ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3523/2013

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Curtea de apel Târgu Mureș a fost sesizată cu

soluționarea excepției de nelegalitate invocate de către S.S. în Dosarul nr.

6888/320/2009 al Judecătoriei Târgu Mureș, de către C.A. în Dosarul nr.

6886/320/2009 al Judecătoriei Târgu Mureș și de către J.M. în Dosarul nr.

6885/320/2009/a1 al Judecătoriei Târgu Mureș, vizând nelegalitatea H.G. nr.

1705/2006 privind trecerea în domeniul public al Statului a imobilelor din

anexă, denumire "Garaj și locuințe, SC = 442 mp, Sd = 442 mp, vecinătăți,

raiser, seră flori, D.G.N., locuințe, situate administrativ în Târgu Mureș.

Întrucât excepția de

nelegalitate invocată în cele 3 dosare anterior menționate viza același act

administrativ s-a dispus, în temeiul art. 164 C. proc. civ., conexarea celor

trei cauze.

În cauză au formulat

cereri de intervenție în interesul Guvernului, Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale (invocând dreptul său de administrare asupra imobilului

trecut în proprietatea publică a Statului Român prin hotărârea de guvern

atacată) și Ministerul Finanțelor Publice (în calitate de inițiator al

hotărârii de guvern atacate). Aceste cereri de intervenție accesorii au fost

admise în principiu prin încheierea interlocutorie din 17 ianuarie 2012.

Prin întâmpinarea

formulată de Guvernul Român s-a solicitat respingerea excepției arătându-se că

actul administrativ atacat a fost emis cu respectarea prevederilor Legii nr.

24/2000 privind normele de tehnică legislativă și a prevederilor art. 20 din

Legea nr. 213/1998, cu modificările și completările ulterioare.

În cererea de

intervenție accesorie în interesul Guvernului României, Ministerul Finanțelor

Publice a invocat excepția inadmisibilității invocării excepției de

nelegalitate, rezultând din caracterul normativ al actului administrativ

atacat, iar, pe fond, a solicitat respingerea excepției, ca neîntemeiată.

La rândul său

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat respingerea excepției

de nelegalitate pentru aceleași motive formulate de Guvernul României.

instanței de fond

Prin Sentința nr. 116

din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș a fost respinsă excepția de

nelegalitate invocată de către reclamanții I.M., C.A. și S.S. în contradictoriu

cu pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Mureș, Guvernul

României și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Instanța a admis

cererile de intervenție accesorie în interesul Guvernului României formulate de

Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

și a respins excepția inadmisibilității invocării excepției de nelegalitate.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că excepția inadmisibilității invocării

excepției este neîntemeiată, din moment ce prevederile art. 4 din Legea nr.

554/2009 nu disting între actele administrative unilaterale cu caracter

normativ și actele administrative unilaterale cu caracter individual, atunci

când reglementează domeniul de aplicare a excepției de nelegalitate.

Analizând pe fond

excepția invocată, Curtea a reținut că, în susținerea excepției, reclamanții au

arătat că prevederile din H.G. nr. 1705/2006 privind trecerea în domeniul

public al statului a imobilelor cuprinse în anexă, ar contraveni dispozițiilor

art. 9 din Legea nr. 112/1995.

A reținut instanța că

potrivit acestor dispoziții legale "chiriașii titulari de contract ai

apartamentelor ce se restituie în natură foștilor proprietari sau

moștenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art.

14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a

prețului.

De prevederile

alineatului precedent beneficiază și chiriașii care ocupă spații locative

realizate prin extinderea spațiului inițial construit.

În cazul vânzării

apartamentelor cu plata în rate, la încheierea contractului se va achita un

avans de minimum 30% din prețul apartamentului. Ratele lunare pentru achitarea

contravalorii apartamentului se vor eșalona pe o perioadă de maximum 15 ani, cu

o dobândă reprezentând jumătate din dobânda de referință stabilită anual de

BNR.

Tinerii căsătoriți,

în vârstă de până la 30 de ani, precum și persoanele trecute de 60 de ani vor

plăti un avans de 10%, iar plata în rate lunare se eșalonează pe o perioadă de

maximum 20 de ani.

Comisionul cuvenit unităților

specializate care evaluează și vând apartamente este de 1% din valoarea

acestora.

Fac excepție de la

prevederile alin. (1) chiriașii titulari sau membrii familiei lor - soț, soție,

copii minori - care au dobândit sau au înstrăinat o locuință proprietate

personală după 1 ianuarie 1990, în localitatea de domiciliu.

Chiriașii care nu

dispun de posibilități materiale pentru a cumpăra apartamentul în care locuiesc

pot să rămână în continuare în spațiul locativ respectiv, plătind chiria

stabilită prin lege.

Instanța a constatat

că reclamanții nu și-au motivat susținerile privind neconcordanța prevederilor

H.G. nr. 1705/2006 cu dispozițiile art. 9 din Legea nr. 112/1995.

Actul administrativ

atacat, respectiv H.G. nr. 1705/2006 a fost emis în concordanță cu art. 20 din

Legea nr. 213/1998 și, așa cum reiese din cuprinsul Notei de fundamentare ce a

însoțit proiectul actului contestat, necesitatea adoptării a rezultat din

faptul că de la data intrării în vigoare a H.G. nr. 2060/2004 și până la

adoptarea H.G. nr. 1705/2006, în inventarele bunurilor din domeniul public al

statului interveniseră modificări ca urmare a mișcărilor și transferurilor de

bunuri din/în domeniul public al statului, care nu fuseseră operate la momentul

efectuării acestora.

Instanța sesizată cu

soluționarea excepției de nelegalitate a constatat că nu pot fi reținute

elemente de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006 sau împrejurări de natură a crea

o îndoială asupra legalității, veridicității și autenticității actului atacat.

Instanța a reținut că

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 condiționează admisibilitatea

cererilor în contencios administrativ (inclusiv a excepțiilor de nelegalitate)

de vătămarea unui drept sau interes legitim al părții reclamante.

Totodată este necesar

ca dreptul sau interesul invocat să existe la momentul adoptării actului

administrativ vătămător, întrucât aprecierea îndeplinirii condițiilor de

valabilitate se face în raport de acest moment.

Din moment ce

reclamanții susțin că au calitatea de chiriași, care le-a conferit vocația de a

cumpăra imobilele apartamente, a reținut instanța că este evident că nu sunt

titularii unui drept de proprietate care să fi fost încălcat prin emiterea

actului administrativ.

Totodată, a reținut

instanța că reclamanții nu aveau formulate, la data emiterii actului

administrativ atacat, cereri adresate titularului dreptului de proprietate sau

de administrare a bunului prin care să solicite cumpărarea acestor imobile.

de C.A., S.S. și I.M.

Recurenții au

criticat soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătând că

imobilele, obiect al cererii deduse judecății, au intrat în domeniul privat al

statului prin naționalizare, neexistând nici un act al pârâților prin care să

se facă dovada că imobilele au intrat în domeniul public al statului în

condițiile art. 7 din Legea nr. 213/1998.

S-a susținut că

înscrisurile dosarului fac dovada că imobilul în discuție a fost naționalizat,

rezultând că pârâta Direcția pentru Agricultură Mureș are un drept de

administrare asupra acestui imobil, iar anterior emiterii H.G. nr. 1705/2006

terenul se afla în domeniul privat al statului.

S-a susținut că

excepția de nelegalitate nu vizează încălcarea textului de lege vizat, ci modul

de dobândire a dreptului de proprietate publică asupra imobilelor în litigiu de

către Statul Român.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, mai înainte

de a analiza motivele de recurs formulate, a constatat faptul că recursul este tardiv.

În conformitate cu

dispozițiile prevăzute de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. neexercitarea

oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în

termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel

sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus

de voința ei.

Alin. (2) din

articolul prezentat mai sus prevede faptul că, în acest din urmă caz, actul de

procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în

același termen vor fi arătate și motivele împiedicării.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că sentința a fost

comunicată recurenților-reclamanți la data de 20 septembrie 2012, iar cererea

de recurs a fost înregistrată la instanța de fond la data de 1 octombrie 2012,

cu depășirea termenului de 5 zile de la comunicare, prevăzut de dispozițiile

art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În aceste condiții,

Înalta Curte va aplica sancțiunea procedurală determinată de neexercitarea

dreptului în termenul defipt de lege.

Văzând dispozițiile

art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportate la art. 101 și 102 C. proc.

civ., care prevăd termenul de 5 zile de la comunicare pentru recurs, precum și

modalitatea de calcul a termenului, s-a constatat faptul că cererea de recurs a

fost depusă cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale legii.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte va constata tardiv declarat recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de C.A., S.S. și I.M. împotriva Sentinței nr. 116 din 26 iunie 2012 a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal ca tardiv

declarat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 martie 2013.

Procesat de GGC - CL