ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 614/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie prin decizia civilă nr. 99/A din 16 februarie 2011 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Z.M. împotriva sentinței civile nr. 910 din 2 noiembrie 2010 a Tribunalului Cluj, pe care a menținut-o. Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut următoarele considerente: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Cluj sub nr. 3773/117 din 1 iunie 2010 și precizată la data de 9 septembrie 2010, reclamanta Z.M. a chemat în judecată pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca și a solicitat înlăturarea mențiunii referitoare la acordarea în favoarea reclamantei de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul aferent imobilului situat în Cluj-Napoca.

Prin precizarea acțiunii reclamanta a solicitat anularea Dispoziției nr. 2464 din 4 februarie 2008, emisă de pârât în sensul de a i se restitui în natură și să fie pusă în posesie asupra suprafeței de 50 mp teren. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că terenul imobilului demolat, cu suprafața de 50 mp, în prezent drum public, i-a fost deja restituit scriptic dar nu și faptic, motiv pentru care solicită punerea în posesie. Prin sentința civilă nr. 910 din 2 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj s-a respins acțiunea civilă înaintată de reclamanta Z.M., împotriva pârâtului Primarul Municipiului Cluj-Napoca.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că din copia Deciziei nr. 2464 din 20 mai 2010 emisa de primarul Municipiului Cluj a cărei anulare parțială solicită reclamanta, rezultă că prin aceasta s-a propus acordarea de despăgubiri in condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv - VII din Legea nr. 247/2005, pentru construcțiile demolate si terenul aferent acestora din imobilul situat în Cluj-Napoca, în favoarea reclamantei Z.M. Tribunalul a reținut în considerentele dispoziției faptul că emiterea acestei dispoziții se întemeiază pe dispozițiile sentința civilă nr. 582/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj, hotărâre care a fost în parte modificată prin decizia civilă nr. 8258/2009 a înaltei Curți de Casație si Justiție.

Tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 582/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj, care a fost în parte modificată prin decizia civilă nr. 8258/2009 a înaltei Curți de Casație si Justiție s-a anulat dispoziția nr. 861 din 04 februarie 2008 emisă de pârât și s-a stabilit dreptul reclamantei la plata despăgubirilor pentru construcțiile demolate, precum si terenul aferent acestora din imobilul înscris inițial. În considerentele hotărârii s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

Constatând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) Teza II mai sus menționate, tribunalul în temeiul dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001 republicată, a admis acțiunea civilă formulată de reclamantă. Ca atare, susținerile reclamantei în sensul că terenul înscris nu a făcut obiectul acțiunii prin care s-a stabilit dreptul reclamantei la plata despăgubirilor nu au fost reținute de către instanța de judecată. Prima instanță a reținut că printr-o nouă analizare a îndreptățirii reclamantei la restituirea in natura a terenului, s-ar aduce atingere puterii de lucru judecat cu care s-a statuat prin sentința civilă nr. 582/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj, faptul că reclamanta este îndreptățită la despăgubiri cu privire terenul aferent de sub număr top mai sus arătat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Z.M., solicitând instanței acordarea despăgubirilor numai pentru imobilul demolat, nu și cu privire la terenul de 50 mp pe care era edificat imobilul demolat. Reclamanta a arătat că terenul i-a fost restituit în ianuarie 1997, că impozitul este plătit la zi, dorind punerea în posesie, cu acest teren. A susținut că numai imobilul demolat a fost subiectul notificării, nu și terenul pe care s-a edificat construcția.

Curtea a reținut următoarele considerente: Instanța de apel a apreciat că, deși reclamanta a arătat că terenul de 50 mp i-a fost restituit în natură prin Hotărârea nr. 231 din 27 noiembrie 1996, în ședința publică din 5 octombrie 2010 aceasta a arătat că în acest moment terenul se află în domeniul public, această susținere fiind reiterată și în fața instanței de apel în ședința publică din 16 februarie 2011, astfel că ceea ce dorește reclamanta este atribuirea unei parcele de 50 mp, în fața imobilului restituit în baza Legii nr. 112/1995 cu titlu de măsură reparatorie prin echivalent, prin compensare în natură, însă întrucât terenul solicitat se află în domeniul public nu poate fi atribuit în natură, după cum reiese din schița de la f. 119 dosar fond.

Curtea a reținut că, prin notificarea din 17 decembrie 2001, fila 52 din dosarul nr. 949/1997/2008, antecesorul reclamantei a solicitat ca măsură reparatorie despăgubiri pentru terenul de 50 mp și construcțiile demolate în principal și, în subsidiar, acordarea în compensare cu 50 mp pe lângă peretele casei. Prin sentința civilă nr. 582/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. 949/117/2008 s-a stabilit dreptul reclamantei la despăgubiri pentru construcțiile demolate și terenul aferent acestora și această sentință nu a fost apelată de către reclamantă care, la acel moment, avea posibilitatea să solicite acordarea măsurii reparatorii subsidiare a compensării cu un alt teren.

Această sentință a fost menținută sub aspectul acordării despăgubirilor în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, prin decizia civilă nr. 8258 din 14 octombrie 2009 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție și în baza acestei hotărâri irevocabile a fost emisă dispoziția de acordarea despăgubirilor pentru construcție și terenul de 50 mp. În finalul considerentelor deciziei, instanța de apel a arătat că reclamanta nu mai poate solicita acordarea măsurii reparatorii în compensare în acest moment, întrucât sentința civilă nr. 582/2008 a intrat în puterea lucrului judecat și, în consecință, nu se poate da curs solicitării reclamantei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Z.M.

Recurenta - reclamantă a arătat că prin acțiunea introdusă a solicitat despăgubiri doar pentru clădirea demolată și nu pentru teren, așa cum rezultă în mod clar din raportul de expertiză tehnică. în consecință, solicită excluderea terenului din Dispoziția Primarului din 20 mai 2010 privind propunerea de acordare de despăgubiri. Cererea de recurs nu a fost motivată în drept. Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, înalta Curte constată că recursul este nefondat. Cu privire la încadrarea în drept a recursului, criticile recurentei pot fi circumscrise numai formal în cazul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. ce vizează stabilirea greșită a limitelor învestirii instanței și încălcarea și aplicarea greșită a unor principii de drept și a unor dispoziții din legea specială de reparație, din a căror perspectivă se va face analiza recursului, potrivit celor ce se vor arăta în continuare.

Contrar susținerilor recurentei, instanțele de fond și apel au procedat în mod legal dând eficiență puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 582/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. 949/117/2008, prin care s-a stabilit dreptul reclamantei la despăgubiri pentru construcțiile demolate și terenul aferent acestora, sentință menținută sub aspectul acordării despăgubirilor în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, prin decizia civilă nr. 8258 din 14 octombrie 2009 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, irevocabilă, în baza căreia a fost emisă dispoziția nr. 2464 din 20 mai 2010 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca, de acordarea a despăgubirilor pentru construcție și terenul de 50 mp.

Decizia civilă nr. 8258 din 14 octombrie 2009 a înaltei Curți este irevocabilă, fiind pronunțată în recurs, așa încât ea se bucură de putere de lucru judecat, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. cu referire la art. 1200 pct. 4 și art. 1202 alin. (2) C. civ., iar efectul pozitiv al puterii de lucru judecat face ca dezlegările jurisdicționale din această decizie să nu poată fi repuse în discuție în prezenta cauză, unde se opun cu valoare absolută de adevăr, fără posibilitatea de a fi contrazise. Efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă în mod obligatoriu tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești. Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate. Recurenta nu poate să pretindă în prezentul litigiu stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește față de ea în litigiul anterior, cu privire la dreptul acesteia la despăgubiri pentru întregul imobil (construcțiile demolate și terenul aferent acestora), pentru că aceasta ar însemna încălcarea efectului pozitiv al puterii de lucru judecat a hotărârii irevocabile susmenționate.

Pentru toate aceste considerente, care complinesc, în parte, motivarea din decizia recurată, aprecierea instanței de apel privind imposibilitatea reclamantei de a mai solicita acordarea măsurii în compensare în acest moment, întrucât sentința civilă nr. 582/2008 a intrat în puterea lucrului judecat este corectă, astfel că nefiind întrunite cerințele cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., recursul reclamantei apare ca nefondat și va fi respins ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Z.M. împotriva deciziei civile nr. 99/A/2011 din 16 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 februarie 2012