ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5449/2010

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Tribunalul

Timiș, secția civilă, prin sentința civilă nr. 941 din 17 martie 2009, a admis

cererea formulată de reclamanții N.F. și F.O.A., în contradictoriu cu pârâtul

Municipiul Timișoara, prin Primarul Municipiului Timișoara, și pe cale de

consecință: a anulat dispoziția din 11 decembrie 2007 emisă de Primarul

Municipiului Timișoara și a dispus restituirea către reclamanți și a cotei de

5/8 din imobilul situat în Timișoara.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că Statul Român a preluat de la reclamanți imobilul situat în

Timișoara, acest imobil fiind de fapt imobilul cumpărat în anul

1965

.

În atare situație, Statul Român trebuie să restituie

reclamantelor imobilul în litigiu, respectiv și cota de 5/8 din casă și teren,

în condițiile legii speciale - Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă,

prin decizia civilă nr. 214 din 19 octombrie 2009, a respins apelul declarat de

Primarul Municipiului Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul Local

al Municipiului Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 941 din 17 martie 2009,

pronunțată de Tribunalul Timiș.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel

a reținut că reclamanții au calitatea de proprietari cu privire la imobilul în litigiu,

lucru ce rezultă din contractul de vânzare-cumpărare din 26 aprilie 1965. Că obiectul

restituirii vizează imobilul corespunzător dezmembrării anterioare vânzării (1958)

și că acest imobil a fost preluat de stat în anul 1983, în condițiile Decretului

nr. 223/1974.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată,

au declarat recurs Primarul Municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara, prin

Primar, criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8, 9

C. proc. civ., deoarece:

Cota de 3/8 din imobilul situat în Timișoara,

a fost vândută prin contractul de vânzare-cumpărare din 26 aprilie 1965 către F.N.

și F.O.A. Pentru cota de 5/8 din imobilul în litigiu, reclamanții nu au făcut dovada

calității de persoană îndreptățită.

În mod eronat, instanța de fond și apel

au dispus restituirea către reclamanți a cotei de 5/8 din imobilul litigios.

Cuantumul cheltuielilor de judecată la

care a fost obligată Primăria Municipiului Timișoara este prea mare, în raport cu

prestația avocatului reclamanților.

Recursul nu este fondat

Reclamanții F.N. și F.O.A. au solicitat

restituirea în natură a imobilului situat în Timișoara.

Reclamanții au calitatea de proprietari

asupra imobilului litigios, fapt ce rezultă din contractul de vânzare-cumpărare

din 26 aprilie 1965, prin care se atestă dobândirea dreptului de proprietate de

către reclamanți asupra imobilului.

În

anul 1958, imobilul respectiv a fost dezmembrat prin hotărâre

judecătorească. A se vedea în acest sens, sentința civilă nr. 5182/1958 a Tribunalului

Popular al orașului Timișoara.

În

fapt, cumpărătorii-reclamanți au folosit imobilul compus din

casă și grădină de 364 m.p. Acest imobil a fost preluat de Statul Român în anul

1983, în condițiile Decretului nr. 223/1974. A se vedea în acest sens decizia

nr. 1791 din 15 iulie 1983.

Prin urmare, obiectul acțiunii deduse judecății

îl constituie imobilul în structura sa faptică, corespunzătoare dezmembrării anterioare

vânzării - 1958. În sensul celor menționate este și raportul de expertiză din concluziile

căruia se desprinde faptul că imobilul se identifică cu nr. top. X de 180 m.p. și

nr. top. Y de 184 m.p., conform planului de dezmembrare din 1956-1958.

Critica privitoare la cheltuielile de judecată

este, de asemenea neîntemeiată, deoarece recurenții sunt în culpă procesuală, în

condițiile art. 274 C. proc. civ., atât sub aspectul că nu au evaluat notificarea

reclamanților, în condițiile legii, cât și în raport cu poziția lor procesuală,

care a determinat la prelungirea judecății pe o durată îndelungată.

Cu privire la excepția nulității recursului

invocată de intimați, urmează să fie respinsă, deoarece dezvoltarea motivelor de

recurs face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304

C. proc. civ.

De altfel, recurenții își întemeiată recursul

pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ.

Așadar, față de cele reținute, urmează

a se respinge recursul ca nefondat.

În

conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., urmează

ca recurenții să fie obligați la plata sumei de 1.000 RON cu titlu

cheltuieli de judecată, micșorate în condițiile

art. 274 alin. (3) C. proc. civ., față de intimații-reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului

invocată de intimații-reclamanți.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de pârâții Primarul municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara, prin Primar,

împotriva deciziei nr. 214 din 19 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția

civilă.

Obligă recurenții Primarul municipiului

Timișoara și Municipiul Timișoara, prin Primar, la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli

de judecată către intimații-reclamanți F.N. și F.O.A., reprezentând onorariu de

avocat micșorat conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

octombrie 2010.