ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4027/2010

A supra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1564 din 10 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr. 9152/30/2008, Tribunalul Timiș a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții G.Z. și G.A. împotriva pârâților Primarul Municipiului Timișoara, Primăria Timișoara, Municipiul Timișoara și Consiliul Local Timișoara și a dispus anularea dispoziției nr. 1927 din 19 august 2008, emisă de pârâtul Primarul Municipiului Timișoara. A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului Primarul Municipiului Timișoara să emită o nouă dispoziție. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanților le-a fost emisă inițial dispoziția cu nr. 960 din 28 august 2002, prin care, recunoscându-li-se calitatea de persoane îndreptățite la beneficiul Legii nr. 10/2001 și observându-se că imobilul solicitat fusese înstrăinat în condițiile Legii nr. 112/1995, s-a transmis dosarul Prefecturii în vederea acordării despăgubirilor.

Împrejurarea că despăgubirile nu s-au acordat de atunci și că între timp procedura s-a schimbat, în sensul că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, toate dosarele în care s-au propus despăgubiri urmează a fi trimise Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor nu este de natură să conducă la concluzia că dispoziția nr. 960 din 28 august 2002 mai putea fi revocată pe cale administrativă. Numai încălcând aceste dispoziții legale care prevăd în continuare procedura ce se desfășoară în fața Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor, Primăria Municipiului Timișoara, prin Primar, a procedat la emiterea unei noi Dispoziții, contrare celei dintâi, a reținut prima instanță. Î mpotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul local Timișoara, iar prin decizia civilă nr. 231 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara s-a respins apelul pârâtului reținându-se următoarele considerente: Reclamanții G.Z.

și G.A. au formulat încă din 2001 notificare în baza Legii nr. 10/2001 cu privire la imobilul (apartament) înscris în CF. nr. 35961 Timișoara, preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974 (fila 20 din dosarul de fond). Li s-a răspuns notificării nr. 3828/2001 prin dispoziția nr. 960 din 28 august 2002 a Primarului Municipiului Timișoara (fila 17). Contrar celor susținute de pârâții-apelanți, din conținutul dispoziției menționate rezultă că s-a soluționat fondul cererii reclamanților, în sensul că cererea pentru restituire în natură s-a respins, cu motivarea că apartamentul a fost vândut în baza Legii nr. 112/1995; prin art. 2 al dispoziției s-a dispus trimiterea dosarului la Prefectura Județului Timiș în vederea acordării despăgubirilor.

Faptul că s-a reținut calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii ale Legii nr. 10/2001 rezultă și din referatul (fila 18) ce a stat la baza dispoziției, referat în care s-a constatat că apartamentul a fost preluat de stat de la semnatarii notificării (reclamanții) în baza Decretului nr. 223/1974. In vederea stabilirii și acordării despăgubirilor dosarul a fost transmis Prefecturii Județului Timiș, întrucât aceasta avea atribuții în acest sens, conform Legii nr. 10/2001 în forma de la acea dată. Reclamanții nu au fost despăgubiți. Mai mult, fără nici o justificare legală, sub nr. 1927 din 19 august 2008, Primarul Municipiului Timișoara emite o nouă dispoziție prin care respinge notificarea reclamanților atât pentru restituire în natură, cât și pentru despăgubiri, reținând de această dată că reclamanții nu fac dovada calității de persoane îndreptățite.

In mod corect prima instanță a anulat această dispoziție, care a fost emisă în mod nelegal, atâta vreme cât Primarul Municipiului Timișoara se pronunțase deja printr-o dispoziție, cea cu nr. 960 din 28 august 2002, care a intrat în procedura de acordare a despăgubirilor, iar, pe de altă parte, nu s-a invocat și nici nu există vreun motiv de revocare pe cale administrativă. In sprijinul emiterii celei de-a doua dispoziții, cea cu nr. 1927 din 19 august 2008, se invocă de către pârâții-apelanți art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Dispozițiile acestui text legal nu justifică însă emiterea dispoziției contestate de reclamanți; prin alin. (2) al art. 16 se reglementează obligativitatea emiterii dispozițiilor de către entitățile investite cu soluționarea notificărilor, atunci când acestea nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.

In speță însă notificarea reclamanților fusese deja soluționată prin dispoziția nr. 960 din 28 august 2002, iar în această situație devine aplicabil alin. (1) din art. 16 al Legii nr. 247/2005, în conformitate cu care dispozițiile emise și în care s-au consemnat sume ce urmează a se acorda ca despăgubiri se vor înainta Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, comisie căreia, conform art. 13 din aceeași lege, îi revine sarcina de a analiza și stabili cuantumul final al despăgubirilor. Î mpotriva acestei hotărâri a declarat recurs Primarul municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara, Primăria municipiului Timișoara și Consiliul local al municipiului Timișoara, solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului și pe cale de consecință schimbarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii.

Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte: Astfel se susține că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, câtă vreme dispoziția emisă de Primarul municipiului Timișoara a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale. Se mai învederează că este eronată interpretarea instanței în sensul că instituția recurenților s-ar fi pronunțat asupra fondului notificării prin Dispoziția nr. 960 din 28 august 2002 câtă vreme prin această dispoziție s-a dispus trimiterea notificării la Prefectura Timiș în vederea sancționării ei pe fond. Se mai susține că dispoziția atacată este conformă cu îndrumările date de Autoritatea Națională pentru restituirea proprietăților nr. 680323/680391 din 17 februarie 2006. In drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. , solicitându-se și judecarea cauzei în lipsă. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs a dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat. Instanța de apel a examinat cauza prin prisma principiului „tantwndewlutwn quantum apdlatimf.

Existența dispoziției nr. 960 din 26 august 2002 emisă în soluționarea notificării nr. 3828/2001 din care rezultă că s-a stabilit calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001 cu privire la imobilul preluat în baza Decretului nr. 223/1974, ce fusese vândut în condițiile Legii nr. 112/1995, impunea respectarea dispozițiilor alin. (1) din art. 16 al Legii nr. 247/2005 în sensul că urma a se înainta această dispoziție Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, comisie care în condițiile art. 13 din Legea nr. 247/2005 urma să analizeze și să stabilească cuantumul despăgubirilor pentru imobilul preluat abuziv și imposibil de restituit în natură.

Or, față de dispozițiile legale sus evocate, noua dispoziție nr. 1927 din 19 august 2008 este nelegală și raportat la faptul că dispoziția emisă în condițiile Legii nr. 10/2001 nu este susceptibilă de revocare. Litigiul având ca obiect contestarea dispozițiilor emise în temeiul Legii nr. 10/2001 sunt litigii civile, Legea nr. 10/2001 reglementează o anumită procedură judiciară pentru desființarea lor. Actele emise de Primar ca reprezentant al autorității publice locale în soluționarea notificărilor întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, sunt acte juridice civile care produc efecte în planul drepturilor de proprietate. Cum notificarea reclamanților a fost inițial soluționată prin Dispoziția nr. 960 din 28 august 2002 a Primarului Municipiului Timișoara (fila 17 dosar instanța de fond) nu mai putea fi emisă o altă dispoziție contrară și prin care li se respinge reclamanților notificarea.

Din perspectiva acestor aspecte, ce rezultă fără posibilitate de echivoc din actele de la dosar, instanța de apel a reținut în mod corect că nu au fost revocate și că nu există nici un motiv de eventuală revocare a primei dispoziții pe cale administrativă. Or procedând de maniera emiterii în 2008 a unei noi dispoziții de respingere a notificării, în condițiile în care prin Dispoziția nr. 960 din 28 august 2002 s-a stabilit măsura acordării despăgubirilor (pentru imobilul înscris în C.F. nr. 35961) și trimiterea dosarului în vederea acordării acestora, a fost încălcat și principiul securității raporturilor juridice. Așa fiind, față de cele expuse, nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recursul urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E R espinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții Primarul Municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara și Consiliul Local Timișoara împotriva deciziei nr. 231 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2010.