ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3798/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 4 octombrie

2010 pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș în Dosarul nr. 3965/320/2008 s-a

dispus sesizarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios

administrativ, cu soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor H.G.

nr. 35/2006 invocată de reclamantul C.B. în Dosarul nr. 3965/320/2008 al

acestei instanțe, dispunându-se și suspendarea cauzei până la soluționarea

excepției de nelegalitate.

În motivarea

excepției de nelegalitate s-a arătat că prin H.G. nr. 35/2006 au fost trecute

în administrarea stațiunilor de cercetare, dezvoltare agricolă din domeniul

zootehniei mai multe imobile între care și cele cuprinse în anexa 3C,

încălcându-se dreptul de proprietate al reclamantului prevăzut de Constituție

și de C. civ..

Reclamantul a mai

arătat că a dobândit dreptul de proprietate în temeiul Decretului Lege nr.

115/1938 și nu l-a pierdut niciodată, Statul Român nefăcând dovada deținerii

unui titlu de proprietate asupra acestor terenuri.

Curtea de Apel Târgu

Mureș, prin sentința nr. 94 din 8 aprilie 2011, a respins excepția de

nelegalitate invocată de reclamantul C.B..

Pentru a pronunța

această sentință instanța a reținut că întrucât nici la data emiterii H.G. nr.

35/2006 și nici la momentul formulării excepției de nelegalitate deduse

judecății, cu privire la terenurile în cauză, nu s-au formulat cereri de

reconstituire a dreptului de proprietate și nu s-au validat astfel de cereri,

H.G. nr. 35/2006 anexa 3 c) este legală, fiind emisă cu respectarea dispozițiilor

legale în vigoare la momentul emiterii.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs reclamantul C.B., susținând că hotărârea atacată

este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:

-în mod greșit

instanța de fond a reținut că nu s-ar fi dovedit existența dreptului vătămat,

dreptul său de proprietate fiind dovedit prin copia cărții funciare;

- H.G. nr. 35/2006

(actul administrativ atacat) este nelegală , deoarece încalcă dispozițiile

Legii nr. 7/1996 cu privire la identificarea și înscrierea imobilelor în

evidența cadastrală, ascunzând inexistența unui titlu de proprietate al

statului asupra imobilelor revendicate și creând o anexă cu privire la

identificarea imobilelor sub un alt număr cadastral necunoscut de sistemul de

evidență și publicitate imobiliară prevăzut în legea menționată.

Recurentul și-a

încadrat motivele de recurs, din punct de vedere procedural, în prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ..

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta

Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului

de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate

potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr.

169/1997, terenurile proprietate de stat, administrate de institutele, centrele

și stațiunile de cercetare rămân în administrarea acestora, cu excepția

terenurilor agricole preluate de la foștii proprietari și solicitate de

persoanele îndreptățite la reconstituite. Terenurile din perimetrele

stațiunilor, institutelor și centrelor de cercetare care fac obiectul

retrocedării se vor delimita în zone compacte, începând de la marginea

perimetrului, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 290/2002.

De asemenea, potrivit

dispozițiilor art. 10 alin. (8) din Regulamentul privind procedura de

constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului

de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și a modului de

atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a

proprietarilor, astfel cum a fost aprobat prin H.G. nr. 890/2005 "(...)

reconstituirea dreptului de proprietate pentru vechile amplasamente se face în

perimetrul unităților de cercetare-dezvoltare pe terenuri agricole care nu sunt

indispensabile cercetării".

Așadar, din cuprinsul

dispozițiilor legale anterior indicate rezultă fără echivoc că reconstituirea

dreptului de proprietate a foștilor proprietari se poate face cu privire la

terenurile aflate în administrarea stațiunilor de cercetare și dezvoltare sub

condiția ca persoanele îndreptățite să solicite reconstituirea dreptului de

proprietate în temeiul legilor speciale de reparație.

Ținând seama de

faptul că nici la data emiterii H.G. nr. 35/2006 și nici la data formulării

excepției de nelegalitate cu privire la terenurile în cauză, nu s-au formulat

cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel cum în mod corect a

reținut și prima instanță, H.G. nr. 35/2006 - Anexa nr. 3C, este legală, fiind

emisă cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare la momentul

emiterii.

Pentru considerentele

menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a

fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.B. împotriva sentinței civile nr. 94 din 8 aprilie 2011 a Curții

de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29

iunie 2011.