ÎCCJ, decizie (scj.ro #84919)

Hotărârea Guvernului nr . 1134/2007 privind transmiterea unor imobile, aflate în domeniul public al statului, din administrarea Academiei de Științe Agricole și Silvice “Gheorghe Ionescu Șișești ” - Stațiunea de Cercetare și Producție Pomicolă Mureș în administrarea Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Mureș . Nelegalitate . Legea nr . 213/1998, art . 12 Legea nr . 554/2004, art . 2 Cuprins pe materii : Drept administrativ Index alfabetic : act administrativ domeniu public drept de administrare hotărâre de Guvern imobil sediu social În raport cu dispozițiile art . 12 alin. (1) și (2) din Legea nr . 213/1998 hotărârea Guvernului prin care se modifică titularul dreptului de administrare a unui bun din domeniul public al statului este supusă, și cerinței proporționalității între mijloacele folosite și scopul urmărit.

Este nelegală H.G. nr . 1134-2007, fiind emisă cu exces de putere, în sensul art . 2 alin. (1) lit . n) din Legea nr . 554/2004, întrucât, chiar dacă scopul urmărit a fost acela de a asigura desfășurarea în condiții optime a activității unor instituții publice din subordinea unui minister, actul a fost emis fără a se ține seama de împrejurarea că în imobilul respectiv o unitate de cercetare științifică își avea sediul social – element de identificare și condiție de existență a persoanei juridice, conform art . 39 din Decretul 31/1954.

Î.C.C.J, Secția contencios administrativ și fiscal Decizia nr . 1980 din 3 aprilie 2009 Prin sentința civilă nr . 89 din 26 septembrie 2008, Curtea de Apel Târgu-Mureș , Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de către reclamanta Stațiunea de Cercetare și Producție Pomicolă Mureș , în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Mureș , având ca obiect anularea H.G. nr . 1134/2007. Prin aceeași sentință, s-a admis cererea de intervenție formulată de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Mureș în interesul pârâtului Guvernul României și s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei față de Ministerul Agriculturii.

Instanța a reținut că reclamanta a contestat transmiterea unor imobile, construcții și teren, aflate în domeniul public al statului, din administrarea Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Sisești " - Stațiunea de Cercetare și Producție Pomicolă Mureș , în administrarea DADR Mureș , invocând un drept de proprietate pentru imobilele cuprinse în H.G. nr . 1134/2007. S-a constatat că în extrasul de CF nr . 3374 a municipiului Târgu Mureș , Statul Român apare ca proprietar în cotă de 1/1 pe teren, iar Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Sisești " - Stațiunea de Cercetare și Producție Pomicolă Mureș apare ca proprietar în cotă de 1/1 pe construcții, însă din actele emanate chiar de la reclamantă, și care au stat la baza înscrierii în CF, rezultă că imobilele erau în administrarea, iar nu proprietatea reclamantei, înscrierea în CF fiind în această privință eronată.

S-a mai reținut că, potrivit situației actuale de CF, asupra imobilelor în discuție DADR Mureș are un drept de administrare, iar Statul Român este proprietar în cotă de 1/1 teren și construcții, imobilele fiind atestate ca aparținând domeniului public. Față de neîndeplinirea în cauză a dispozițiilor prevăzute în art . 51 alin. (1) din Legea nr . 7/1996, instanța s-a considerat obligată să țină seama de această ultimă situație de carte funciară. A mai constatat instanța de fond că anterior adoptării H.G. nr . 1134/2007, imobilele în discuție au fost validate ca aparținând domeniului public al statului prin hotărâri succesive de aprobare a inventarului centralizat al bunurilor din domeniul statului, pe care reclamanta nu a făcut dovada că le-ar fi atacat pe calea contenciosului administrativ.

Față de toate acestea și luând în considerare dispozițiile art . 2 din Legea nr . 213/1998, potrivit cărora dreptul de a exercita posesia, folosința sau dispoziția asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public, aparține statului sau unităților administrativ teritoriale, curtea de apel a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art . 1 din Legea nr . 554/2004. Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate , în temeiul art . 304, pct . 3, 6, 7, 8 și 9 C .proc.civ . Recurenta-reclamantă a arătat că instanța nu a analizat motivele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat acțiunea, limitându-se la analiza situației de carte funciară ; instanța nu a examinat legalitatea actelor care au stat la baza emiterii H.G.

nr . 1134/2007 și a actelor subsecvente, reținând doar că potrivit situației actuale de carte funciară, asupra imobilelor în discuție Direcția pentru Agricultură Rurală Mureș are un drept de administrare. Potrivit înscrierilor din C.F. nr . 3374/a Târgu – Mureș , la data de 14 noiembrie 2007, când instanța a fost sesizată cu acțiunea în contencios administrativ, imobilele în litigiu erau înscrise în proprietatea privată a reclamantei, drept a cărui vătămare poate fi supusă cenzurii instanței de contencios administrativ. S-a mai susținut că instanța nu a avut în vedere că imobilele în litigiu constituie sediul reclamantei, individualizarea lor fiind făcută cu nesocotirea prevederilor art . 1 alin. (3) din Legea nr . 7/1996.

În acest sens, recurenta-reclamantă a invocat și încălcarea dispozițiilor art . 39,43,46 și următoarele din Decretul nr . 31/1954, ale art . 8 alin. (1) teza finală din Legea nr . 290/2002, ale punctului 29 al art . I din Anexa Legii nr . 213/1998 și ale art . 8 din Legea nr . 554/2004-critici care se încadrează în motivul de modificare prevăzut de art . 304 pct . 9 C.proc.civ . Recurenta-reclamantă a criticat sentința și cu privire la soluționarea cererii de intervenție formulate de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Mureș , arătând că instanța a calificat-o din oficiu ca fiind intervenție accesorie, acordând astfel ceea ce nu s–a cerut. Recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Actul administrativ supus controlului instanței de contencios administrativ este H.G. nr . 1134/2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr . 654/25 septembrie 2007, prin care a fost aprobată transmiterea imobilelor compuse din construcții și terenul aferent, aflate în domeniul public al statului, situate în municipiul Târgu Mureș , având datele de identificare prevăzute în anexă, din administrarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu – Sisești ” – Stațiunea de Cercetare și Producție Pomicolă Mureș , în administrarea Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Mureș , în scopul desfășurării în condiții optime a activității instituțiilor publice din subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

H.G. nr . 1134/2007 a fost adoptată în temeiul prevederilor art . 12 alin. (1) și (2) din Legea nr . 213/1998, potrivit cărora: „(1) Bunurile din domeniul public pot fi date, după caz, în administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autorităților administrației publice centrale și locale, a altor instituții de interes național, județean sau local. Darea în administrare se realizează, după caz, prin hotărâre a Guvernului sau a Consiliului Județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local”.

La data respectivă, potrivit extrasului din cartea funciară nr . 33747 Târgu Mureș , terenul figura în proprietatea Statului Român, iar construcțiile – în proprietatea Academiei de Științe Agricole și Silvice Stațiunea de Cercetare și Producție Pomicolă Mureș , în baza încheierii nr . 11463-464/9 mai 1995. În cadrul probatoriului administrat au fost depuse cererea nr . 864/1995 și anexele acesteia, constând în descrierea imobilelor și planurilor de situație. La data respectivă, stațiunea funcționa în temeiul H.G. nr . 100/1991, care la rândul său modificase H.G. nr . 1284/1990 privind unele măsuri de organizare și finanțare a unităților de cercetare – dezvoltare, iar verificarea temeiurilor înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra clădirilor în litigiu excede cadrului acțiunii în contencios administrativ.

Ulterior, organizarea și funcționarea unităților de cercetare și dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu – Sisești ” a constituit obiectul de reglementare al Legii nr . 290/2002, Stațiunea de Cercetare și Producție Pomicolă Mureș figurând la poziția 8 în anexa 3 a legii: Unități de cercetare care se reorganizează în societăți comerciale cu capital de stat. La data adoptării H.G.

nr . 1134/2007, art . 7 alin. (1 3 ) din Legea nr . 290/2002 prevedea că „Unitățile de cercetare-dezvoltare prevăzute în anexa nr . 3 se reorganizează ca societăți comerciale cu capital de stat, acțiunile acestora fiind preluate de Agenția Domeniilor Statului, beneficiind de prevederile Legii nr . 254/2002 privind unele măsuri pentru creșterea atractivității la privatizare a societăților comerciale cu capital integral sau parțial de stat, ce dețin în administrare terenuri agricole proprietate publică sau privată a statului, cu modificările și completările ulterioare”.

Chiar în situația - premisă pe care instanța de fond și-a fundamentat hotărârea, aceea că recurenta-reclamantă era doar titulara unui drept de administrare asupra terenului și construcțiilor respective, Statul Român nu-și poate exercita dreptul de dispoziție în mod arbitrar, fără o fundamentare temeinică a măsurii de transmitere a dreptului de administrare către Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Mureș , sentința atacată fiind, sub acest aspect, susceptibilă de critici, potrivit art . 304 pct . 9 C .proc.civ . Privită din perspectiva scopului legii, aplicarea art . 12 alin. (1) și (2) din Legea nr . 213/1998 nu poate face abstracție de cerința proporționalității măsurilor individuale dispuse cu interesul public ocrotit, astfel încât, acordându-se prioritatea cuvenită interesului public, să nu fie vătămate în mod nejustificat drepturile subiective și interesele legitime ale celorlalte subiecte de drept.

Cu alte cuvinte, o hotărâre a Guvernului prin care se modifică titularul dreptului de administrare a unui bun din domeniul public al statului este supusă, printre altele, și cerinței proporționalității între mijloacele folosite și scopurile urmărite, astfel ca aceasta să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru a atinge scopul urmărit. Or, scopul indicat în H.G. nr . 1134/2007 a fost acela al „desfășurării în condiții optime a activității instituțiilor publice din subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale”, fără a se ține seama de împrejurarea că în acel imobil, Stațiunea de Cercetare și Producție Pomicolă Mureș își avea sediul social-element de identificare și condiție de existență a persoanei juridice, potrivit art . 39 din Decretul nr . 31/1954.

Aceasta, în condițiile în care, potrivit art . 135 alin. (2) lit . c din Constituție, Statul trebuie să asigure stimularea cercetării științifice, iar conform art . 1 alin.(2) din Legea nr . 290/2002, „cercetarea - dezvoltarea în domeniul agricol este o prioritate națională susținută de stat…” În raport cu împrejurările expuse, Înalta Curte a reținut că H.G. nr . 1134/2007 a fost adoptată cu exces de putere, în sensul art . 2 alin. (1) lit . n din Legea nr . 554/2004, dreptul de apreciere al autorității emitente fiind exercitat abuziv. Apărarea intimatului-pârât, în sensul că după pronunțarea sentinței instanței de fond a fost încheiat un protocol de predare - primire a imobilului nu prezintă relevanță în ceea ce privește soluția instanței de recurs, pentru că acel protocol, reprezentând un act de executare al H.G.

nr . 1134/2007, nu echivalează cu o renunțare la judecată sau la dreptul pretins prin acțiunea în contencios administrativ. În consecință, recursul a fost admis și în temeiul art . 20 alin. (3) din Legea nr . 554/2004, a fost modificată sentința atacată în sensul admiterii acțiunii principale și anulării hotărârii de guvern, reținându-se, totodată că pe de o parte, celelalte dispoziții ale sentinței, referitoare la renunțarea parțială la judecată, nu au făcut obiect al controlului judiciar, nefiind atacate, iar pe de altă parte, cererile accesorii privind anularea unor acte subsecvente cu caracter civil exced limitelor controlului de legalitate exercitat pe calea contenciosului administrativ.