ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1823/2010

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului rezultă următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la nr. 3010/117/2006 la Tribunalul Cluj, S.A.M. a contestat dispoziția nr. 1215

din 20 martie 2006 a primarului Municipiului Cluj de respingere a cererii de

restituire în natură a terenului în suprafață de 500 mp – situat în municipiul

Cluj, și acordarea de despăgubiri.

În acțiunea precizatoare

reclamanta a solicitat modificarea dispoziției atacate în sensul de a i se

acorda măsuri reparatorii pentru construcție și terenul preluat astfel; în

compensare terenul în suprafață de 580 mp identificat în C.F. nr.15954 Cluj top

20441/2, aflat pe lista bunurilor ce pot fi acordate în compensare și

despăgubiri în condițiile legii speciale până la diferența evaluată a

imobilului revendicat de 1.606.212 Euro.

Prin sentința nr. 685 din 18

decembrie 2008 Tribunalul Cluj a admis acțiunea precizată formulată de

reclamanta S.A.M. împotriva Primarului Municipiului Cluj, a modificat

dispoziția nr. 1215 din 20 martie 2006 emisă de primar în favoarea reclamantei

și a numiților M.E.L. și S.E. – privind imobilul teren și construcție – situat

în Cluj-Napoca, înscris în C.F. 959 Cluj nr. top 12797 în suprafață de 3430 mp

în sensul acordării de măsuri reparatorii prin echivalent după cum urmează:

S-a acordat în compensare

imobilul teren în suprafață de 580 mp identificat în C.F. 15954 Cluj nr. top

20441/2 – situat în Cluj, proprietatea tabulară a Statului Român aflat pe lista

bunurilor ce pot fi acordate în compensare la poziția 1565 astfel cum a fost

delimitat prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert G.T., evaluat

la 140.360 Euro.

Pentru diferența până la

evaluarea imobilului revendicat de 1.604.212 Euro au fost stabilite despăgubiri

în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv – Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Pentru a hotărî astfel

instanța a reținut că prin dispoziția 1215/2006 emisă de pârât a fost respinsă

cererea reclamantei S.A.M., M.E.L. și S.E. privind restituirea în natură a terenului

din municipiul Cluj, deoarece acesta a fost atribuit în temeiul Legii nr. 44/1994

unui veteran de război, iar diferența este situată într-o zonă sistematizată.

Întrucât terenul

proprietatea autorilor reclamantei preluat de stat în temeiul Decretului nr. 27/1982

nu este liber iar construcția aflată pe teren a fost demolată, instanța a

dispus acordarea în compensare a terenului în suprafață de 580 mp situat în

municipiul Cluj, în valoare de 140.036 Euro, iar pentru diferența de teren și

construcția demolată s-a dispus acordarea de despăgubiri în sumă de 1.604.212 Euro

în condițiile legii speciale.

Curtea de Apel Cluj, prin

decizia civilă nr. 158/A din 13 mai 2009 a respins ca nefondat apelul Primarului Municipiului Cluj împotriva sentinței civile nr.685 din 18 decembrie 2008 a Tribunalului Cluj, obligându-l pe apelant la plata sumei de 2380 lei cheltuieli de judecată

către reclamanta S.M.A.

Pentru a decide astfel,

Curtea de apel a reținut că principala critică adusă sentinței de către

apelant, care se referă la acordarea în compensare a terenului de 580 mp –

situat în Cluj, aflat la poziția 1565 – de pe lista terenurilor care fac

obiectul încheierii, conform HCL nr. 37/1993 (fila 86 dosar tribunal) nu este

întemeiată și nu se înscrie în principiile reparatorii instituite de Legea nr. 10/2001.

Art. 26 din Legea nr. 10/2001,

care instituite o obligație în sarcina entității deținătoare, de acordare în

compensare a altor bunuri persoanei îndreptățite, atunci când restituirea în

natură a bunurilor preluate abuziv nu este posibilă – nu este respectat în

speță de apelant, considerând că acordarea unei atari măsuri reparatorii are un

caracter facultativ. Or câtă vreme terenul solicitat de reclamantă în

compensare este liber și figurează pe lista aprobată prin HCL nr. 37/1993 la

poziția 1565, apelantul nu are motive întemeiate de a nu-l acorda în compensare

– în condițiile în care această modalitate de reparație este cea mai echitabilă

cu putință în cauză, chiar dacă ea este doar parțială.

Recursul declarat de Primarul

Municipiului Cluj împotriva deciziei nr. 158/2009 a Curții de Apel Cluj și este

încadrat în drept pe nulitățile prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului se

susține că acordarea măsurilor reparatorii în compensare cu alte bunuri sau

servicii are un caracter facultativ pentru entitatea deținătoare, în măsura în

care posibilitatea acordării lor. În cauză municipalitatea și-a exprimat clar

poziția în ceea ce privește inexistența unor bunuri disponibile în sensul legii

speciale de a fi acordate în compensare – aspect evidențiat și în anunțul pe

care aceasta este obligată să-l afișeze lunar în temeiul art. 1 alin. (5) din

Legea nr. 10/2001.

Raportat la această

situație, soluția pronunțată în cauză la fond și apel este nelegală, reclamantei

fiindu-i asigurat dreptul la bunurile sale sub forma despăgubirilor acordate

prin dispoziția contestată.

Recursul este nefondat.

Expertiza judiciară G.T. a

identificat terenul inițial proprietate reclamantei, din concluziile lucrării

rezultând că acesta preluat prin expropriere a fost dezmembrat în două parcele,

una în suprafață de 230 mp înscrisă în favoarea numitului U.V. iar diferența de

3200 mp a fost afectată lucrărilor de utilitate publică și ocupată parțial de

blocurile de locuințe. Prin urmare, s-a concluzionat de expert și reținut de

instanțe că din imobilul preluat nu se regăsește nici o suprafață care să poată

fi restituită în natură.

Dintre imobilele indicate de

reclamantă posibil a fi acordate în compensare, expertul a identificat ca îndeplinind

condițiile necesare acordării în compensare pe acela înscris în C.F. 15954 –

Cluj top 20441/2 situat în Cluj-Napoca, reprezentând un teren în suprafață de

580 mp aflat în proprietatea statului și evidențiat la poziția 1565 din lista bunurilor

ce pot fi acordate în compensare – și în privința căruia nu au fost

înregistrate alte cereri de retrocedare.

Având în vedere concluziile

expertizei tehnice topo precum și aceleia de evaluare a terenului nerevendicat

de reclamantă, – care este mult mai mare decât acela apt a fi acordat în

compensare, instanța de fond și aceea de apel, care a confirmat soluția

inițială, au conchis că parțial reclamanta este îndreptățită la acordarea

măsurilor reparatorii prin compensare cu un alt bun. O atare modalitate de acordare

a reparațiilor nu are un caracter facultativ, așa cum susține recurenta, atunci

când entitatea deținătoare dispune de atari bunuri ci se înscrie în ordinea

imperativă prevăzută de art. 26 din Legea nr. 10/2001 referitoare la

modalitățile de acordare a acestor măsuri reparatorii după acelea în natură,

care au un caracter prioritar. Obligarea pârâtului la acordarea măsurilor

reparatorii prin compensare cu alte bunuri, așa cum s-a dispus în speță se

înscrie exigențelor art. 1 din primul protocol adițional al Convenției Europene

a drepturilor omului și Libertăților Fundamentale, potrivit căruia orice

persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale, nimeni neputând fi lipsit

de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute

de lege și de principiile dreptului internațional.

Este nereală susținerea

recurentei cum că terenul de 580 mp nu este disponibil de vreme ce expertul G.T.

l-a identificat ca fiind înscris în C.F. în proprietatea privată a statului,

figurează la poziția 1565 în lista bunurilor ce pot fi acordate în compensare,

iar Municipiul Cluj prin adresa nr. 354/303 din 14 octombrie 2008 (dosar

tribunal pag. 222) nu a avut de făcut obiecțiuni la cele două expertize topo și

de evaluare a imobilelor.

Din perspectiva celor mai

sus arătate criticile Primarului Municipiului Cluj formulate în recursul de

față sunt nefondate, considerent pentru care acesta va fi respins.

În temeiul art. 274 C. proc.

civ. recurentul va fi obligat la plata sumei de 522 lei cheltuieli de judecată

către reclamanta S.A.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 158 A din 13

mai 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Obligă recurentul la plata sumei de 522

lei cheltuieli de judecată către reclamanta S.A.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2010.