41/1984 și nr. 48/1985 sunt

menționați ca persoane în contra cărora s-a făcut exproprierea B.A. și B.V.

Or, în sensul prevederilor art. 24

din Legea nr. 10/2001, menționarea celor doi în listele anexă la decretele de

expropriere implică o recunoaștere a dreptului lor de proprietate asupra terenului

în suprafață de 750 mp, urmare a cumpărării în anul 1975 a întregului imobil casă și teren de 278 stj.p. (1000 mp) înscris sub A+1 în C.F. nr. 12283 Cluj,

de la B.C.

Față de aceste considerente, curtea

de apel a constatat că prima instanță a făcut o greșită interpretare a

notificării reclamanților, apreciind eronat că aceștia ar fi solicitat măsuri

reparatorii și cu privire la terenul în suprafață de 250 mp, aferent parcelei

cu nr. top 15441/1, după cum, totodată, a făcut o greșită identificare a

dispozițiilor legale incidente cauzei.

Astfel, câtă vreme înscrierile

făcute în C.F. nr. 12283 Cluj care atestă preluarea prin expropriere a

suprafeței de 750 mp teren sunt ulterioare celor privitoare la preluarea de

către stat a terenului în suprafață de 1000 mp, prin aplicarea prevederilor

art. 30 din Legea nr. 58/1974, trebuie considerat că este mai just ca

reclamanților și intervenientului să le profite înscrierile tabulare cele mai

recente, anume cele privitoare la preluarea prin expropriere a suprafeței de

750 mp teren.

Or, prin aceasta deveneau incidente

dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, nemainteresând aplicarea

prevederilor art. 1.4 lit. c) din Norme metodologice de aplicare a Legii nr.

10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca, care a formulat următoarele

critici:

Imobilul – teren în litigiu a fost

preluat în întregime de Statul Român în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, de

la numitul B.C., astfel cum reiese din înscrierea de sub B4 din C.F. 12283

Cluj.

Soluția instanței de apel este

greșită întrucât reclamanții nu au făcut dovada de persoane îndreptățite la

măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, preluarea de către stat a

imobilului în litigiu făcându-se de la altă persoană, respectiv B.C.

În baza Decretelor nr. 41/1984, nr.

61/1985 și nr. 48/1985, imobilul a fost dezmembrat în două parcele, una în

suprafață de 250 mp și cealaltă, în suprafață de 750 mp, înscrisă în favoarea

Statului Român. La acea dată, proprietarii construcției aflată pe terenul în

litigiu erau B.V. și B.A. și este posibil ca aceștia să figureze în decretele

de expropriere ulterioare, care nu și-au produs efectul decât în ce privește

dezmembrarea terenului, întrucât preluarea se făcuse prin primul decret de

expropriere, de la numitul B.C.

În fața instanței de recurs,

intimații nu au formulat întâmpinare.

Analizând decizia recurată în raport

de criticile formulate, care permit încadrarea în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Primarul

municipiului Cluj Napoca este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele

considerente:

În raport de situația de fapt

reținută, care nu mai poate fi reapreciată în recurs față de actuala

configurație a dispozițiilor art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., curtea de apel nu

a aplicat corect dispozițiile legale în materie.

Prin notificarea formulată în

temeiul legii nr. 10/2001, contestată în prezenta cauză, reclamanții au

solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul situat

în Cluj Napoca.

Instanța de apel a apreciat că prin

această notificare, reclamanții au înțeles să solicite acordarea de măsuri

reparatorii doar cu privire la parcela în suprafață de 750 mp, asupra căreia

Statul Român și-a înscris dreptul de proprietate cu titlu de expropriere,

situație în raport de care, pe fond, a admis contestația.

Această soluție a fost dată cu

aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente.

Conform art. 3 alin. (1) și art. 4

alin. (2) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii

persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv,

precum și moștenitorii legali sau testamentari ai acestora.

Condiția esențială pentru a avea

dreptul la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 este ca titularul

cererii să facă dovada că el sau autorul său deținea imobilul în proprietate la

momentul preluării lui de către stat. Or, reclamanții nu erau proprietari ai

terenului în litigiu la data preluării de către stat.

În speță, s-a reținut ca situație de

fapt că în anul 1958 a fost înscris în cartea funciară ca proprietar al

imobilului compus din casă și teren în suprafață de 278 stj.p., B.C., pentru

ca, odată cu vânzarea acestuia soților B.A. (autorul reclamanților) și B.V., la

data de 4 iulie 1975, să-și înscrie dreptul de proprietate asupra terenului, în

baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, Statul Român, în administrarea G.I.G.C.L.

Cluj.

Autorul reclamanților, B.A.,

împreună cu soția sa, B.V., și-au intabulat doar dreptul de proprietate asupra

construcției, iar în ce privește terenul, în favoarea acestora s-a înscris doar

un drept de folosință pe durata existenței construcției asupra cotei de

100/1000, parte din terenul proprietatea Statului Român.

Menționarea că s-ar fi expropriat de

la B.A. și B.V. suprafața de 750 mp nu poate fi considerată o prezumție de

proprietate în sensul art. 24 din Legea nr. 10/2001 modificată.

Aceasta deoarece prezumția operează

în lipsa unor probe contrare, or, în speță, s-a făcut dovada contrară, în

sensul că terenul se afla în proprietatea altei persoane, respectiv B.C., de la

care a fost preluat de stat în baza Legii nr. 58/1974.

Astfel, art. 30 alin. (2) din Legea

nr. 58/1974 prevedea că, în caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul

aferent acestora trecea în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri ce

se stabilea conform dispozițiilor art. 56 alin. (2) din Legea nr. 4/1973 și nu

în mod gratuit, cum greșit s-a reținut prin decizia atacată.

Potrivit textului citat, în baza

contractului de vânzare, cumpărătorul dobândea numai dreptul de proprietate

asupra construcției. Preluarea de către stat a terenului aferent construcției

se realiza din patrimoniul vânzătorului, căruia i se plăteau despăgubiri

calculate conform art. 56 alin. (2) din Legea nr. 4/1973, iar pentru ca

dobânditorul construcției să-și poată exercita atributele ce decurg din dreptul

de proprietate asupra construcției, primea din partea statului, în folosință,

terenul necesar, atribuirea făcându-se numai pe durata existenței

construcției. De aceea, cumpărătorii construcției, cum este cazul

contestatorilor, au calitate de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în

baza Legii nr. 10/2001, numai pentru construcție, nu și pentru terenul aferent,

deoarece terenul nu a fost preluat din patrimoniul acestora.

Legea nr. 10/2001 privește

restituirea către foștii proprietari a imobilelor preluate abuziv de către

stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, fără

să cuprindă dispoziții privind constituirea dreptului de proprietate în

beneficiul unor persoane care, la momentul preluării, nu aveau calitatea de

proprietari ai imobilului, cum este cazul intimaților.

Constituirea dreptului de

proprietate este reglementată de Legea nr. 18/1991, iar pentru dobânditorii

construcțiilor această lege dispune, în art. 36 alin. (3) că „Terenurile

atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor

acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în

condițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea

teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor

titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor”.

Imposibilitatea constituirii

dreptului de proprietate asupra terenului, în condițiile art. 36 alin. (3) din

Legea nr. 18/1991, ca efect al demolării construcției, nu conferă fostului

proprietar al construcției dreptul la restituirea terenului pe care nu l-a

deținut în proprietate anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare și

pe care nu l-a dobândit prin contract.

Legiuitorul a condiționat

constituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor atribuite în folosință

de existența construcțiilor, întrucât dreptul de folosință a fost atribuit doar

pe durata existenței acestora.

Așadar, în absența construcției,

dreptul de folosință asupra terenului a încetat, cumpărătorul

neavând

vocație la dobândirea dreptului de proprietate

asupra terenului.

Prin urmare, față de prevederile

art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001 și de înscrisurile depuse la dosar,

greșit s-a reținut prin decizia atacată că intimații contestatori au calitate

de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața

de 750 mp.

Acestea sunt considerentele pentru

care decizia curții de apel apare ca fiind nelegală și pentru care, în baza

art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul

Primarul municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 309/A din 13 noiembrie

2009 a Curții de Apel Cluj și va modifica în tot decizia, în sensul că, în

baza art. 296 C. proc. civ., va respinge ca nefondate apelurile declarate de

reclamanți și de intervenient împotriva sentinței civile nr. 83 din 11

februarie 2009 a Tribunalului Cluj, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul

Primarul municipiului Cluj - Napoca împotriva deciziei nr. 309/A din 13

noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și de familie.

Modifică în tot decizia, în sensul că:

Respinge ca nefondate apelurile declarate de

reclamanți și de intervenient împotriva sentinței civile nr. 83 din 11

februarie 2009 a Tribunalului Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 februarie 2011.