ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 614/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie prin decizia civilă nr. 99/A din 16

februarie 2011 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Z.M.

împotriva sentinței civile nr. 910 din 2 noiembrie 2010 a Tribunalului Cluj, pe

care a menținut-o.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut

următoarele considerente:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Cluj sub nr.

3773/117 din 1 iunie 2010 și precizată la data de 9 septembrie 2010, reclamanta

Z.M. a chemat în judecată pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca și a

solicitat înlăturarea mențiunii referitoare la acordarea în favoarea

reclamantei de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005

pentru terenul aferent imobilului situat în Cluj-Napoca. Prin precizarea

acțiunii reclamanta a solicitat anularea Dispoziției nr. 2464 din 4 februarie

2008, emisă de pârât în sensul de a i se restitui în natură și să fie pusă în

posesie asupra suprafeței de 50 mp teren.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că terenul

imobilului demolat, cu suprafața de 50 mp, în prezent drum public, i-a fost

deja restituit scriptic dar nu și faptic, motiv pentru care solicită punerea în

posesie.

Prin sentința civilă nr. 910 din 2 noiembrie 2010,

pronunțată de Tribunalul Cluj s-a respins acțiunea civilă înaintată de

reclamanta Z.M., împotriva pârâtului Primarul Municipiului Cluj-Napoca.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a

reținut că din copia Deciziei nr. 2464 din 20 mai 2010 emisa de primarul

Municipiului Cluj a cărei anulare parțială solicită reclamanta, rezultă că prin

aceasta s-a propus acordarea de despăgubiri in condițiile legii speciale

privind regimul de stabilire si plată a despăgubirilor aferente imobilelor

preluate abuziv - VII din Legea nr. 247/2005, pentru construcțiile demolate si

terenul aferent acestora din imobilul situat în Cluj-Napoca, în favoarea

reclamantei Z.M.

Tribunalul a reținut în considerentele dispoziției

faptul că emiterea acestei dispoziții se întemeiază pe dispozițiile sentința

civilă nr. 582/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj, hotărâre care a fost în

parte modificată prin decizia civilă nr. 8258/2009 a înaltei Curți de Casație

si Justiție.

Tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 582/2008

pronunțată de Tribunalul Cluj, care a fost în parte modificată prin decizia

civilă nr. 8258/2009 a înaltei Curți de Casație si Justiție s-a anulat

dispoziția nr. 861 din 04 februarie 2008 emisă de pârât și s-a stabilit dreptul

reclamantei la plata despăgubirilor pentru construcțiile demolate, precum si

terenul aferent acestora din imobilul înscris inițial.

În considerentele hotărârii s-a reținut că potrivit

dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, în situația

imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea

au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru

terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru

construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc

prin echivalent.

Constatând că în cauză sunt

incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) Teza II mai sus menționate, tribunalul

în temeiul dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001 republicată, a admis

acțiunea civilă formulată de reclamantă.

Ca atare, susținerile reclamantei în sensul că

terenul înscris nu a făcut obiectul acțiunii prin care s-a stabilit dreptul

reclamantei la plata despăgubirilor nu au fost reținute de către instanța de

judecată.

Prima instanță a reținut că printr-o nouă analizare a

îndreptățirii reclamantei la restituirea in natura a terenului, s-ar aduce

atingere puterii de lucru judecat cu care s-a statuat prin sentința civilă nr. 582/2008

pronunțată de Tribunalul Cluj, faptul că reclamanta este îndreptățită la

despăgubiri cu privire terenul aferent de sub număr top mai sus arătat.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta Z.M.,

solicitând

instanței acordarea despăgubirilor numai pentru imobilul demolat, nu și cu

privire la terenul de 50 mp pe care era edificat imobilul demolat. Reclamanta a

arătat că terenul i-a fost restituit în ianuarie 1997, că impozitul este plătit

la zi, dorind punerea în posesie, cu acest teren. A susținut că numai imobilul

demolat a fost subiectul notificării, nu și terenul pe care s-a edificat

construcția.

Curtea

a reținut următoarele considerente:

Instanța de apel a apreciat că, deși reclamanta a

arătat că terenul de 50 mp i-a fost restituit în natură prin Hotărârea nr. 231

din 27 noiembrie 1996, în ședința publică din 5 octombrie 2010 aceasta a arătat

că în acest moment terenul se află în domeniul public, această susținere fiind

reiterată și în fața instanței de apel în ședința publică din 16 februarie 2011,

astfel că ceea ce dorește reclamanta este atribuirea unei parcele de 50 mp, în

fața imobilului restituit în baza Legii nr. 112/1995 cu titlu de măsură

reparatorie prin echivalent, prin compensare în natură, însă întrucât terenul

solicitat se află în domeniul public nu poate fi atribuit în natură, după cum

reiese din schița de la f. 119 dosar fond.

Curtea a reținut că, prin notificarea din 17 decembrie

2001, fila 52 din dosarul nr. 949/1997/2008, antecesorul reclamantei a

solicitat ca măsură reparatorie despăgubiri pentru terenul de 50 mp și

construcțiile demolate în principal și, în subsidiar, acordarea în compensare

cu 50 mp pe lângă peretele casei.

Prin sentința civilă nr. 582/2008 pronunțată de

Tribunalul Cluj în dosarul nr. 949/117/2008 s-a stabilit dreptul reclamantei la

despăgubiri pentru construcțiile demolate și terenul aferent acestora și

această sentință nu a fost apelată de către reclamantă care, la acel moment,

avea posibilitatea să solicite acordarea măsurii reparatorii subsidiare a

compensării cu un alt teren.

Această sentință a fost menținută sub aspectul

acordării despăgubirilor în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, prin

decizia civilă nr. 8258 din 14 octombrie 2009 pronunțată de înalta Curte de

Casație și Justiție și în baza acestei hotărâri irevocabile a fost emisă

dispoziția de acordarea despăgubirilor pentru construcție și terenul de 50 mp.

În finalul considerentelor deciziei, instanța de apel

a arătat că reclamanta nu mai poate solicita acordarea măsurii reparatorii în

compensare în acest moment, întrucât sentința civilă nr. 582/2008 a intrat în

puterea lucrului judecat și, în consecință, nu se poate da curs solicitării

reclamantei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în

termen legal, reclamanta Z.M.

Recurenta - reclamantă a arătat că prin acțiunea

introdusă a solicitat despăgubiri doar pentru clădirea demolată și nu pentru

teren, așa cum rezultă în mod clar din raportul de expertiză tehnică. în

consecință, solicită excluderea terenului din Dispoziția Primarului din 20 mai

2010 privind propunerea de acordare de despăgubiri. Cererea de recurs nu a fost

motivată în drept.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor

formulate, înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Cu privire la încadrarea în drept a recursului,

criticile recurentei pot fi circumscrise numai formal în cazul de nelegalitate

prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. ce vizează

stabilirea greșită a limitelor învestirii instanței și încălcarea și aplicarea

greșită a unor principii de drept și a unor dispoziții din legea specială de

reparație, din a căror perspectivă se va face analiza recursului, potrivit

celor ce se vor arăta în continuare.

Contrar susținerilor recurentei, instanțele de fond

și apel au procedat în mod legal dând eficiență puterii de lucru judecat a

sentinței civile nr. 582/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. 949/117/2008,

prin care s-a stabilit dreptul reclamantei la despăgubiri pentru construcțiile

demolate și terenul aferent acestora, sentință menținută sub aspectul acordării

despăgubirilor în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, prin decizia

civilă nr. 8258 din 14 octombrie 2009 pronunțată de înalta Curte de Casație și

Justiție, irevocabilă, în baza căreia a fost emisă dispoziția nr. 2464 din 20

mai 2010 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca, de acordarea a despăgubirilor

pentru construcție și terenul de 50 mp.

Decizia civilă nr. 8258 din 14 octombrie 2009 a

înaltei Curți este irevocabilă, fiind pronunțată în recurs, așa încât ea se

bucură de putere de lucru judecat, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc.

civ. cu referire la art. 1200 pct. 4 și art. 1202 alin. (2) C. civ., iar

efectul pozitiv al puterii de lucru judecat face ca dezlegările jurisdicționale

din această decizie să nu poată fi repuse în discuție în prezenta cauză, unde

se opun cu valoare absolută de adevăr, fără posibilitatea de a fi contrazise.

Efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un

al doilea proces care nu prezintă în mod obligatoriu tripla identitate cu

primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără

posibilitatea de a mai fi contrazis.

Această reglementare a puterii de lucru judecat în

forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică,

evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.

Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează

sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice

făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate.

Recurenta nu poate să pretindă în prezentul litigiu

stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește față de ea în

litigiul anterior, cu privire la dreptul acesteia la despăgubiri pentru

întregul imobil (construcțiile demolate și terenul aferent acestora), pentru că

aceasta ar însemna încălcarea efectului pozitiv al puterii de lucru judecat a

hotărârii irevocabile susmenționate.

Pentru toate aceste

considerente, care complinesc, în parte, motivarea din decizia recurată,

aprecierea instanței de apel privind imposibilitatea reclamantei de a mai

solicita acordarea măsurii în compensare în acest moment, întrucât sentința

civilă nr. 582/2008 a intrat în puterea lucrului judecat este corectă, astfel

că nefiind întrunite cerințele cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 5

și 9 C. proc. civ., recursul reclamantei apare ca nefondat și va fi respins ca

atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanta Z.M. împotriva deciziei civile nr. 99/A/2011 din 16 februarie 2011 a

Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru

minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 februarie

2012