Decizia nr. 7312/2013 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată. Cadrul procesual și ciclurile procesuale parcurse Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Târgu-Mureș prin Primar a solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României, anularea parțială a Anexei nr. 1 poz. 105 din H.G. nr. 867/2002 și anularea parțială a înscrierilor din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 964/2002, respectiv 282, 283, 284, 287, 291 în sensul radierii înscrierilor privitoare la întinderea terenurilor de la rubrica elemente de identificare și, în subsidiar, înscrierea formulei "cu teren aferent". În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin H.G. nr. 867/2002 terenul de 20 ha proprietate a orașului, încă din vechime, s-a transmis din administrarea Ministerului Sănătății și Familiei în proprietatea județului Mureș fără ca autoritatea publică să fie consultată și să fie încuviințată această transmitere, cu toate că prin actul normativ sus-menționat se prevedea obligația de a fi comunicată hotărârea tuturor părților interesate. În condițiile în care anexa la această hotărâre nu a fost niciodată publicată, Municipiul Târgu-Mureș a fost în imposibilitate de a formula opoziție. 1.1. Prin întâmpinarea formulată Guvernul României a invocat pe cale de excepție, tardivitatea acțiunii în raport cu prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. La data de 11 octombrie 2007 pârâtul Guvernul României a solicitat introducerea în cauză a județului Mureș reprezentat de Consiliul Județean Mureș întrucât este titularul dreptului real ce se urmărește a fi valorificat prin acțiune. 1.

De asemenea, Ministerul Internelor și Reformei Administrative a depus cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României iar Ministerul Sănătății Publice a formulat cerere de intervenție în interes propriu, calificată de curtea de apel ca fiind accesorie, în interesul pârâtului. 1.

Prin Sentința nr. 1 din 10 ianuarie 2008 Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a respins ca tardivă acțiunea formulată, admițând cererile de intervenție accesorie formulate precum și cererea de chemare în judecată a altor persoane, formulată de Guvernul României. 1.

Recursul declarat de Primarul Municipiului Târgu-Mureș împotriva acestei sentințe a fost admis de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 2453 din 13 iunie 2008, a fost casată hotărârea atacată și s-a dispus rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, reținându-se, în esență, ca termenele de 6 luni respectiv 1 an prevăzute de art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 s-au raportat greșit la data publicării în M. Of. a celor două acte administrative. 1.

Soluționând cauza în fond, după casare, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 129 din 11 decembrie 2008 a dispus respingerea acțiunii Primarului Târgu-Mureș, precum și a cererilor de intervenție formulate de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Sănătății Publice. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut ca inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al unei autorități administrativ teritoriale se însușește prin hotărâre de consiliul local, respectiv județean, după care guvernul este chemat doar să ateste apartenența bunurilor la cele două domenii avute în vedere de consiliile locale și județene, motiv pentru care, în speță, s-a introdus în cauză Consiliul Județean Mureș, autoritățile centrale neintervenind cu nimic asupra inventarelor însușite de autoritățile locale încă din anul 2001. S-a Ministerul Administrației și Internelor reținut că, în mod evident, hotărârile în cauză au intrat în circuitul civil odată cu publicarea în M. Of. al României dând naștere la raporturi juridice civile, administrative etc. iar în măsura în care reclamantul pretinde că nulitățile ce afectează ordinea de drept sunt actuale, singura cale de urmat este aceea a acțiunii în anulare pe calea dreptului comun. Ca o consecință a respingerii acțiunii, instanța de fond a respins și cererile de intervenție. 1.

Recursul declarat de Primarul Municipiului Târgu-Mureș împotriva acestei sentințe a fost admis de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 2392 din 6 Ministerul Administrației și Internelor 2010, a fost casată hotărârea atacată și s-a dispus rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, reținându-se, în esență, că instanța de fond a făcut o analiză sumară și incompletă a cauzei dedusă judecății în ceea ce privește H.G. nr. 964/2002, analizând-o doar prin prisma articolului unic, în condițiile în care se contestă în cauză poz. 282, 283, 284, 287 și 291, cuprinse în Anexa 1 a acestei hotărâri, iar această hotărâre nu este atașată cauzei dedusă judecății. S-a Ministerul Administrației și Internelor arătat că, pentru soluționarea corectă a cauzei se impunea examinarea integrală a actelor administrative atacate cât și efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care să evidențieze cu exactitate care este suprafața de teren aferentă Spitalului și a celorlalte imobile care se află amplasate pe suprafața de 20 ha ce a fost menționată ca fiind aferentă Spitalului Clinic Județean Târgu-Mureș și menționată la poz. 282 din Anexa 1 a H.G. nr. 964/2002, contestată în cauza de față, precum și pentru a lămuri situația suprafețelor de teren aferente imobilelor menționate la poz. 283, 284, 287 și 291 din H.G. nr. 964/2002, ce au fost contestate în cauza dedusă judecății, incluse în domeniul public al județului Mureș și înscrise ulterior în cartea funciară, respectiv dacă sunt sau nu incluse în suprafața de teren aferentă Spitalului. 2. Hotărârea instanței de fond în rejudecare, ce formează obiectul prezentului recurs Rejudecând, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 35 din 24 februarie 2012, a admis cererea formulată de reclamantul Primarul Municipiului Târgu-Mureș, în calitate de reprezentant al Municipiului Târgu-Mureș, și, în consecință: (i) a anulat parțial anexa 1 - poziția 105, respectiv rubrica "suprafață de teren", a H.G. nr. 867/2002; (ii) a anulat parțial anexa nr. 1 a H.G. nr. 964/2002 pozițiile 282, 283, 284, 287 și 291 în sensul radierii înscrierilor privitoare la cuantumul terenurilor de la rubrica elemente de identificare și a dispus înscrierea formulei "cu teren aferent"; (iii) a respins cererile de intervenție accesorie formulate în interesul pârâtului Guvernul României de către intervenienții accesorii Ministerul Internelor și Reformelor Administrative și Ministerul Sănătății Publice; (iv) a obligat pârâții Guvernul României și Județul Mureș la plata către reclamantul Municipiul Târgu-Mureș a sumei de 3.240 RON cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, examinând conținutul actelor administrative contestate, că, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză și planului de situație aflat la dosar, pe suprafața de 20 de ha (cuprinsă în H.G. nr. 964/2002 ca fiind aferentă Spitalului Clinic Județean Târgu-Mureș) se află amplasate o serie de construcții care nu au legătură cu Spitalul Clinic Județean Târgu-Mureș, ci cu alți proprietari și alte destinații neîncadrându-se în categoria celor enumerate de textul Legii nr. 213/2001, iar, în privința imobilelor înscrise la pozițiile nr. 283, 284, 287, 289 și 291 din anexa 1 la H.G. nr. 964/2002, suprafețele de teren înscrise ca fiind aferente unor construcții cu destinație de unități medicale, au fost greșit identificate, înscrierea suprafețelor de teren aferente acestor unități spitalicești făcându-se în mod eronat, fără ca suprafețele înscrise să cuprindă suprafețelor reale de teren aferente acestor construcții. 3. Recursurile formulate în cauză Împotriva Sentinței nr. 35 din data de 24 februarie 2012 au declarat recurs pârâții Guvernul României și Județul Mureș prin Consiliul Județean Mureș, ca și intervenienții Ministerul Sănătății și Ministerul Administrației și Internelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. 3.1. Motivele de recurs înfățișate de Guvernul României Recurentul-pârât Guvernul României, invocând ca temei de drept al demersului său, prevederile art. 299 și ale art. 304 pct. 7 și 9 și respectiv art. 304 1 C. proc. civ., a susținut că instanța de fond trebuia să dispună respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului intimat, întrucât H.G. nr. 867/2002 a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale cuprinse în Legea nr. 213/1998 și în Legea nr. 146/1999, privind organizarea, funcționarea și finanțarea spitalelor, prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul Sănătății și Familiei. S-a Ministerul Administrației și Internelor arătat de către recurent că la data transmiterii imobilului, conform H.G. nr. 867/2002, titularul dreptului de proprietate era Statul român și nu Municipiul Târgu-Mureș, cum eronat susține intimatul-reclamant și urmare a faptului că regimul juridic al Spitalului Clinic Județean Târgu-Mureș, consfințit prin H.G. nr. 867/2002 nu a fost contestat, în mod legal, acest spital a fost inclus în inventarul bunurilor publice ale județului, prin H.G. nr. 964/2002. În fine, s-a Ministerul Administrației și Internelor arătat, față de susținerile intimatului-reclamant în sensul că adoptarea celor două acte administrative împiedică proiectele municipalității, legate de respectivele imobile, că indiferent de regimul juridic al imobilelor în care funcționează Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu-Mureș, fie că ele se află în domeniul public al județului Mureș, fie în domeniul public al Municipiului Târgu-Mureș, eventualele proiecte ale municipalității legate de aceste bunuri se vor supune unei singure proceduri în ceea ce privește schimbarea destinației lor, și anume celei stabilite de prevederile O.G. nr. 70/2002. 3.2. Motivele de recurs înfățișate de Județul Mureș prin Consiliul Județean Mureș La rândul său Județul Mureș - Consiliul Județean Mureș, a formulat recurs împotriva Încheierii de ședință din 11 noiembrie 2011 precum și a Sentinței nr. 35 din 24 februarie 2012, pronunțate în cauza de față, solicitând în principal casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe sesizate, pentru incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., iar în subsidiar, tot ca o consecință a admiterii recursului, modificarea hotărârii judecătorești atacate în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță, pentru incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul a susținut, printr-un prim set de critici că în mod greșit prima instanță a respins excepția invocată, vizând lipsa calității procesuale active a Primarului Municipiului Târgu-Mureș în formularea acțiunii de față, întrucât, raportat la prevederile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998, primarul unității administrativ teritoriale, nu are calitatea de a ataca în justiție un act administrativ, prin invocarea apartenenței acestuia la domeniul public de interes local, un astfel de act putând fi contestat numai de către unitatea administrativ teritorială -proprio nomine, cu aprobarea consiliului local. Printr-un motiv distinct de recurs vizând soluția dată pe fondul cauzei, recurentul-pârât a susținut că în mod nelegal instanța de fond, contrar prevederilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, a procedat la modificarea actului administrativ atacat, deși era îndrituită numai la anularea totală sau parțială a H.G. nr. 964/2002. În fine, s-a Ministerul Administrației și Internelor arătat că în mod netemeinic s-a admis cererea reclamantului întrucât invocarea unui drept de administrare al orașului din anul 1974 asupra unuia dintre imobile, cel înscris la poziția nr. 282 din Anexa 1 la H.G. nr. 964/2002, precum și afirmația "proprietatea orașului din vechime" nu pot justifica un temei legal spre a putea pretinde și un drept de proprietate asupra acestor imobile. În opinia recurentului, criticile formulate de reclamant cu privire la actele administrative contestate se bazează pe considerentele de oportunitate care, în nici un caz nu pot avea consecințe asupra legalității acestora, Ministerul Administrației și Internelor cu seamă că nu a fost prezentat niciun titlu în sprijinul dovedirii vreunui drept real asupra imobilelor înscrise la pozițiile menționate din H.G. nr. 964/2002, făcându-se trimitere și la cauze judecătorești ulterioare celei de față și la alte procese distincte în curs, referitoare la procedurile de întabulare în cartea funciară a dreptului de proprietate. 3.3. Motivele de recurs înfățișate de recurentul-intervenient Ministerul Sănătății Prin succinte motive de recurs, recurentul intervenient, invocând prevederile art. 304 pct. 9, cu referire la art. 304 1 C. proc. civ., a susținut că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât este rezultatul interpretării eronate a dispozițiilor legale în materie. Recurentul a arătat că H.G. nr. 967/2002, de atestare a domeniului public pentru municipiile, orașele și comunele din județul Mureș a fost emisă în baza art. 21 din Legea nr. 213/1998, după ce consiliul județean și cele locale și-au însușit, prin hotărâri proprii, inventarele cuprinzând bunurile ce aparțin domeniului public de interes local sau județean. Astfel, Guvernul nu a făcut altceva decât să ateste apartenența bunurilor la domeniul public așa cum a fost în prealabil stabilit de autoritățile locale și județene. 3.4. Motivele de recurs înfățișate de recurentul-intervenient Ministerul Administrației și Internelor Recurentul-intervenient Ministerul Administrației și Internelor a susținut prin motivele de recurs dezvoltate că hotărârea primei instanțe este lipsită de temei legal, în primul rând pentru încălcarea art. 105 alin. (2) C. proc. civ., constând în necomunicarea către această autoritate și a încheierii de amânare a pronunțării în care sunt consemnate susținerile și dezbaterile părților, ceea ce face ca interesele sale procesuale să fie în mod evident afectate. Cu referire la soluționarea fondului cauzei, recurentul intervenient Ministerul Administrației și Internelor a arătat, în esență, că H.G. nr. 964/2002 a fost adoptată în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 și cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000, iar cele reținute de instanța de fond nu sunt de natură a demonstra nelegalitatea actului administrativ adoptat de Guvern, Ministerul Administrației și Internelor cu seamă că prin natura sa, actul de atestare a bunurilor aparținând domeniului public local nu creează drepturi noi, nu stabilește și nu modifică regimul juridic al bunurilor respective și ca atare nu este de natură a vătăma vreun drept. Și în ceea ce privește cererea de anulare parțială a H.G. nr. 867/2002, recurentul intervenient Ministerul Administrației și Internelor a arătat că instanța de fond nu a menționat vreo încălcare de către organul emitent a unor dispoziții legale în vigoare la data apariției actelor administrative contestate, după cum nici intimatul-reclamant nu a făcut dovada respectivei proprietăți, raportându-se numai la simplul fapt al situării imobilului pe teritoriul administrativ al Municipiului Târgu-Mureș. În fine, s-a Ministerul Administrației și Internelor arătat că prima instanță, practic, prin modul în care a soluționat acțiunea de față, a înlocuit unele dispoziții din actele emise de către executiv, ceea ce constituie o încălcare a prerogativelor constituționale conferite acestei puteri. 4. Apărările formulate de intimatul-reclamant Primarul Municipiului Târgu-Mureș și Municipiul Târgu-Mureș Printr-o primă întâmpinare formulată față de recursul declarat de recurentul Județul Mureș și Consiliul Județean Mureș, intimatul-reclamant, combătând punctual motivele de recurs înfățișate, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a soluției adoptate de prima instanță. Printr-o întâmpinare distinctă, reclamantul-intimat a solicitat și respingerea recursului promovat de Guvernul României, invocând în principal nulitatea acestui recurs, ca nemotivat, justificat de împrejurarea că recursul nu conține motive de drept sau de fapt care să reprezinte critici ale sentinței recurate ci, Ministerul Administrației și Internelor degrabă, o reluare a apărărilor invocate în fața instanței de fond. Aceeași excepție de nulitate, fundamentată pe un raționament similar a fost invocată de reclamantul intimat și în ceea ce privește recursul intervenientului-recurent Ministerul Sănătății. În fine, prin întâmpinarea formulată și față de recursul intervenientului Ministerul Administrației și Internelor, reclamantul-intimat, răspunzând argumentat criticilor recurentului, a solicitat respingerea și a acestui recurs ca nefondat, dată fiind temeinicia soluției pronunțate de prima instanță și considerentele pe care aceasta se întemeiază. 5. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor formulate Recursurile nu sunt fondate. Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor recurenților, raportat la probele administrate în ciclurile procesuale parcurse în cauză, ca și față de prevederile legale aplicabile, incluzând art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu subzistă în cauză motivele de nelegalitate invocate pentru cele în continuare expuse. Expunerea rezumativă a considerentelor hotărârii atacate, de Ministerul Administrației și Internelor sus (a se vedea pct. 1 și 2 din prezenta decizie) înfățișează deopotrivă conținutul acțiunii introductive de instanță, probele administrate ca și argumentele instanței de fond care, rejudecând cauza în fond, după cea de-a doua casare cu trimitere dispusă de Înalta Curte prin Deciziile nr. 2353 din 13 iunie 2008 și nr. 2392 din 6 Ministerul Administrației și Internelor 2010 a soluționat cererea formulată de Primarul Municipiului Târgu-Mureș, în calitate de reprezentant al Municipiului Târgu-Mureș în sensul admiterii parțiale a anexei 1 poz. 105, respectiv rubrica "suprafața de teren" a H.G. nr. 867/2002 și a anulării parțiale a anexei nr. 1 a H.G. nr. 964/2002, pozițiile 282, 283, 284, 287 și 291, în sensul radierii înscrisurilor privitoare la cuantumul terenurilor de la rubrica elemente de identificare, dispunând înscrierea formulei "cu teren aferent". Drept urmare, Înalta Curte apreciază că nu se impune reluarea, în contextul examinării recursurilor de față, a aspectelor deja menționate. Analizând cu prioritate, conform art. 137 C. proc. civ. excepția de nulitate a recursurilor formulate de recurenții Guvernul României și respectiv intervenientul Ministerul Sănătății, invocată de intimatul-reclamant, Înalta Curte o va respinge, ca neîntemeiată, reținând că în ciuda modalității succinte de formulare, susținerile și aprecierile celor doi recurenți face posibilă încadrarea lor în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Reținând totodată și similitudinea, cel puțin parțială, a criticilor înfățișate de cei patru recurenți, Înalta Curte le va analiza grupat urmând a răspunde prin argumente comune. 5.1. Printr-un prim motiv de recurs s-a susținut de către recurentul Județul Mureș - Consiliul Județean Mureș, lipsa calității procesuale active a Primarului Târgu-Mureș de a formula o atare acțiune, în esență, justificat de împrejurarea că din actele și lucrările dosarului nu rezultă că primarul a acționat ca reprezentant al Municipiului Târgu-Mureș. Nu este întemeiată o atare susținere, Ministerul Administrației și Internelor cu seamă că instanța de fond, rejudecând cauza conform indicațiilor cuprinse în Decizia de casare din 6 Ministerul Administrației și Internelor 2010, a respectat și cadrul procesual la care în mod constant și fără echivoc s-a făcut trimitere în acea decizie, în care, în calitate de reclamant în cauza de față este menționat Municipiul Târgu-Mureș prin primar. Așa fiind, nu se poate afirma că primarul Municipiului Târgu-Mureș a acționat în nume propriu în litigiul de față și aceasta cu atât Ministerul Administrației și Internelor mult cu cât reprezentarea în justiție a unității administrativ teritoriale constituie una din atribuțiile statornicite de lege în exercitarea funcției de primar, potrivit art. 21 alin. (2), coroborat cu art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 (forma în vigoare la data introducerii acțiunii). Ministerul Administrației și Internelor mult, raportat chiar la aceste prevederi, prin Decizia nr. IV din 2003, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat pe calea recursului în interesul legii că primarul are dreptul să acționeze și poate fi chemat ca reprezentant al persoanei de drept public, respectiv unitatea administrativ teritorială, fie singur, fie alături de consiliul local. 5.2. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., invocat de recurentul-intervenient Ministerul Administrației și Internelor, ca urmare a necomunicării Încheierii de ședință din data de 10 februarie 2012, Înalta Curte reține că necomunicarea încheierii de ședință ce face parte integrantă din hotărârea judecătorească nu poate atrage sancțiunea nulității, acesta fiind remediul procedural prevăzut doar pentru cazul în care încheierea de dezbateri și respectiv cea de amânare a pronunțării lipsesc. Potrivit art. 147 din C. proc. civ: dezbaterile urmate în ședință se vor trece în încheierea de ședință. Aceasta este norma cu caracter imperativ a cărei încălcare este sancționată cu nulitatea prevăzută de art. 105 din C. proc. civ. În cazul încălcării acestei prevederi prin neîntocmirea încheierilor de ședință, suntem în prezența unei nulități virtuale, iar vătămarea decurge din imposibilitatea părților și a instanțelor superioare de a exercita controlul judiciar în ceea ce privește compunerea instanței, prezența și susținerile părților. Încheierea de ședință privind dezbaterile în fond din data de 10 februarie 2012 a fost întocmită, la fel și încheierea de amânare a pronunțării din data de 17 februarie 2012 și ambele se află la dosarul cauzei. Prin urmare, nefiind în prezența unei încălcări a normelor imperative, nu se poate vorbi despre o nulitate a hotărârii judecătorești atacate. Necomunicarea încheierilor de ședință din data de 10 februarie 2012 și 17 februarie 2012 nu poate determina anularea sentinței atacate. Singurul efect pe care îl poate avea necomunicarea încheierilor din data de 10 februarie 2012 și 17 februarie 2012, și aceasta doar în măsura în care s-ar considera că fac parte integrantă din Sentința civilă nr 35 din 24 februarie 2012, este cel prevăzut de dispozițiile art. 261 alin. (3) din C. proc. civ. Cum însă nu a fost cu nimic vătămat recurentul în exercitarea și/sau motivarea căii de atac exercitate, este evident că nu poate fi primită nici această critică. 5.3. Cu referire la motivul de recurs invocat de recurenți, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 4 C. proc. civ. privind modificarea de către instanța de fond a actului administrativ, Înalta Curte reține, raportat atât la conținutul acțiunii de chemare în judecată cât și față de structura actelor administrative atacate, că o atare critică nu poate fi reținută. În opinia recurenților, instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești întrucât, contrar celor dispuse de prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004, a procedat la modificarea actului administrativ, substituindu-se organului emitent, Guvernul României. Din moment ce instanța a reținut că suprafețele de teren înscrise ca fiind aferente unor construcții cu destinație de unități medicale au fost greșit identificate întrucât nu corespund cu cele reale, în mod just a hotărât anularea în parte a anexei 1 - poziția 105, respectiv rubrica "suprafață de teren", a H.G. nr. 867/2002 și anularea parțială a anexei nr. 1 a H.G. nr 964/2002 pozițiile 282, 283, 284, 287 și 291 în sensul radierii înscrierilor privitoare la cuantumul terenurilor de la rubrica elemente de identificare. În ceea ce privește înscrierea sintagmei "cu teren aferent", aceasta reprezintă chiar formula utilizată de organul emitent în cuprinsul H.G. nr. 867/2002, care a stat la baza adoptării H.G. nr. 964/2002, astfel încât nu poate fi apreciată drept o depășire a limitelor impuse instanței de contencios administrativ prin art. 18 din Legea nr. 554/2004. De altfel, instanța ar fi avut posibilitatea de a dispune chiar rectificarea suprafețelor înscrise în actele administrative contestate în sensul rezultat din expertiza topografică întocmită în cauză. De altfel, după cum s-a reținut și în doctrină, în contextul examinării soluțiilor pe care le pronunță instanța de contencios administrativ, conform art. 18 din Legea nr. 554/2004, republicată, se pot dispune, pe calea unei hotărâri judecătorești, pentru recunoașterea dreptului sau interesului legitim vătămat, măsuri pentru recunoașterea dreptului sau a interesului legitim vătămat, constând chiar în reformarea unei decizii administrative, fără ca astfel de dispoziții cuprinse în hotărârea judecătorească că fie considerate imixtiuni în activitatea administrației publice, lato sensu. Ministerul Administrației și Internelor mult, din perspectiva considerentelor teoretice expuse, și Înalta Curte apreciază că mențiunea din dispozitivul sentinței atacate "cu teren aferent", dispusă practic în locul mențiunilor existente în actele a căror anulare parțială s-a decis nu constituie o subrogare în "puterea de legiferare a organului executiv" fiind o simplă subrogare de noțiune cu caracter pur interpretativ și de explicitare a măsurii dispuse, în lipsa căreia substanța analizată a litigiului nu ar fi fost valorificată. 5.4. Înalta Curte urmează a respinge ca nefondate și toate celelalte critici ale recurenților vizând modalitatea de soluționare de către instanța de rejudecare a fondului cauzei, subsumate motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte constată, cu prioritate pe acest aspect că instanța de fond primind cauza spre rejudecare, a respectat întocmai, conform art. 315 C. proc. civ., indicațiile cuprinse în decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2332 din 6 mai 2010, cu referire la art. 129 C. proc. civ., pentru lămurirea situației de fapt și corecta aplicare a legii. Totodată, este de reiterat, în raport și de probele cu înscrisuri noi administrate în recurs, că legalitatea actelor administrative atacate se analizează față de situația de fapt și juridică de la data emiterii acestora. În fine, în acord cu cele arătate și de intimata-reclamantă, Înalta Curte arată că, chiar și în al treilea ciclu procesual, în speță nu se contestă legalitatea transferului în sine al unității medicale, ci legalitatea hotărârii prin raportare la suprafața de teren transmisă în patrimoniul județului Mureș. Prin art. 1 al H.G. 867/2002, "se aprobă trecerea imobilelor, compuse din construcții și terenuri aferente, în care își desfășoară activitatea unitățile medicale cuprinse în anexa la prezenta hotărâre (...)". Fără să se realizeze o documentație cadastrală prin care să se identifice efectiv care este suprafața construcției Spitalului Clinic Județean Târgu-Mureș și a terenului aferent acestuia, Guvernul aprobă trecerea Spitalului cu "terenul aferent" de 20 de ha. În primul rând, contrar susținerilor recurentei, nu au fost deplin respectate normele de tehnică legislativă întrucât noțiunea de "teren aferent" folosită în Hotărâre, este oarecum neclară, putând fi interpretată diferit. Potrivit legislației conexe, prin sintagma "teren aferent" se poate înțelege fie terenul de sub construcție, fie atât terenul de sub construcție cât și cel afectat desfășurării în bune condiții a activității unității sanitare. Totodată, întrucât raportul de expertiză efectuat în cauză evidențiază faptul că pe terenul în suprafață de 20 ha (cuprinsă în anexa H.G. ca fiind aferentă Spitalului Clinic Județean Târgu-Mureș) există obiective de utilitate publică locală, Curtea de Apel a reținut în mod corect că prin aceasta se încalcă dispozițiile Legii 213/1998. Pentru ca un bun să fie trecut în domeniul public al județului este indispensabil ca acesta să fie afectat utilității publice a județului. Or, în cazul de față, obiectivele realizate de Consiliul Local al Municipiului Târgu-Mureș în temeiul dreptului de administrare, au o utilitate publică locală și nicidecum una județeană. În conformitate cu Legea 213/1998, fac parte din domeniul public al municipiului: străzile, zonele verzi, terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea policlinicile, locuințele sociale; cimitirele orășenești și cele comunale; terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ preuniversitar de stat grădinițe, școli generale (primare și gimnaziale), licee, grupuri școlare, etc. Întrucât, în speță, în suprafața reală de 19,35 ha au fost incluse suprafețe de teren aferente domeniului public al municipiului, H.G. 867/2002 este nelegală întrucât încalcă Legea 213/1998. Din concluziile raportului rezultă faptul că în suprafața de 19,35 ha au fost cuprinse imobile care se aflau în proprietatea altor persoane fizice și juridice. Ca urmare a acestui fapt, s-au produs suprapuneri de terenuri nu numai cu Municipiul ci și cu alți proprietari persoane fizice sau juridice. Prin raportare la aceste aspecte, corect a apreciat și instanța de fond că H.G. 867/2002 este nelegală, întrucât se încalcă inclusiv dreptul de proprietate privată ocrotit de art. 44 din Constituție, precum și de Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Cel de-al doilea petit al acțiunii în contencios introduse, viza anularea parțială a unor înscrieri aferente anexei 1 la H.G. 964/2002, respectiv a celor de la pozițiile 282, 283, 284, 287 și 291, întrucât suprafețele indicate nu corespund celor reale. Prin intermediul H.G. 964/2002 se atestă ca făcând parte din patrimoniul județului Mureș o serie de unități sanitare prevăzute de Anexa 105 a H.G. 867/2002, dintre care amintim. Spitalul Clinic Județean Mureș - cu suprafața de 20 ha (poziția 282), Clinica O.R.L - cu suprafața de 795 mp (poziția 283), Clinica de Oncologie cu Anexe - 1.576 mp (poziția 284), Clinica de Neuropsihiatrie Infantilă - cu o suprafață de 1.446 mp (poziția 287), respectiv, Policlinica cu plată - cu suprafața de 812 mp (poziția 291). Prima instanță în mod temeinic a reținut faptul că suprafața de 20 ha menționată în H.G. 964/2002 ca fiind aferentă Spitalului Clinic Județean Târgu-Mureș a fost în mod greșit înscrisă, încălcându-se prevederile Legii 213/1998. În privința situației juridice a Spitalului, între cele două hotărâri de Guvern există o indisolubilă legătură, prin H.G. 867/2002, spitalul "cu suprafața de 20 ha" trecând în patrimoniul județului, iar prin H.G. 964/2002 atestându-se această suprafață ca făcând parte din patrimoniul județului Mureș. Prin raportare la cele două acte emise de către Guvern, nulitatea Anexei 105 din H.G. 867/2002 atrage nulitatea actului subsecvent, respectiv poziția 282 din Anexele la H.G. 964/2002. În ceea ce privește suprafața indicată la pozițiile 283, 284, 287 și 291, instanța a constatat pe baza raportului de expertiză completat, că suprafețele aferente unităților indicate nu corespund cu suprafețele reale, astfel că deplin justificat a anulat parțial Anexa 1 a H.G. 964/2002 pozițiile 283, 284, 287 și 291 în sensul radierii înscrierilor privitoare la cuantumul terenurilor de la rubrica elemente de identificare. Prin urmare, reținând temeinicia hotărârii instanței de fond, pronunțate în cel de-al doilea ciclu procesual și, pentru argumentele mai sus arătate, netemeinicia recursurilor promovate în cauză, pe temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, republicată, se va dispune respingerea acestora, ca nefondată.