ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4027/2010

A

supra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1564

din 10 iunie 2009, pronunțată în dosarul

nr.

9152/30/2008, Tribunalul Timiș a admis în parte acțiunea

formulată de reclamanții G.Z. și G.A. împotriva

pârâților

Primarul Municipiului

Timișoara, Primăria Timișoara, Municipiul Timișoara și Consiliul Local Timișoara

și a dispus anularea dispoziției

nr. 1927 din 19 august 2008, emisă de

pârâtul Primarul Municipiului Timișoara.

A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului Primarul

Municipiului Timișoara să emită o nouă dispoziție.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanților le-a

fost emisă inițial dispoziția cu nr. 960 din 28 august 2002, prin care,

recunoscându-li-se calitatea de persoane îndreptățite la beneficiul Legii nr.

10/2001 și observându-se că imobilul solicitat fusese înstrăinat în condițiile

Legii nr. 112/1995, s-a transmis dosarul Prefecturii în vederea acordării

despăgubirilor. Împrejurarea că despăgubirile nu s-au acordat de atunci și că

între timp procedura s-a schimbat, în sensul că, după intrarea în vigoare a Legii

nr. 247/2005, toate dosarele în care s-au propus despăgubiri urmează a fi

trimise Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor nu este de natură să

conducă la concluzia că dispoziția nr. 960 din 28 august 2002 mai putea fi

revocată pe cale administrativă.

Numai încălcând aceste dispoziții legale care prevăd în continuare

procedura ce se desfășoară în fața Comisiei Centrale pentru stabilirea

despăgubirilor, Primăria Municipiului Timișoara, prin Primar, a procedat la

emiterea unei noi Dispoziții, contrare celei dintâi, a reținut prima instanță.

Î

mpotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâtul

Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul local Timișoara, iar prin decizia

civilă nr. 231 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara s-a respins

apelul pârâtului reținându-se următoarele considerente:

Reclamanții G.Z. și G.A. au formulat încă din 2001 notificare în baza

Legii nr. 10/2001 cu privire la imobilul (apartament) înscris în CF. nr. 35961

Timișoara, preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974 (fila 20 din dosarul

de fond).

Li s-a răspuns notificării nr. 3828/2001 prin dispoziția nr. 960 din 28

august 2002 a Primarului Municipiului Timișoara (fila 17).

Contrar celor susținute de

pârâții-apelanți, din conținutul dispoziției menționate rezultă că s-a

soluționat fondul cererii reclamanților, în sensul că cererea pentru restituire

în natură s-a respins, cu motivarea că apartamentul a fost vândut în baza Legii

nr. 112/1995; prin art. 2 al dispoziției s-a dispus trimiterea dosarului la

Prefectura Județului Timiș în vederea acordării despăgubirilor.

Faptul că s-a reținut calitatea reclamanților de persoane îndreptățite

la măsurile reparatorii ale Legii nr. 10/2001 rezultă și din referatul (fila

18) ce a stat la baza dispoziției, referat în care s-a constatat că

apartamentul a fost preluat de stat de la semnatarii notificării (reclamanții)

în baza Decretului nr. 223/1974.

In vederea stabilirii și acordării despăgubirilor dosarul a

fost transmis Prefecturii Județului Timiș,

întrucât aceasta avea atribuții

în

acest sens, conform Legii nr. 10/2001 în forma de la acea dată.

Reclamanții nu au fost despăgubiți.

Mai mult, fără nici o justificare legală, sub nr.

1927 din 19 august 2008,

Primarul

Municipiului Timișoara emite o nouă dispoziție prin care respinge notificarea

reclamanților atât pentru restituire în natură, cât și pentru despăgubiri,

reținând de această dată că

reclamanții nu

fac dovada calității de persoane îndreptățite.

In mod corect prima instanță a anulat această

dispoziție, care a

fost

emisă în mod nelegal, atâta vreme cât Primarul Municipiului

Timișoara se pronunțase deja printr-o dispoziție, cea

cu nr. 960 din 28 august 2002, care a intrat în procedura de acordare a

despăgubirilor, iar, pe de altă parte, nu s-a invocat și nici nu există vreun

motiv de revocare pe cale administrativă.

In sprijinul emiterii celei de-a doua dispoziții, cea cu

nr. 1927 din 19 august 2008, se invocă de către

pârâții-apelanți art. 16 din Titlul

VII al Legii nr. 247/2005.

Dispozițiile acestui text legal nu justifică însă

emiterea dispoziției

contestate de

reclamanți; prin alin. (2) al art. 16 se reglementează

obligativitatea emiterii dispozițiilor de către entitățile investite cu

soluționarea notificărilor, atunci când acestea

nu au fost soluționate

până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.

In speță însă notificarea reclamanților fusese deja soluționată prin

dispoziția nr. 960 din 28 august 2002, iar în această situație devine

aplicabil alin. (1) din art. 16 al Legii nr. 247/2005,

în conformitate cu care

dispozițiile emise și în care s-au consemnat

sume ce urmează a se

acorda ca despăgubiri

se vor înainta Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, comisie căreia, conform art. 13 din aceeași lege, îi revine

sarcina de a analiza și stabili cuantumul final al

despăgubirilor.

Î

mpotriva

acestei hotărâri a declarat recurs Primarul municipiului Timișoara, Municipiul

Timișoara, Primăria municipiului Timișoara și

Consiliul local al municipiului Timișoara, solicitând modificarea ei în

sensul admiterii apelului și pe cale de

consecință schimbarea hotărârii

instanței de fond în sensul respingerii

acțiunii.

Criticile aduse hotărârii instanței de apel

vizează nelegalitatea ei

sub următoarele

aspecte:

Astfel se susține că instanța de apel a făcut o

greșită interpretare

și

aplicare a legii, câtă vreme dispoziția emisă de Primarul municipiului

Timișoara a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale.

Se mai învederează că este eronată interpretarea

instanței în sensul că instituția recurenților s-ar fi pronunțat asupra

fondului

notificării prin Dispoziția nr. 960

din 28 august 2002 câtă vreme prin această

dispoziție s-a dispus trimiterea notificării la Prefectura Timiș în

vederea

sancționării ei pe fond.

Se mai susține că dispoziția atacată este conformă

cu îndrumările

date

de Autoritatea Națională pentru restituirea proprietăților

nr. 680323/680391 din 17 februarie 2006.

In drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ.

, solicitându-se și judecarea cauzei în

lipsă.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor

de recurs a

dispozițiilor

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține

că recursul este nefondat.

Instanța de apel a examinat cauza prin prisma

principiului

„tantwndewlutwn quantum

apdlatimf.

Existența dispoziției nr. 960 din 26 august 2002

emisă în soluționarea

notificării nr. 3828/2001

din care rezultă că s-a stabilit calitatea

reclamanților

de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în condițiile

Legii nr. 10/2001 cu privire la imobilul preluat

în baza Decretului

nr. 223/1974, ce fusese vândut în condițiile Legii

nr. 112/1995,

impunea respectarea

dispozițiilor alin. (1) din art. 16 al Legii nr. 247/2005

în sensul că

urma a se înainta această dispoziție Secretariatului

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, comisie care în

condițiile

art. 13 din Legea nr. 247/2005 urma să analizeze și să

stabilească cuantumul despăgubirilor pentru imobilul preluat abuziv și

imposibil

de restituit în natură.

Or, față de dispozițiile legale sus evocate, noua dispoziție nr. 1927

din 19 august 2008 este nelegală și raportat la faptul că dispoziția

emisă în condițiile Legii nr. 10/2001 nu este

susceptibilă de revocare.

Litigiul având ca obiect contestarea dispozițiilor

emise în temeiul

Legii

nr. 10/2001 sunt litigii civile, Legea nr. 10/2001 reglementează o

anumită procedură judiciară pentru desființarea lor.

Actele emise de Primar ca reprezentant al autorității publice

locale în soluționarea notificărilor întemeiate pe

dispozițiile Legii

nr. 10/2001, sunt acte juridice civile care produc

efecte în planul drepturilor de proprietate.

Cum notificarea reclamanților a fost inițial

soluționată prin

Dispoziția

nr. 960 din 28 august 2002 a Primarului Municipiului Timișoara (fila

17 dosar instanța de fond) nu mai putea fi emisă o

altă dispoziție

contrară și prin care li se

respinge reclamanților notificarea.

Din perspectiva acestor aspecte, ce rezultă fără

posibilitate de echivoc din actele de la dosar, instanța de apel a reținut în

mod corect

că nu au fost revocate și că

nu există nici un motiv de eventuală revocare a primei dispoziții pe cale

administrativă.

Or procedând de maniera emiterii în 2008 a unei noi dispoziții

de respingere a notificării, în condițiile în

care prin Dispoziția nr. 960 din 28 august 2002 s-a stabilit măsura acordării

despăgubirilor (pentru imobilul înscris în C.F. nr. 35961) și trimiterea

dosarului în vederea acordării acestora, a fost încălcat și principiul

securității raporturilor

juridice.

Așa fiind, față de cele expuse, nu sunt întrunite

cerințele art. 304

pct.

9 C. proc. civ., recursul urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

R

espinge,

ca nefondat, recursul declarat de pârâții Primarul

Municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara,

Primăria Municipiului

Timișoara și

Consiliul Local Timișoara împotriva deciziei nr. 231 din

28 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 iunie 2010.