ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5449/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința civilă nr. 941 din 17 martie 2009, a admis cererea formulată de reclamanții N.F. și F.O.A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Timișoara, prin Primarul Municipiului Timișoara, și pe cale de consecință: a anulat dispoziția din 11 decembrie 2007 emisă de Primarul Municipiului Timișoara și a dispus restituirea către reclamanți și a cotei de 5/8 din imobilul situat în Timișoara. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că Statul Român a preluat de la reclamanți imobilul situat în Timișoara, acest imobil fiind de fapt imobilul cumpărat în anul 1965 . În atare situație, Statul Român trebuie să restituie reclamantelor imobilul în litigiu, respectiv și cota de 5/8 din casă și teren, în condițiile legii speciale - Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia civilă nr. 214 din 19 octombrie 2009, a respins apelul declarat de Primarul Municipiului Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 941 din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că reclamanții au calitatea de proprietari cu privire la imobilul în litigiu, lucru ce rezultă din contractul de vânzare-cumpărare din 26 aprilie 1965. Că obiectul restituirii vizează imobilul corespunzător dezmembrării anterioare vânzării (1958) și că acest imobil a fost preluat de stat în anul 1983, în condițiile Decretului nr. 223/1974.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată, au declarat recurs Primarul Municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara, prin Primar, criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ., deoarece: Cota de 3/8 din imobilul situat în Timișoara, a fost vândută prin contractul de vânzare-cumpărare din 26 aprilie 1965 către F.N. și F.O.A. Pentru cota de 5/8 din imobilul în litigiu, reclamanții nu au făcut dovada calității de persoană îndreptățită. În mod eronat, instanța de fond și apel au dispus restituirea către reclamanți a cotei de 5/8 din imobilul litigios. Cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată Primăria Municipiului Timișoara este prea mare, în raport cu prestația avocatului reclamanților.

Recursul nu este fondat Reclamanții F.N. și F.O.A. au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Timișoara. Reclamanții au calitatea de proprietari asupra imobilului litigios, fapt ce rezultă din contractul de vânzare-cumpărare din 26 aprilie 1965, prin care se atestă dobândirea dreptului de proprietate de către reclamanți asupra imobilului. În anul 1958, imobilul respectiv a fost dezmembrat prin hotărâre judecătorească. A se vedea în acest sens, sentința civilă nr. 5182/1958 a Tribunalului Popular al orașului Timișoara. În fapt, cumpărătorii-reclamanți au folosit imobilul compus din casă și grădină de 364 m.p. Acest imobil a fost preluat de Statul Român în anul 1983, în condițiile Decretului nr. 223/1974.

A se vedea în acest sens decizia nr. 1791 din 15 iulie 1983. Prin urmare, obiectul acțiunii deduse judecății îl constituie imobilul în structura sa faptică, corespunzătoare dezmembrării anterioare vânzării - 1958. În sensul celor menționate este și raportul de expertiză din concluziile căruia se desprinde faptul că imobilul se identifică cu nr. top. X de 180 m.p. și nr. top. Y de 184 m.p., conform planului de dezmembrare din 1956-1958. Critica privitoare la cheltuielile de judecată este, de asemenea neîntemeiată, deoarece recurenții sunt în culpă procesuală, în condițiile art. 274 C. proc. civ., atât sub aspectul că nu au evaluat notificarea reclamanților, în condițiile legii, cât și în raport cu poziția lor procesuală, care a determinat la prelungirea judecății pe o durată îndelungată.

Cu privire la excepția nulității recursului invocată de intimați, urmează să fie respinsă, deoarece dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. De altfel, recurenții își întemeiată recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ. Așadar, față de cele reținute, urmează a se respinge recursul ca nefondat. În conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., urmează ca recurenții să fie obligați la plata sumei de 1.000 RON cu titlu cheltuieli de judecată, micșorate în condițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., față de intimații-reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului invocată de intimații-reclamanți. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții Primarul municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara, prin Primar, împotriva deciziei nr. 214 din 19 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Obligă recurenții Primarul municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara, prin Primar, la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți F.N. și F.O.A., reprezentând onorariu de avocat micșorat conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2010.