ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2815/2010

Asupra cauzei de fața, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3776 din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timis în Dosarul nr. 106/30/2008 a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții S.A.M., N.A., N.Ș., P.P., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Timișoara. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că, prin dispozitia atacată, reclamanților S.A.M., N.A., N.Ș. și P.P. li s-a recunoscut calitatea de persoane îndreptățite a accede la beneficiul măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, în temeiul art. 4 din lege, pentru imobilul identificat topografic din CF nr. X Timișoara.

Cu privire la nr. top înscris în aceeași carte funciară cu nr. X Timișoara, Tribunalul a reținut că acesta a fost înstrăinat de antecesorii reclamanților la data de 11 iunie 1973, fiind transnotat în CF Y în favoarea noilor proprietari, înainte ca restul imobilelor ramase în CF nr. X Timișoara să treacă în proprietatea statului, prin expropriere, în anul 1988. Ca atare, în mod temeinic și legal a constatat pârâtul Primarul Municipiului Timișoara că reclamanții nu legitimează calitatea de persoane îndreptățite a solicita restituirea acestui imobil în natura sau în echivalent, de vreme ce, la data exproprierii, nu se mai afla în patrimoniul antecesorilor lor.

Întrucât reclamanții au contestat modalitatea de dezmembrare a nr. top propusă în faza administrativă a procedurii speciale reglementate de Legea nr. 10/2001 republicată, precum și întinderea suprafețelor propuse a fi retrocedate în natură, instanța a dispus efectuarea unei expertize de specialitate care să identifice terenul apt a fi restituit în natură, prin raportare la prevederile art. 10 din lege precum și a art. 10 pct. 3 și 4 din Normele Metodologice de aplicare a legii, aprobate prin MG nr. 250/2007 și care spun că „ În toate cazurile entitatea învestită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a suprafeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea), existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apa, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare și altele asemenea.

În cazul în care se constată astfel de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normala a amenajărilor subterane. Sintagma amenajări de utilitate publica ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spatii verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele.

Individualizarea acestor suprafețe, în cadrul procedurilor administrative de soluționare a notificărilor, este atributul entității învestite cu soluționarea notificărilor, urmând a fi avute în vedere, de la caz la caz, atât servitutile legale, cât și documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism. Norma cuprinsă la alin. (3) al art. 10 din lege instituie obligativitatea restituirii în natură a terenurilor, în ipoteza în care pe acestea se afla edificate ilegal fie construcții, indiferent de destinația acestora, fie construcții ușoare sau demontabile. În aceste cazuri entitatea învestită cu soluționarea notificării va analiza regimul juridic al construcțiilor deja edificate și în ipoteza în care va constata că acestea au fost construite sau, după caz, amplasate fără autorizările legale va emite decizia de restituire în natură persoanei îndreptățite potrivit legii.

Se vor restitui în natură terenurile pe care au fost amplasate construcții ușoare sau demontabile (garaje, chioșcuri și altele asemenea), chiar dacă amplasarea acestora a fost autorizată (construcțiile care au acest regim se amplasau, potrivit legii, numai pe perioadă determinată, adică autorizația era temporara)… " Expertul a conchis însă că suprafața ce se poate restitui în natură reclamanților este de 733 m.p., mai mică decât cea propusă prin dispoziția atacată (și prin care li s-au retrocedat reclamanților terenuri în suprafață de 208 m.p., 426, m.p. și, respectiv 450 m.p.). În răspunsul la obiecțiuni, expertul a precizat că numai suprafața de 733 m.p. nu este afectată de rețele edilitare și, ca atare, este aptă spre a fi retrocedata, în natură reclamanților.

Motivul pentru care suprafața propusă de expert este mai mică decât cea din dispoziția atacată este acela ca suprafețele de 208 m.p și 426 m.p. propuse de pârât a fi restituite sunt afectate de rețele edilitare și de garaje. Or, așa stând lucrurile, tribunalul a constatat că dispoziția atacată este mai favorabilă decât expertiza de specialitate efectuată in faza contencioasă a procedurii (și care propune retrocedare în natură a unui teren în întindere mai mic).

Context in care, prezenta acțiune având configurația juridică a unei căi de atac îndreptată împotriva unui act administrativ (și ca atare operând principiul potrivit căruia nu se poate înrăutăți situația în propria cale de atac) tribunalul, în temeiul art. 276 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții S.A.M., N.A., N.Ș., P.P., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Timișoara, și având drept obiect anularea parțială a dispoziției nr. 3139 din 23 noiembrie 2007 emisă de pârât. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții S.A.M., N.A., N.Ș. și P.P., iar prin decizia nr. 120 din 18 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara s-a respins apelul reclamanților, reținându-se următoarele: Parcela cu nr. nou 3060/2 a fost vândută lui J.A.

și A., fiind compusă din casă și gradină în str. O. Pentru această parcelă de teren, așa cum s-a reținut prin dispoziția emisă de primar și de către prima instanță, reclamanții nu îndeplinesc condițiile de persoane îndreptățite prev. de art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, pentru a fi revendicată. Este adevărat că și această parcelă de teren ulterior a intrat în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974, dar nu a fost preluată prin acest act normativ de la antecesorii reclamanților. În ceea ce privește parcela cu nr. top.3060/1 în suprafață de 1.543 mp, aceasta a rămas în proprietatea antecesorilor reclamanților , din care acestora le-au fost restituite suprafețele de teren de 1.084 mp, iar pentru restul s-au stabilit alte masuri reparatorii.

Apelanții doresc ca în natură să le fie restituită doar o suprafață de teren de 733 mp., ce reprezintă parcela cu nr. top.3060/1/4, dar care pe schiță este notată cu nr. topografic 3060/2/1, susținându-se că a fost doar o greșeală de numerotare. Verificând însă schițele întocmite de ing. O.A., precum și de către expertul A.C., se constată că parcela care a fost notată inițial din faza administrativă cu nr. top.3060/2/1 și pe această parcelă care este de 250 mp. și este în proprietatea Statului Român conform înscrierii din Cartea Funciară nr. Z se află construit un apartament ce se află în proprietatea altor persoane, și de altfel, așa cum s-a arătat mai sus reclamanții apelanți nu sunt îndreptățiți să revendice terenul ce a format parcela 3060/2.

Referitor la îndreptarea numerotării parcelelor din schița întocmita de ing. O.A., care dorește ca in acest fel să se pună de acord cu expertul A. care a efectuat o lucrare similară în cadrul cercetării judecătorești în aceeași cauză, în sensul că parcela cu nr. top.3060/ 2/1 ar fi în realitate parcela cu nr. top.3060/ 1/4, instanța constată ca aceasta rectificare nu este doar o îndreptare a unei erori materiale, deoarece parcela cu nr. top.3060/2/1 are asupra sa edificată o construcție care aparține altei persoane ce nu este parte în proces, astfel că, nu poate proceda la schimbarea număr top pe schița întocmită de expert. Prin urmare, în mod justificat prima instanță a menținut dispoziția Primarului Municipiului Timișoara în sensul de a fi restituite reclamanților doar parcelele neafectate de construcții, de spații vezi și de rețele subterane, precum și de alte utilități publice.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții S.A.M., N.A., N.Ș. și P. suprafață li s-a restituit suprafața de 1084 mp., iar pentru restul s-au stabilit alte măsuri reparatorii. Instanța de apel a examinat schițele întocmite atât de expertul O.A. cât și cele efectuate de expertul A., constatând că și pe parcela notată inițial în faza administrativă cu nr. top 3060/2/1 de 250 mp., se afla construit un apartament aflat în proprietatea altor persoane. Or, în condițiile în care parcela nr. topo 3060/2 nu a fost preluată de la antecesorii reclamanților, aceștia într-adevăr nu pot justifica calitatea de persoane îndreptățite la restituirea parcelei cu nr. top 3060/2. Din această perspectivă și a dispozițiilor art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, ținând seama și de faptul că reclamanților li s-a restituit o suprafață mai mare cu 311 mp.

decât cea rezultată din expertiză, instanța de apel și cea de fond au făcut o legală interpretare atât a stării de fapt cât și de drept, nefîind astfel incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții S.A.M., N.A., N.Ș. și P.P. împotriva deciziei nr. 120/A din 18 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2010.