ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2095/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2095/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de față,
constată următoarele:
La 30 mai 2008, reclamanții G.E., L.I., L.F.
și L.V.F. au chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca,
solicitând anularea parțială a Dispoziției din 16 aprilie 2008 și acordarea
unui teren în echivalent ori a unor despăgubiri în condițiile legii speciale
pentru terenul situat în Cluj-Napoca, înscris inițial în C.F.
În motivarea cererii,
întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001 și ale H.G. nr. 250/2007,
reclamanții au susținut că:
- La adresa
menționată era amplasat un imobil (compus din teren și construcție) pe care
l-au cumpărat în anul 1987;
- Deși contractul de
vânzare-cumpărare avea ca obiect întregul imobil, conform art. 30 și 31
din Legea nr. 58/1974, terenul a fost trecut abuziv în proprietatea statului;
- În anul 1988,
autoritățile au expropriat construcția și apoi au demolat-o, ridicând pe teren
mai multe blocuri de locuințe, care împiedică restituirea în natură;
- Prin dispoziția
contestată, pârâtul le-a respins cererea de acordare a unor măsuri reparatorii
în echivalent pentru teren, pe considerentul că nu ar fi avut calitatea de
proprietari ai acestui imobil, care a fost preluat de stat de la vânzători;
- Această soluție
este contrară art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 și pct. 1.4 C din H.G. nr.
250/2007.
Tribunalul
Cluj-secția civilă, prin sentința nr. 687 din 19 decembrie 2008, a admis
acțiunea, a anulat art. 2 al dispoziției contestate, a obligat pe pârât să
emită o nouă dispoziție, cu propuneri de acordare a măsurilor reparatorii sub
formă de despăgubiri pentru terenul de 226 stj. situat la adresa menționată și
a respins cererea privitoare la cheltuielile de judecată.
S-a reținut că:
- În anul 1987,
reclamanta G.E. și G.E., soțul acesteia (în prezent decedat), precum și
ceilalți reclamanți au dobândit, prin vânzare-cumpărare, câte ½ din
construcția situată în Cluj-Napoca, str. Plopilor nr. 134, care a fost apoi
expropriată în baza Decretului nr. 30/1988;
- Odată cu
înstrăinarea, cota de 406/812 din terenul aferent construcției (226 stj.) a
fost preluată de stat, conform art. 30 din Legea nr. 58/1974;
- Ulterior exproprierii,
construcția a fost demolată, iar terenul aferent este ocupat în prezent de
blocuri de locuințe;
- Prin art. 2 al
dispoziției contestate, pârâtul a respins cererea reclamanților de acordare a
unor măsuri reparatorii pentru teren, cu motivarea că nu au avut calitatea de
proprietari ai suprafeței de 226 stj., care a fost preluată de la alți
proprietari;
- Deoarece în ipoteza
nedemolării construcției dobânditorii acestui imobil ar fi avut vocație la
obținerea titlului de proprietate pentru terenul aferent, potrivit pct. 1.4 C
din H.G nr. 250/2007, reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la
măsuri reparatorii în echivalent conform Legii nr. 10/2001;
- Reclamanții nu au
făcut dovada cheltuielilor de judecată solicitate.
Curtea de Apel Cluj, secția
civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și de familie, prin Decizia
nr. 130 din 16 aprilie 2009, a admis apelul declarat de pârât și a schimbat
sentința, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
S-a reținut că prin
contractul de vânzare-cumpărare a fost dobândită doar construcția, astfel că
neavând la data preluării abuzive calitatea de proprietari ai terenului
aferent, așa cum prevede art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001,
reclamanții nu sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii.
Reclamanții L.F. și L.V.F.
au declarat recurs, prin care au solicitat modificarea ultimei hotărâri, în
sensul respingerii apelului promovat de pârât.
În motivarea
recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenții au susținut
că hotărârea atacată este greșită pentru că instanța de apel a ignorat
prevederile art. 36 din Legea nr. 18/1991 și pct. 1.4/ C din H.G. nr. 250/2007
și a dat eficiență unui act normativ abrogat și nedrept, respectiv Legea nr. 58/1974.
Aceste critici sunt
nefondate deoarece:
- Textele invocate de
recurenți se aplică în ipoteza existenței construcției a cărei înstrăinare a
determinat preluarea de către stat, în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, a
terenului aferent;
- Or, în speță este
necontestat că, ulterior exproprierii, construcția dobândită în anul 1987 de
către reclamanta G.E. și autorul celorlalți reclamanți a fost demolată;
- Aplicarea corectă
de către instanța de apel a prevederilor Legii nr. 10/2001 nu dă eficiență
Legii nr. 58/1974, care și-a produs efectele în anul 1987, când statul a
preluat abuziv terenul în litigiu, de la vânzătorii construcției, și nu de la
cumpărătorii acesteia.
Așa fiind, conform art.
312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat,
recursul declarat de reclamanții L.F. și L.V.F. împotriva Deciziei nr. 130 din 16
aprilie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 25 martie 2010.