ÎCCJ, decizie (scj.ro #84919)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84919) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Hotărârea Guvernului
nr
.
1134/2007 privind transmiterea unor imobile, aflate în domeniul public al
statului, din administrarea Academiei de Științe Agricole și
Silvice “Gheorghe Ionescu
Șișești
” -
Stațiunea de Cercetare și Producție Pomicolă
Mureș
în administrarea Direcției pentru
Agricultură și Dezvoltare Rurală
Mureș
.
Nelegalitate
.
Legea
nr
. 213/1998,
art
. 12
Legea
nr
. 554/2004,
art
.
2
Cuprins pe materii : Drept administrativ
Index alfabetic :
act administrativ
domeniu public
drept de administrare
hotărâre de Guvern
imobil
sediu social
În raport cu dispozițiile
art
. 12
alin. (1) și (2) din Legea
nr
. 213/1998
hotărârea Guvernului
prin care se
modifică titularul dreptului de administrare a unui bun
din domeniul public al statului este
supusă, și cerinței proporționalității între
mijloacele folosite și scopul urmărit.
Este nelegală H.G.
nr
. 1134-2007, fiind emisă cu exces de putere, în
sensul
art
. 2 alin. (1)
lit
.
n) din Legea
nr
. 554/2004, întrucât, chiar dacă
scopul urmărit a fost acela de a asigura desfășurarea în condiții
optime a activității unor instituții publice din
subordinea
unui minister, actul a fost emis fără
a se ține seama de împrejurarea că în imobilul respectiv o unitate de
cercetare științifică își avea sediul social – element de
identificare și condiție de existență a persoanei juridice,
conform
art
. 39 din Decretul 31/1954.
Î.C.C.J,
Secția
contencios administrativ și fiscal
Decizia
nr
. 1980 din 3 aprilie 2009
Prin
sentința civilă
nr
. 89 din 26 septembrie
2008, Curtea de Apel
Târgu-Mureș
, Secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins
acțiunea formulată de către reclamanta Stațiunea de
Cercetare și Producție Pomicolă
Mureș
,
în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Agriculturii,
Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru
Agricultură și Dezvoltare Rurală
Mureș
,
având ca obiect anularea H.G.
nr
. 1134/2007. Prin
aceeași sentință, s-a admis cererea de intervenție
formulată de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare
Rurală
Mureș
în interesul pârâtului Guvernul României
și s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei
față de Ministerul Agriculturii.
Instanța
a reținut că reclamanta a contestat transmiterea unor imobile,
construcții și teren, aflate în domeniul public al statului, din
administrarea Academiei de Științe Agricole și Silvice
"Gheorghe
Ionescu-Sisești
" -
Stațiunea de Cercetare și Producție Pomicolă
Mureș
, în administrarea DADR
Mureș
,
invocând un drept de proprietate pentru imobilele cuprinse în H.G.
nr
. 1134/2007.
S-a
constatat că în extrasul de CF
nr
.
3374 a
municipiului Târgu
Mureș
, Statul
Român apare ca proprietar în cotă de 1/1 pe teren, iar Academia de
Științe Agricole și Silvice "Gheorghe
Ionescu-Sisești
"
- Stațiunea de Cercetare și Producție Pomicolă
Mureș
apare ca proprietar în cotă de 1/1 pe
construcții, însă din actele emanate chiar de la reclamantă,
și care au stat la baza înscrierii în CF, rezultă că imobilele
erau în administrarea, iar nu proprietatea reclamantei, înscrierea în CF fiind
în această privință eronată. S-a mai reținut că,
potrivit situației actuale de CF, asupra imobilelor în discuție DADR
Mureș
are un drept de administrare, iar Statul Român
este proprietar în cotă de 1/1 teren și construcții, imobilele
fiind atestate ca aparținând domeniului public. Față de
neîndeplinirea
în cauză a dispozițiilor
prevăzute în
art
. 51 alin. (1) din Legea
nr
. 7/1996, instanța s-a considerat obligată
să țină seama de această ultimă situație de carte
funciară.
A mai
constatat instanța de fond că anterior adoptării H.G.
nr
. 1134/2007, imobilele în discuție au fost validate
ca aparținând domeniului public al statului prin hotărâri succesive
de aprobare a inventarului centralizat al bunurilor din domeniul statului, pe
care reclamanta nu a făcut dovada că le-ar fi atacat pe calea
contenciosului administrativ.
Față
de toate acestea și luând în considerare dispozițiile
art
. 2 din Legea
nr
. 213/1998,
potrivit cărora dreptul de a exercita posesia, folosința sau
dispoziția asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public,
aparține statului sau unităților administrativ teritoriale,
curtea de apel a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite
condițiile prevăzute de
art
. 1 din Legea
nr
. 554/2004.
Împotriva
acestei sentințe, reclamanta a declarat recurs, criticând-o
pentru
nelegalitate
,
în temeiul
art
. 304,
pct
.
3, 6, 7, 8 și
9
C
.proc.civ
.
Recurenta-reclamantă a arătat
că instanța nu a analizat motivele de fapt și de drept pe
care
s-a întemeiat
acțiunea, limitându-se la analiza
situației
de carte funciară ; instanța nu a
examinat
legalitatea actelor care au
stat la baza
emiterii H.G.
nr
. 1134/2007 și a actelor subsecvente, reținând
doar că potrivit situației actuale de carte funciară,
asupra
imobilelor în discuție
Direcția pentru
Agricultură Rurală
Mureș
are un drept de administrare.
Potrivit
înscrierilor din C.F.
nr
. 3374/a Târgu –
Mureș
, la data de
14 noiembrie 2007, când instanța a fost sesizată cu
acțiunea în contencios administrativ, imobilele în litigiu erau înscrise
în proprietatea privată a reclamantei, drept a cărui
vătămare poate fi supusă cenzurii instanței de contencios
administrativ.
S-a
mai susținut că instanța nu a avut în vedere că imobilele
în litigiu
constituie sediul
reclamantei, individualizarea lor fiind făcută cu nesocotirea
prevederilor
art
. 1 alin. (3) din Legea
nr
. 7/1996.
În
acest sens, recurenta-reclamantă a invocat și încălcarea
dispozițiilor
art
. 39,43,46 și
următoarele din Decretul
nr
. 31/1954, ale
art
. 8 alin. (1) teza finală din Legea
nr
. 290/2002, ale punctului 29 al
art
.
I din Anexa Legii
nr
. 213/1998 și ale
art
. 8 din Legea
nr
.
554/2004-critici care se încadrează în motivul de modificare prevăzut
de
art
. 304
pct
. 9
C.proc.civ
.
Recurenta-reclamantă
a criticat sentința și cu privire
la soluționarea
cererii de
intervenție formulate de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare
Rurală
Mureș
,
arătând că instanța a
calificat-o din oficiu ca fiind
intervenție accesorie, acordând astfel ceea ce nu s–a cerut.
Recursul
este fondat, în limitele și pentru
considerentele ce vor fi
expuse
în continuare.
Actul
administrativ supus controlului instanței de contencios administrativ este
H.G.
nr
. 1134/2007, publicată în Monitorul
Oficial, Partea I
nr
. 654/25 septembrie
2007, prin care a fost aprobată
transmiterea imobilelor compuse din construcții și terenul aferent,
aflate în domeniul public al statului, situate
în municipiul Târgu
Mureș
, având datele
de identificare prevăzute în anexă, din administrarea
Academiei de Științe Agricole
și Silvice „Gheorghe Ionescu –
Sisești
” –
Stațiunea de Cercetare și Producție Pomicolă
Mureș
, în administrarea Direcției pentru
Agricultură și Dezvoltare Rurală
Mureș
,
în scopul desfășurării în
condiții optime a activității instituțiilor publice din
subordinea
Ministerului Agriculturii și
Dezvoltării Rurale.
H.G.
nr
. 1134/2007 a fost adoptată în temeiul
prevederilor
art
. 12 alin. (1) și (2) din
Legea
nr
. 213/1998,
potrivit cărora:
„(1) Bunurile din domeniul public pot fi
date, după caz, în administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a
autorităților administrației publice centrale și locale, a
altor instituții de interes național, județean
sau
local.
Darea în administrare se
realizează, după caz, prin hotărâre a Guvernului sau a
Consiliului Județean, respectiv a
Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local”.
La
data respectivă, potrivit extrasului din cartea
funciară
nr
.
33747 Târgu
Mureș
, terenul figura în
proprietatea Statului Român, iar construcțiile – în proprietatea
Academiei de Științe Agricole
și Silvice Stațiunea de Cercetare și Producție
Pomicolă
Mureș
, în baza încheierii
nr
. 11463-464/9 mai 1995.
În cadrul probatoriului
administrat au fost depuse cererea
nr
. 864/1995
și anexele acesteia, constând în descrierea imobilelor
și planurilor de situație. La
data
respectivă, stațiunea
funcționa în temeiul H.G.
nr
. 100/1991, care la
rândul său modificase H.G.
nr
. 1284/1990
privind
unele măsuri de organizare
și finanțare a unităților de cercetare – dezvoltare, iar
verificarea temeiurilor înscrierii în cartea funciară a dreptului de
proprietate asupra clădirilor în litigiu
excede
cadrului acțiunii în contencios administrativ.
Ulterior, organizarea
și funcționarea
unităților
de cercetare
și dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei
alimentare și a Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe
Ionescu –
Sisești
” a constituit obiectul de
reglementare al Legii
nr
. 290/2002, Stațiunea de
Cercetare și Producție Pomicolă
Mureș
figurând la poziția 8 în anexa
3 a
legii:
Unități de cercetare care se reorganizează în
societăți comerciale cu capital de
stat.
La data adoptării H.G.
nr
. 1134/2007,
art
. 7 alin. (1
3
)
din Legea
nr
. 290/2002 prevedea că
„Unitățile de cercetare-dezvoltare
prevăzute în anexa
nr
. 3 se reorganizează
ca societăți comerciale cu capital de stat, acțiunile acestora
fiind preluate de Agenția Domeniilor Statului, beneficiind de prevederile
Legii
nr
. 254/2002 privind unele măsuri pentru
creșterea
atractivității
la privatizare a societăților
comerciale cu capital integral sau parțial de stat, ce dețin în
administrare terenuri agricole proprietate publică sau privată a
statului, cu modificările și completările ulterioare”.
Chiar în situația
- premisă pe care
instanța de fond
și-a fundamentat hotărârea, aceea
că recurenta-reclamantă era doar titulara unui drept de administrare
asupra terenului și construcțiilor respective, Statul Român
nu-și poate exercita dreptul de
dispoziție în mod arbitrar, fără o fundamentare temeinică a
măsurii de transmitere a dreptului de administrare către
Direcția
pentru Agricultură
și Dezvoltare Rurală
Mureș
,
sentința atacată fiind, sub acest
aspect, susceptibilă de critici, potrivit
art
.
304
pct
.
9
C
.proc.civ
.
Privită
din perspectiva scopului legii, aplicarea
art
. 12
alin. (1) și (2) din Legea
nr
. 213/1998 nu poate
face abstracție
de cerința
proporționalității măsurilor individuale dispuse cu
interesul public ocrotit, astfel încât, acordându-se prioritatea cuvenită
interesului public, să
nu fie
vătămate în mod nejustificat
drepturile subiective și interesele
legitime ale celorlalte subiecte de drept. Cu alte cuvinte, o
hotărâre a Guvernului
prin care se
modifică titularul dreptului de administrare a unui bun
din domeniul public al statului este
supusă, printre altele, și cerinței
proporționalității între mijloacele folosite și scopurile
urmărite, astfel ca aceasta să nu depășească limitele
a ceea ce este
adecvat și necesar
pentru a atinge scopul urmărit.
Or,
scopul indicat în H.G.
nr
. 1134/2007 a fost acela
al
„desfășurării în
condiții optime a activității instituțiilor publice
din
subordinea
Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale”, fără a
se
ține seama de împrejurarea
că în acel
imobil, Stațiunea
de Cercetare și Producție
Pomicolă
Mureș
își avea sediul
social-element de identificare și
condiție de existență a persoanei juridice, potrivit
art
. 39 din
Decretul
nr
. 31/1954.
Aceasta,
în condițiile în care, potrivit
art
. 135 alin.
(2)
lit
. c din
Constituție, Statul trebuie să asigure stimularea
cercetării științifice, iar conform
art
. 1 alin.(2) din
Legea
nr
. 290/2002,
„cercetarea - dezvoltarea
în
domeniul agricol este o prioritate națională susținută de
stat…”
În
raport cu împrejurările expuse, Înalta Curte a reținut că H.G.
nr
. 1134/2007 a fost adoptată cu exces de putere, în
sensul
art
. 2 alin. (1)
lit
.
n din Legea
nr
. 554/2004, dreptul
de apreciere al autorității
emitente fiind exercitat abuziv.
Apărarea
intimatului-pârât, în sensul că după pronunțarea sentinței
instanței de fond a fost încheiat un protocol de predare - primire a
imobilului nu prezintă relevanță în ceea ce privește
soluția instanței
de recurs,
pentru că acel protocol, reprezentând un act de executare al H.G.
nr
. 1134/2007, nu echivalează cu o renunțare la
judecată sau la dreptul pretins
prin acțiunea în contencios
administrativ.
În
consecință, recursul a fost admis și în temeiul
art
. 20 alin. (3) din Legea
nr
.
554/2004, a fost modificată sentința atacată în sensul admiterii
acțiunii principale și anulării hotărârii de guvern,
reținându-se, totodată că pe de o parte, celelalte
dispoziții ale sentinței, referitoare la renunțarea
parțială la judecată, nu au făcut obiect al
controlului judiciar,
nefiind
atacate, iar
pe de altă parte,
cererile accesorii privind
anularea unor
acte subsecvente cu caracter civil
exced
limitelor
controlului de legalitate exercitat pe calea contenciosului administrativ.