ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2843/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 29 septembrie 2004, ce constituie obiectul Dosarului nr. 5105/2004 al Tribunalului Mureș, reclamanta Prefectura Județului Mureș a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.J.M., anularea Hotărârii nr. 12/2004 emisă de pârât, ca nelegală. La data de 18 noiembrie 2004, pârâtul C.J.M. a invocat excepția de nelegalitate a H.G. nr. 964/2002 (anexa 2 poziția 4200), cu privire la atestarea imobilului situat în Târgu Mureș, județul Mureș, ca făcând parte din domeniul public al municipiului Târgu Mureș. În motivarea excepției s-a arătat că aceste dispoziții încalcă prevederile pct. II.2 din anexa la Legea nr. 213/1998, potrivit căruia terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea C.J.

(în speță, Ș.P.A.M.) fac parte din domeniul public al județului și nu al municipiului, ceea ce denotă nelegalitatea Hotărârii C.L. nr. 125 din 31 mai 2001 și a H.G. nr. 964/202 (anexa 2 poziția nr. 4200). Prin urmare, s-a susținut că, în mod greșit, s-a constatat că imobilul în litigiu a fost atestat ca făcând parte din domeniul public al municipiului Târgu Mureș, prin H.G. nr. 964/2002, deși în acest imobil își desfășoară activitatea o instituție de interes public județean. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, legal învestită cu soluționarea excepției de nelegalitate, prin Sentința nr. 9 din 15 februarie 2007, a admis excepția de nelegalitate invocată de C.J.M.

a poziției nr. 4200 din anexa 2 la H.G. nr. 964/2002 privind atestarea imobilului situat în Târgu Mureș, județul Mureș, sediu al Ș.P.A.M. la domeniul public al Municipiului Târgu Mureș. Instanța de Fond a reținut că soluția se impune, în raport cu prevederile anexei la Legea nr. 213/1998, pct. II.2 și cu împrejurarea că imobilul în discuție este o instituție publică de cultură de interes județean pe profil de învățământ artistic, din cele care nu există în fiecare oraș, la care au acces persoane din tot județul, care se află sub autoritatea M.C.C. și este finanțată din bugetul C.J.M. A mai reținut Instanța că acest caracter de instituție publică de cultură, de interes județean este în conformitate cu prevederile H.G.

nr. 442/1994, republicată, ale O.U.G. nr. 118/2006 și ale Regulamentului aprobat prin Hotărârea C.J.M. nr. 47/2003. Împotriva sus - menționatei sentințe a declarat recurs pârâtul Guvernul României, solicitând modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii excepției de nelegalitate a H.G. nr. 964/2002. În motivarea căii de atac, recurentul a invocat nelegalitatea, întrucât prin citarea Guvernului României și pronunțarea hotărârii recurate în contradictoriu cu această autoritate publică, Instanța de Fond a încălcat prevederile art. 27 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Recurentul arată că în mod greșit nu s-a avut în vedere că hotărârea contestată a fost emisă în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și cele cuprinse în regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre aprobare Guvernului, aprobat prin H.G.

nr. 555/2001. Poziția nr. 4200 din anexa 2 la H.G. nr. 964/2002 a făcut obiectul unei hotărâri a C.L., care, dacă ar fi afectat drepturile legitime ale vreunei persoane, trebuia atacată în fața Instanțelor de contencios administrativ conform Legii nr. 29/1990. Hotărârea de Guvern nu are efect constitutiv de drepturi de proprietate în favoarea unităților administrativ – teritoriale, ci numai unul declarativ, de atestare a regimului juridic diferențiat de regimul juridic al proprietății private, ce aparține tot unității administrativ - teritoriale. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul C.J.M. a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală pentru ca actul administrativ contestat încalcă prevederile pct. II.2 din anexa la Legea nr. 213/1998.

Arată intimatul că emitentul actului a cărui excepție de nelegalitate este dedusă judecății în cauză, cu adresa din 04 aprilie 2003, a formulat o solicitare de reevaluare a patrimoniului public al județului, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din Județul Mureș, pentru ca în conformitate cu modificările survenite în structura acestui patrimoniu să fie eliminate toate erorile și inadvertențele din inventarele patrimoniului public, prin promovarea unui proiect de modificare a H.G. nr. 964/2002. Prin aceasta, susține intimatul, s-a făcut o recunoaștere implicită de recurent, că actul administrativ de atestare a domeniului public, emis pentru Județul Mureș, cuprinde erori și nu corespunde situației juridice reale a fiecărui imobil atestat cu o anumită apartenență.

Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., ținând seama de toate susținerile și apărările părților, de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și a fost respins pentru următoarele considerente. În temeiul normei tranzitorii cuprinse în art. 27 din Legea nr. 554/2004, actul normativ ce reglementează în prezent materia contenciosului administrativ, cauza de față este supusă prevederilor Legii nr. 29/1990, sub al cărui imperiu a fost înregistrată pe rolul Instanței de Fond și invocată excepția de nelegalitate a prevederilor H.G. nr. 964/2002 poziția 4200 din anexa nr. 2. Se constată că în condițiile în care actul normativ nu prevedea citarea organului emitent al actului administrativ, dispoziția Instanței de citare la fond a Guvernului României, nu poate fi apreciată decât o formă de exercitare a rolului activ al Instanței, conform art. 129 alin. (5) C. proc.

civ. și nu îl poate vătăma pe recurent, căruia îi este opozabilă hotărârea atacată. Mai mult recurentul nici nu arată cu ce a fost vătămat în drepturile sale recunoscute de lege prin citarea într-un proces în care s-a pus în discuție nelegalitatea emiterii unui act administrativ unilateral. Contenciosul subiectiv de plină jurisdicție instituit prin art. 1 și art. 11 din Legea nr. 29/1990 nu face distincție între actele administrative cu efect constitutiv de drepturi și cele cu efect declarativ și nu se limitează la aspectele formale ale legalității actului administrativ.

În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, domeniul public al județelor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. II.2 din anexa la lege și din alte bunuri de uz sau de interes public județean, declarate ca atare prin hotărâre a C.J., dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național. Intimata a susținut și dovedit că bunul în cauză, respectiv Ș.P.A.M. este o instituție publică de cultură, de interes județean. Includerea în domeniul public al municipiului Târgu Mureș a imobilului în care funcționează această instituție de interes județean atrage nelegalitatea actului administrativ atacat precum și a actului premergător, respectiv Hotărârea nr. 125/2001 a C.L.T.M.

Dovedindu-se, pe de o parte, încălcarea prevederilor legale privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, iar pe de altă parte, interesul legitim al reclamantei în formularea acestei excepții, în mod corect prima Instanță a admis excepția de nelegalitate invocată de C.J.M. În consecință, recursul va fi respins, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 9 din 15 februarie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 iunie 2007.