ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3927/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3927/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursurilor, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5142 din

13 octombrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 553/34/2012 al Tribunalului

Specializat Cluj, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată,

formulată de reclamantul P.N.Ț.C.D. - Organizația Județeană Cluj în contradictoriu

cu pârâții SC T.G. SRL, R.G. și J.E.

S-a admis

cererea reconvențională formulată de pârâta SC T.G. SRL.

S-a dispus

evacuarea reclamantului din imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F.

Cluj-Napoca.

A fost obligat

reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtei SC T.G. SRL

în cuantum de 49.842,65 lei.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel reclamantul P.N.Ț.C.D. - Organizația Județeană

Cluj.

Împotriva

aceleași hotărâri a declarat apel și M.O., solicitând anularea hotărârii și

trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul specializat în vederea punerii

în discuție a cererii de intervenție în interesul reclamantului P.N.Ț.C.D.

Filiala Cluj, cerere înregistrată la 03 noiembrie 2010, asupra căreia instanța

nu s-a pronunțat.

Prin Decizia

nr. 70 din 16 mai 2012 pronunțată de Curtea de Cluj, secția a ll-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, s-a anulat, ca netimbrat, apelul declarat

de P.N.Ț.C.D. Cluj-Napoca și s-a respins apelul declarat de M.O. împotriva

sentinței civile nr. 5142 din 13 octombrie 2011 pronunțată în Dosarul nr.

553/34/2012 al Tribunalului Specializat Cluj.

În motivarea

deciziei, în ceea ce privește apelul declarat de reclamantul P.N.Ț.C.D. Cluj,

în conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 s-a stabilit în

sarcina reclamantului apelant obligația de a achita taxa judiciară de timbru în

sumă de 21.931,25 lei, iar în conformitate cu art. 1 din O.G. nr. 32/1995

timbru judiciar în sumă de 2,8 lei.

Constatând că

apelul nu a fost timbrat anticipat, că reclamantul apelant nu s-au conformat

obligației de timbrare potrivit înștiințărilor transmise la data de 05 mai 2012

- fila 9, respectiv 09 mai 2012 - fila 13, lipsind taxa judiciară de timbru în

sumă de 21.931,25 lei și timbru judiciar în sumă de 2,8 lei, că nu ne aflăm în

prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de

obligația timbrării, instanța de judecată a dat eficiență dispozițiilor art. 20

alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (5) din

Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și O.G. nr.

32/1995 privind timbrul judiciar și a dispus anularea apelului, ca netimbrat.

În atare

situație, instanța de apel a constatat că apelul declarat de intervenientul

Moldovan Ovidiu apare ca neavenit, chiar dacă a fost legal timbrat, în lipsa

unui apel valid al părții pentru care a intervenit, având în vedere că cererea

de intervenție a fost formulată în interesul reclamantului, impunându-se

respingerea lui.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs reclamantul P.N.Ț.C.D. - Filiala Cluj și

intervenientul M.O.

În motivarea

recursului, reclamantul P.N.Ț.C.D. - Filiala Cluj a susținut următoarele

critici:

citare pentru termenul de judecată la care instanța a pronunțat decizia

atacată.

Recurentul -

reclamant arată că prin cererea de declarare a apelului, a ales domiciliul

procesual în Cluj-Napoca, județul Cluj, iar instanța de apel nu l-a citat la

adresa indicată încălcând în mod flagrant dispozițiile procedurale.

Invocând

dispozițiile art. 85 și 93 C. proc. civ., susține că nu a fost citat la adresa

indicată, motiv pentru care în cauză sunt incidente prevederile art. 312 alin.

(5) C. proc. civ.

recurentul - reclamant că prezenta acțiune este scutită de taxa de timbru,

întrucât suntem în prezența unei acțiuni întemeiată pe dispozițiile Legii nr.

10/2001, privind imobile preluate în mod abuziv de stat.

Arată că a

solicitat, în conformitate cu art. 17 din Legea nr. 10/2001 anularea

contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC T.G. SRL pe de o parte, și

R.G. și J.E., pe de altă parte și că, potrivit art. 50 din Legea nr.

10/2001: „cererile sau acțiunile în justiție, precum și transcrierea sau

intabularea titlurilor de proprietate, legate de aplicarea prevederilor

prezentei legi și de bunurile care fac obiectul acesteia, sunt scutite de taxe

de timbru".

Astfel, susține

că în mod greșit instanța de apel a anulat apelul, ca netimbrat, cu atât mai

mult cu cât într-un prim ciclu procesual această problemă s-a mai dezbătut, iar

Tribunalul Cluj a dispus casarea unei sentințe (care de asemenea a anulat ca

netimbrată acțiunea) și a dispus în mod legal că prezenta acțiune este scutită

de plata taxei de timbru.

Instanța de

fond și apel nu au fost competente să judece prezentul litigiu, astfel încât în

cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 alin. (3) C. proc. civ.

Susține

recurentul că suntem în prezența unei acțiuni în constatarea nulității absolute

al unui contract de vânzare-cumpărare al unui imobil, iar jurisprudența Înaltei

Curți de Casație și Justiție a statuat faptul că acțiunile având ca și obiect

constatarea nulității absolute al unui contract de vânzare-cumpărare al unui

imobil sunt de natură civilă chiar dacă una dintre părți ar fi comerciant.

În mod greșit

instanțele care au judecat până în prezent acest litigiu au apreciat că am fi

în prezența unui litigiu de natură comercială, iar Tribunalul Comercial

(Specializat) ar fi competent să judece în prima instanță prezentul litigiu.

Fiind vorba de

o acțiune întemeiată pe dispozițiile unei legi speciale (Legea nr. 10/2001)

care stabilește în favoarea instanțelor civile competența materială a

soluționării cauzelor, este irelevant faptul că intimata S.C. T.G. SRL este o

societate comercială de vreme ce natura contractului este civil.

Prin urmare,

susține recurentul - reclamant că suntem în prezența unei acțiuni civile, iar

competența de soluționare în prima instanță a prezentului litigiu revine

exclusiv Tribunalului Civil Cluj.

În raport de

motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (5) și art. 304 pct. 3

C. proc. civ., reclamantul solicită admiterea recursului, casarea deciziei și

trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente.

Prin recursul

declarat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.,

intervenientul M.O. aduce următoarele critici:

care au dus la anularea apelului reclamantului sunt nelegale, astfel încât

circumstanțele care au dus la neanalizarea pe fond a apelului său sunt de

asemenea nelegale.

Susține că pentru

singurul termen de judecată din data de 16 mai 2012 din fața Curții de Apel

Cluj, procedura de citare a fost nelegal îndeplinită întrucât reclamantul P.N.Ț.C.D.

- Filiala Cluj nu a fost citat la sediul indicat pentru comunicarea actelor de

procedură și nu a avut cunoștință nici de termenul de judecată și nici de

obligația de a achita taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, fiind

incidente dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

parte apelul formulat de către P.N.Ț.C.D. Cluj - Napoca a fost nelegal anulat

raportat la dispozițiile art. 50 din Legea nr. 10/2001 care prevede în mod

expres că acțiunile în justiție având ca obiect prevederile Legii nr. 10/2001

sunt scutite de taxa judiciară de timbru.

Astfel, cererea

de chemare în judecată formulată de către P.N.Ț.C.D. Cluj este întemeiată pe

dispozițiile art. 17 din Legea nr. 10/2001 și în mod nelegal s-a stabilit în

sarcina P.N.Ț.C.D. Cluj - Napoca obligația de a timbra apelul formulat și în

egală măsură la fel de nelegală a fost și măsura anularii acestuia pentru

neplata taxei judiciare de timbru.

5142 din 13 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj și Decizia

civilă nr. 70/2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj au fost pronunțate de

către instanțe necompetente material.

Astfel,

consideră recurentul - intervenient că instanțele specializate (comerciale) nu

au fost competente de a soluționa litigiul având în vedere că vânzarea -

cumpărarea imobilului în litigiu este indiscutabil o operațiune juridica civilă

chiar dacă una dintre părțile contractante este o societate comercială întrucât

acest aspect nu conferă raportului juridic născut din contract un caracter

comercial.

Constatarea se

impune față de prevederile art. 3 C. com. în care sunt enumerate in mod expres

actele obiective de comerț în categoria căreia nu a fost inclusă vânzarea -

cumpărarea bunurilor imobile.

Cu referire la

obiectul vânzării - cumpărării comerciale în doctrină s-a arătat că din moment

ce art. 3 pct. 1 și 2 C. com. obiectul vânzării cumpărării îl formează doar

productele, mărfurile și titlurile de credit adică bunurile mobile, înseamnă că

în concepția Codului comercial vânzarea -cumpărarea bunurilor imobile

reprezintă operațiuni civile și nu comerciale. Excluderea acestor contracte din

categoria actelor de comerț de către legiuitorul român evidențiază intenția

acestuia de a le păstra caracterul civil independent de intenția părților. în

consecința, împrejurarea că una dintre părțile contractante este o societate

comercială, nu atrage automat incidența dispozițiilor art. 4 C. com.

intervenient arată că a formulat cererea de intervenție în temeiul art. 49

alin. (2) C. proc. civ. și aceasta nu a fost pusă în discuția părților, iar

instanța investită cu soluționarea cauzei nu s-a pronunțat cu privire la

admisibilitatea în principiu a acesteia potrivit art. 52 alin. (1) din același

cod.

Apreciază că

sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate ale intervenției așa cum sunt

prevăzute de art. 49 și următoarele C. proc. civ.

Nepronunțarea

instanței de fond asupra cererii de intervenție formulate încalcă dispozițiile

imperative de procedură și drepturile procesuale ale celorlalte părți din

proces, soluție inacceptabilă în condițiile în care Moldovan Ovidiu a

intervenit tocmai pentru a sprijini apărările reclamantului P.N.Ț.C.D. Filiala

Cluj.

Solicită

recurentul - intervenient aplicarea dispozițiilor art. 313 C. proc. civ. și

după casarea deciziei atacate trimiterea dosarului unei instanțe competente civile

în afara competenței Curții de Apel Cluj.

Intimata -

pârâtă SC T.G. SRL Cluj - Napoca a formulat întâmpinare prin care a invocat

excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarilor cererilor de recurs.

La data de 30

ianuarie 2013, P.N.Ț.C.D. București a formulat cerere de intervenție accesorie

în interesul recurentului - reclamant P.N.Ț.C.D. - Filiala Cluj cerere semnată

de președintele P.N.Ț.C.D. A.P., arătând că susține recursul precum și

interesele P.N.Ț.C.D. -Organizația Județeană Cluj și solicită admiterea

recursului.

De asemenea,

intervenientul P.N.Ț.C.D. București arată că imobilul asupra căruia poartă

prezenta cauză constituie sediul unei organizații teritoriale și apreciază ca

fiind nelegală modalitatea de restituire a imobilului în care se află sediul

filialei Cluj, de către R.A.P.P.S., care a nesocotit dreptul de preemțiune al

reclamantului și că a apreciat de cuviință aplicarea unui pact comisoriu de

gradul IV, după ce 3 ani de zile l-a ignorat și a înțeles să încaseze chirie de

la reclamantul - recurent, acceptând în mod evident tacita relocațiune.

Înalta Curte,

analizând cu prioritate excepția lipsei calității de reprezentant a

semnatarilor cererii de recurs constată că recursul declarat de filiala Cluj a

P.N.Ț.C.D. a fost însușit de către P.N.Ț.C.D., care a formulat cerere de

intervenție accesorie, precizând că „susține recursul astfel cum a fost

formulat, precum și interesele recurentei P.N.Ț.C.D. -Organizația Județeană

Cluj, organizație teritorială din cadrul P.N.Ț.C.D." și în consecință

excepția urmează a fi respinsă, ca urmare a însușirii recursului filialei, de

către însuși partidul.

Referitor la

calitatea de reprezentant a avocatului L.M., potrivit împuternicii avocațiale din

30 mai 2012 depusă la fila 18, acesta a fost împuternicit de către

intervenientul M.O. să redacteze recursul, și în consecință și cu privire la

intervenient excepția este nefondată și urmează a fi respinsă.

În ceea ce

privește recursul reclamantului P.N.Ț.C.D., din analizarea actelor și

lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că în temeiul art. 11 din Legea nr.

149/1997 privind taxele judiciare de timbru și respectiv art. 1 din O.G. nr.

32/1997 privind timbrul judiciar, curtea de apel a stabilit, în sarcina

reclamantului, obligativitatea achitării unei taxe judiciare de timbru în sumă

de 21.931,25 lei și a timbrului judiciar în sumă de 2,8 lei și în consecință

prin procesul - verbal de îndeplinire a procedurii de citare (fila 12 dosar

apel) comunicat reclamantului la data de 9 mai 2012, i s-a pus în vedere să achite

taxele precitate și să depună întâmpinare, până la termenul de 16 mai 2012.

Reclamantul nu

a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului

judiciar, nu a uzat de prerogativă legală de a solicita reexaminarea

obligativității de a plăti taxa judiciară de timbru (invocată în recurs) și

nici nu s-a prezentat la instanță.

Astfel fiind,

curtea de apel a aplicat în mod legal dispozițiile art. 20 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 149/1997, coroborate cu dispozițiile art. 35 alin. (5) din Normele

metodologice de aplicare a acestei legi și dispozițiile art. 9 din O.G. nr.

32/1997 și a dispus anularea apelului reclamantului ca netimbrat și a respins

apelul declarat de intervenientul M.O., deși acest apel a fost legal timbrat,

deoarece cererea de intervenție a fost formulată în interesul reclamantului și

în consecință nu putea fi analizată în lipsa unui apel valid al părții în

interesul căreia s-a formulat cererea de intervenție.

În raport de

considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs privind

anularea apelului ca netimbrat și scutirea reclamantului de a achita taxa

judiciară de timbru sunt nefondate și în consecință, în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ. recursul urmează a fi respins.

Celelalte

motive de recurs privind scutirea de la plata taxei judiciare de timbru

(neinvocată în apel) precum și stabilirea naturii litigiului (civil sau

comercial) nu mai pot fi analizate, deoarece apelul a fost anulat ca netimbrat,

în mod legal.

Potrivit

principiului accesorium sequitur principale, cererea de intervenție formulată

în recurs de către P.N.Ț.C.D. în interesul reclamantului recurent, precum și

recursul declarat de intervenientul M.O. în favoarea aceluiași reclamant P.N.Ț.C.D.,

vor fi respinse, ca urmare a respingerii recursului părții în favoarea căreia

au fost formulate, cu precizarea că intervenientul M.O. nici nu avea calitatea

să formuleze motive de recurs privind obligația de a achita taxele de timbru de

către reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarilor cererilor de recurs,

invocată de intimata - pârâtă SC T.G. SRL Cluj - Napoca.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamantul P.N.Ț.C.D. - Filiala Cluj împotriva Deciziei

civile nr. 70 din 16 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Respinge

cererea de intervenție accesorie formulată de P.N.Ț.C.D. București în interesul

recurentului - reclamant P.N.Ț.C.D. - Filiala Cluj.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de intervenientul M.O. împotriva Deciziei civile

nr. 70 din 16 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2013.