ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4488/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanții C.L. al Mun. Cluj-Napoca, prin Primar și Mun. Cluj-Napoca, prin Primar au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.S.R.I.A.C.R., anularea Deciziei nr. 2413 din 6 ianuarie 2011 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Reclamanții au arătat că prin decizia atacată s-a retrocedat E.R. din Ardeal imobilul din Cluj-Napoca, înscris în C.F. Cluj, și că această clădire are destinația de liceu, având utilitate publică, desfășurându-și activitatea în clădire Liceul Teoretic A.C.J. Intervenienta E.R. din Ardeal a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând respingerea contestației ca nefondată.

C.S.R. a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că pârâta a respectat cadrul normativ existent care dă posibilitatea retrocedării bunurilor imobile care au aparținut cultelor religioase cu obligativitatea menținerii afectațiunii de interes public, de liceu. Prin sentința civilă nr. 569 din 13 octombrie 2011 Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de intervenție în interes propriu a E.R. din Ardeal și a respins contestația formulată de C.L. al Mun. Cluj-Napoca și de Mun. Cluj-Napoca, având ca obiect anularea Deciziei nr. 2413 din 6 ianuarie 2011 emisă de C.S.R.B.I. care au aparținut C.R.R. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin decizia contestată s-a dispus retrocedarea imobilului construcție și teren situat în mun.

Cluj - Napoca, Jud. Cluj, înscris în C.F. Cluj - Napoca, urmând ca titularul dreptului de proprietate să mențină afectațiunea de interes public de liceu pe o perioadă de 5 ani de la data emiterii deciziei. S-a reținut de către instanță că, potrivit C.F., imobilul casă din cărămidă, acoperită cu țiglă, compusă din la subsol 2 camere, bucătărie și dependințe, la parter 8 camere, bucătărie și dependințe, la et.1 – 7 săli și o cameră, la et. 2, 3 săli și 4 camere precum și curte, este în proprietatea districtului B.R. din Ardeal, iar memoriul justificativ arată că limitele terenului se suprapun peste imobilul cu nr. topografic 616, cu folosința actuală de liceu, în imobil desfășurându-și activitatea Liceul A.C.J.

S-a mai reținut în considerentele hotărârii că acest imobil a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 176/1948, care nu a cerut acordul proprietarului la trecerea în proprietate a statului, astfel că în cazul de față există un titlu, însă acesta este abuziv; că este evident că pentru imobil nu s-au acordat despăgubiri juste, fapt care califică preluarea drept abuzivă conform pct. 1 din Normele metodologice corespunzătoare art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000; că imobilul în litigiu este preluat în domeniul public al Mun. Cluj - Napoca de la Inspectoratul Școlar în baza protocolului de predare - primire nr. 9126 din 29 august 2005 în aplicarea Legii nr. 520/2002, astfel că este îndeplinită și condiția ca imobilul să se afle în prezent în proprietatea statului sau a unei persoane juridice de drept public, în speță mun.

Cluj - Napoca. S-a apreciat că prevederile legale prevăd posibilitatea restituirii doar în ipoteza aflării bunului în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public, sau în patrimoniul uneia din persoanele juridice prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 94/2000, acest fapt fiind o condiție a posibilității de restituire și nu un impediment așa cum arată reclamanții. S-a mai reținut că în speță sunt respectate dispozițiile art. 1 alin. (1) și alin. 7 din O.U.G. nr. 94/2000, imobilul urmând a fi scos din domeniul public potrivit Legii nr. 213/1998. Apreciind că decizia contestată a fost emisă în urma analizării tuturor acestor elemente, în conformitate cu art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a respins contestația formulată și a admis cererea de intervenție în interes propriu a Eparhiei Reformate din Ardeal și, constatând că în cauză cheltuielile de judecată solicitate nu au fost justificate conform art. 274 C. proc.

civ. cu chitanța privind onorarul avocațial, instanța nu a acordat aceste cheltuieli. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții C.L. al Mun. Cluj - Napoca, prin Primar și Mun. Cluj - Napoca, prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin cererea de recurs, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 299 și următoarele C. proc. civ., s-a arătat în mod sintetic că prin Decizia nr. 2413 din 9 ianuarie 2011 emisă de C.S.R.I.C.R. s-a produs o gravă diminuare patrimoniului Mun. Cluj-Napoca, acest act fiind emis în opinia recurenților cu desconsiderarea prevederilor imperative prevăzute de Constituția României (art. 136 alin. (2) și de Legea nr. 213/1998, dispoziții constituționale ce privesc garantarea și ocrotirea proprietății publice ce aparține statului și unităților administrativ teritoriale, iar legea specială, menționată, consfințește inalienabilitatea și insesizabilitatea bunurilor aparținând domeniului public.

S-a mai arătat că utilitatea publică a clădirii a fost demonstrată prin aceea că spațiul în litigiu este utilizat pentru desfășurarea activității Liceului Teoretic A.C.J., așa încât atât decizia atacată cât și soluția instanței de fond sunt nelegale, neeconomicoase, contravenind intereselor generale ale comunității și în special persoanelor care frecventează instituția de învățământ în speță. Intimata-intervenientă E.R. din Ardeal și intimata - pârâtă C.S.R. au combătut prin întâmpinările depuse punctul de vedere al recurenților, subliniind că Mun. Cluj recunoaște caracterul abuziv al preluării imobilului în discuție în condițiile în care nu are temei legal de a se opune restituirii și, totodată, că invocarea intereselor generale ale comunității sunt neavenite în raport de prevederile clare ale O.U.G.

nr. 94/2000 republicată. Examinând cauza, Înalta Curte reține că recursul este nefondat astfel că îl va respinge în consecință, pentru cele ce se vor puncta în continuare: Întâi de toate trebuie subliniat că motivele de recurs sunt total neconsistente, că recurenții nu recurg la argumente juridice pentru a demonstra că susținerile lor au fost înlăturate în mod nejustificat de către instanța fondului. De altfel în extrem de sumara motivare a căii extraordinare au fost reiterate afirmațiile cuprinse în acțiunea adresată Curții de Apel Cluj. Din actele dosarului rezultă că prin Decizia nr. 2413 din 6 ianuarie 2011 emisă de C.S.R.I.C.R. din România s-a retrocedat E.R. din Ardeal imobilul - construcție și teren situat în Mun.l Cluj - Napoca, Jud. Cluj, înscris în C.F.

a localității Cluj, stabilindu-se prin art. 3 că titularului dreptului de proprietate îi revine obligația de a menține afectațiunea de interes public de liceu pe o perioadă de 5 ani de la data emiterii deciziei, cu obligația utilizatorului actual al imobilului la plata chiriei prevăzute de H.G. nr. 1886/2006 modificată și completată prin H.G. nr. 343/2007 (art. 4). În evaluarea acțiunii în contencios administrativ prin care Mun. Cluj - Napoca și C.L. al Mun. Cluj - Napoca au solicitat anularea actului administrativ individual reprezentat de Decizia nr. 2413/2011, judecătorul fondului s-a raportat în mod corect la actele care au stat la baza emiterii deciziei și la prevederile O.U..G nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.

Prin prisma dispozițiilor menționate a fost analizată și cererea de intervenție formulată în interes propriu de E.R. din Ardeal, beneficiarul deciziei contestate de reclamanți. S-a stabilit că la data soluționării cererii de retrocedare formulată de intervenientă imobilul în discuție se află înscris în domeniul public al Mun. Cluj - Napoca, Jud. Cluj, fiind folosit ca liceu, mai exact în el desfășurându-și activitatea Liceul A.C.J. Imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Decret nr. 176/1948, fără acordul proprietarului și fără a se fi acordat proprietarului despăgubiri juste, situație care se înscrie în ceea ce legiuitorul a calificat drept „preluare abuzivă” prin pct. 1 din Norma metodologică de aplicare a O.U.G.

nr. 94/2000. Totodată s-a constatat a fi îndeplinită și condiția ca imobilul să se afle în prezent în proprietatea unei persoane juridice de drept public – Mun. Cluj – deoarece rezultă fără dubiu din actele dosarului că imobilul a fost preluat de Mun. Cluj de la Inspectoratul Școlar în baza protocolului de predare - primire nr. 9126 din 29 august 2005 în aplicarea Legii nr. 520/2002. Au fost înlăturate, motivat, susținerile reclamanților aduse în sprijinul solicitării acesteia de a se constata nelegalitatea Deciziei nr. 2413/2011. În acest context faptic și legal, instanța fondului a observat ca fiind îndeplinite cerințele art. 1 alin. (1) și (7) ale O.U.G. nr. 94/2000 republicată și modificată și pe cale de consecință că actul administrativ contestat a fost emis cu respectarea normelor legale în vigoare, neexistând motive pentru anularea lui.

Apartenența imobilului la domeniul public al statului sau, cum este cazul în speță, al unei unități administrativ teritoriale reprezintă de altfel o condiție și nu un impediment pentru restituirea lui către cel deposedat în mod abuziv. Procedura de urmat, temeiul în care bunul imobil este scos din domeniul public este reglementată, în art. 1 alin. (7) din ordonanța aplicabilă, făcându-se trimitere clară la Legea nr. 213/ 1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia. Nu în ultimul rând, argumentele legate de afectarea gravă a intereselor generale ale comunității invocate de recurenții - reclamanți nu vor fi primite deoarece din economia întregului act normativ incident nu rezultă că se poate opune proprietarului de drept, de către deținător, caracterul de utilitate publică a imobilului solicitat.

Întrucât instanța de control judiciar reține că sentința recurată este temeinică și legală în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ. va fi admisă cererea intimatei interveniente la plata cheltuielilor de judecată suportate în această fază procesuală și dovedite cu împuternicirea avocațială și factura fiscală existente la filele 11 - 12 dosar recurs. Văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Mun. Cluj – Napoca și C.L. al Mun. Cluj – Napoca, împotriva Sentinței civile nr. 569 din 13 octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenții Mun. Cluj – Napoca și C.L. al Mun. Cluj – Napoca la plata sumei de 2.728 lei, cheltuieli de judecată către intimata E.R. din Ardeal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2012.