ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4488/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată, reclamanții C.L. al Mun. Cluj-Napoca, prin Primar și Mun. Cluj-Napoca,

prin Primar au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.S.R.I.A.C.R., anularea

Deciziei nr. 2413 din 6 ianuarie 2011 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor

de judecată.

Reclamanții

au arătat că prin decizia atacată s-a retrocedat E.R. din Ardeal imobilul din

Cluj-Napoca, înscris în C.F. Cluj, și că această clădire are destinația de

liceu, având utilitate publică, desfășurându-și activitatea în clădire Liceul

Teoretic A.C.J.

Intervenienta

E.R. din Ardeal a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând

respingerea contestației ca nefondată.

C.S.R.

a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată,

arătând că pârâta a respectat cadrul normativ existent care dă posibilitatea

retrocedării bunurilor imobile care au aparținut cultelor religioase cu

obligativitatea menținerii afectațiunii de interes public, de liceu.

Prin

sentința civilă nr. 569 din 13 octombrie 2011 Curtea de Apel Cluj, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a

admis cererea de

intervenție în interes propriu a E.R. din Ardeal și a respins contestația formulată

de C.L. al Mun. Cluj-Napoca și de Mun. Cluj-Napoca, având ca obiect anularea Deciziei

nr. 2413 din 6 ianuarie 2011 emisă de C.S.R.B.I. care au aparținut C.R.R.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin decizia contestată s-a dispus

retrocedarea imobilului construcție și teren situat în mun. Cluj - Napoca, Jud.

Cluj, înscris în C.F. Cluj - Napoca, urmând ca titularul dreptului de

proprietate să mențină afectațiunea de interes public de liceu pe o perioadă de

5 ani de la data emiterii deciziei.

S-a

reținut de către instanță că, potrivit C.F., imobilul casă din cărămidă, acoperită

cu țiglă, compusă din la subsol 2 camere, bucătărie și dependințe, la parter 8

camere, bucătărie și dependințe, la et.1 – 7 săli și o cameră, la et. 2, 3 săli

și 4 camere precum și curte, este în proprietatea districtului B.R. din Ardeal,

iar memoriul justificativ arată că limitele terenului se suprapun peste

imobilul cu nr. topografic 616, cu folosința actuală de liceu, în imobil

desfășurându-și activitatea Liceul A.C.J.

S-a

mai reținut în considerentele hotărârii că acest imobil a trecut în

proprietatea statului în baza Decretului nr. 176/1948, care nu a cerut acordul

proprietarului la trecerea în proprietate a statului, astfel că în cazul de

față există un titlu, însă acesta este abuziv; că este evident că pentru imobil

nu s-au acordat despăgubiri juste, fapt care califică preluarea drept abuzivă

conform pct. 1 din Normele metodologice corespunzătoare art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000;

că imobilul în litigiu este preluat în domeniul public al Mun. Cluj - Napoca de

la Inspectoratul Școlar în baza protocolului de predare - primire nr. 9126 din

29 august 2005 în aplicarea Legii nr. 520/2002, astfel că este îndeplinită și

condiția ca imobilul să se afle în prezent în proprietatea statului sau a unei

persoane juridice de drept public, în speță mun. Cluj - Napoca.

S-a

apreciat că prevederile legale prevăd posibilitatea restituirii doar în ipoteza

aflării bunului în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept

public, sau în patrimoniul uneia din persoanele juridice prevăzute de art. 2

din O.U.G. nr. 94/2000, acest fapt fiind o condiție a posibilității de

restituire și nu un impediment așa cum arată reclamanții.

S-a

mai reținut că în speță sunt respectate dispozițiile art. 1 alin. (1) și alin. 7

din O.U.G. nr. 94/2000, imobilul urmând a fi scos din domeniul public potrivit

Legii nr. 213/1998.

Apreciind

că decizia contestată a fost emisă în urma analizării tuturor acestor elemente,

în conformitate cu art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a respins

contestația formulată și a admis cererea de intervenție în interes propriu a

Eparhiei Reformate din Ardeal și, constatând că în cauză cheltuielile de

judecată solicitate nu au fost justificate conform art. 274 C. proc. civ. cu

chitanța privind onorarul avocațial, instanța nu a acordat aceste cheltuieli.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții C.L. al Mun. Cluj - Napoca,

prin Primar și Mun. Cluj - Napoca, prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Prin

cererea de recurs, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 299 și următoarele C.

proc. civ., s-a arătat în mod sintetic că prin Decizia nr. 2413 din 9 ianuarie

2011 emisă de C.S.R.I.C.R. s-a produs o gravă diminuare patrimoniului Mun.

Cluj-Napoca, acest act fiind emis în opinia recurenților cu desconsiderarea

prevederilor imperative prevăzute de Constituția României (art. 136 alin. (2)

și de Legea nr. 213/1998, dispoziții constituționale ce privesc garantarea și

ocrotirea proprietății publice ce aparține statului și unităților administrativ

teritoriale, iar legea specială, menționată, consfințește inalienabilitatea și

insesizabilitatea bunurilor aparținând domeniului public.

S-a

mai arătat că utilitatea publică a clădirii a fost demonstrată prin aceea că

spațiul în litigiu este utilizat pentru desfășurarea activității Liceului

Teoretic A.C.J., așa încât atât decizia atacată cât și soluția instanței de

fond sunt nelegale, neeconomicoase, contravenind intereselor generale ale

comunității și în special persoanelor care frecventează instituția de învățământ

în speță.

Intimata-intervenientă

E.R. din Ardeal și intimata - pârâtă C.S.R. au combătut prin întâmpinările depuse

punctul de vedere al recurenților, subliniind că Mun. Cluj recunoaște

caracterul abuziv al preluării imobilului în discuție în condițiile în care nu

are temei legal de a se opune restituirii și, totodată, că invocarea intereselor

generale ale comunității sunt neavenite în raport de prevederile clare ale O.U.G.

nr. 94/2000 republicată.

Examinând

cauza, Înalta Curte reține că recursul este nefondat astfel că îl va respinge în

consecință, pentru cele ce se vor puncta în continuare:

Întâi

de toate trebuie subliniat că motivele de recurs sunt total neconsistente, că

recurenții nu recurg la argumente juridice pentru a demonstra că susținerile lor

au fost înlăturate în mod nejustificat de către instanța fondului. De altfel în

extrem de sumara motivare a căii extraordinare au fost reiterate afirmațiile cuprinse

în acțiunea adresată Curții de Apel Cluj.

Din

actele dosarului rezultă că prin Decizia nr. 2413 din 6 ianuarie 2011 emisă de C.S.R.I.C.R.

din România s-a retrocedat E.R. din Ardeal imobilul - construcție și teren

situat în Mun.l Cluj - Napoca, Jud. Cluj, înscris în C.F. a localității Cluj, stabilindu-se

prin art. 3 că titularului dreptului de proprietate îi revine obligația de a

menține afectațiunea de interes public de liceu pe o perioadă de 5 ani de la data

emiterii deciziei, cu obligația utilizatorului actual al imobilului la plata

chiriei prevăzute de H.G. nr. 1886/2006 modificată și completată prin H.G. nr. 343/2007

(art. 4).

În

evaluarea acțiunii în contencios administrativ prin care Mun. Cluj - Napoca și

C.L. al Mun. Cluj - Napoca au solicitat anularea actului administrativ individual

reprezentat de Decizia nr. 2413/2011, judecătorul fondului s-a raportat în mod corect

la actele care au stat la baza emiterii deciziei și la prevederile O.U..G nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase

din România.

Prin

prisma dispozițiilor menționate a fost analizată și cererea de intervenție formulată

în interes propriu de E.R. din Ardeal, beneficiarul deciziei contestate de

reclamanți.

S-a

stabilit că la data soluționării cererii de retrocedare formulată de

intervenientă imobilul în discuție se află înscris în domeniul public al Mun. Cluj

- Napoca, Jud. Cluj, fiind folosit ca liceu, mai exact în el desfășurându-și activitatea

Liceul A.C.J.

Imobilul

a trecut în proprietatea statului în baza Decret nr. 176/1948, fără acordul proprietarului

și fără a se fi acordat proprietarului despăgubiri juste, situație care se

înscrie în ceea ce legiuitorul a calificat drept „preluare abuzivă” prin pct. 1

din Norma metodologică de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000.

Totodată

s-a constatat a fi îndeplinită și condiția ca imobilul să se afle în prezent în

proprietatea unei persoane juridice de drept public – Mun. Cluj – deoarece rezultă

fără dubiu din actele dosarului că imobilul a fost preluat de Mun. Cluj de la

Inspectoratul Școlar în baza protocolului de predare - primire nr. 9126 din 29

august 2005 în aplicarea Legii nr. 520/2002.

Au

fost înlăturate, motivat, susținerile reclamanților aduse în sprijinul

solicitării acesteia de a se constata nelegalitatea Deciziei nr. 2413/2011.

În

acest context faptic și legal, instanța fondului a observat ca fiind

îndeplinite cerințele art. 1 alin. (1) și (7) ale O.U.G. nr. 94/2000

republicată și modificată și pe cale de consecință că actul administrativ contestat

a fost emis cu respectarea normelor legale în vigoare, neexistând motive pentru

anularea lui.

Apartenența

imobilului la domeniul public al statului sau, cum este cazul în speță, al unei

unități administrativ teritoriale reprezintă de altfel o condiție și nu un impediment

pentru restituirea lui către cel deposedat în mod abuziv. Procedura de urmat,

temeiul în care bunul imobil este scos din domeniul public este reglementată,

în art. 1 alin. (7) din ordonanța aplicabilă, făcându-se trimitere clară la Legea

nr. 213/ 1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Nu

în ultimul rând, argumentele legate de afectarea gravă a intereselor generale

ale comunității invocate de recurenții - reclamanți nu vor fi primite deoarece din

economia întregului act normativ incident nu rezultă că se poate opune proprietarului

de drept, de către deținător, caracterul de utilitate publică a imobilului solicitat.

Întrucât

instanța de control judiciar reține că sentința recurată este temeinică și

legală în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ. va fi admisă cererea

intimatei interveniente la plata cheltuielilor de judecată suportate în această

fază procesuală și dovedite cu împuternicirea avocațială și factura fiscală

existente la filele 11 - 12 dosar recurs.

Văzând

și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 modificată și completată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Mun. Cluj – Napoca și C.L. al Mun. Cluj – Napoca, împotriva Sentinței

civile nr. 569 din 13 octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenții Mun.

Cluj – Napoca și C.L. al Mun. Cluj – Napoca la plata sumei de 2.728 lei,

cheltuieli de judecată către intimata E.R. din Ardeal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 1 noiembrie 2012.