ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3927/2013

Asupra recursurilor, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 5142 din 13 octombrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 553/34/2012 al Tribunalului Specializat Cluj, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul P.N.Ț.C.D. - Organizația Județeană Cluj în contradictoriu cu pârâții SC T.G. SRL, R.G. și J.E. S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta SC T.G. SRL. S-a dispus evacuarea reclamantului din imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. Cluj-Napoca. A fost obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtei SC T.G. SRL în cuantum de 49.842,65 lei. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul P.N.Ț.C.D.

- Organizația Județeană Cluj. Împotriva aceleași hotărâri a declarat apel și M.O., solicitând anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul specializat în vederea punerii în discuție a cererii de intervenție în interesul reclamantului P.N.Ț.C.D. Filiala Cluj, cerere înregistrată la 03 noiembrie 2010, asupra căreia instanța nu s-a pronunțat. Prin Decizia nr. 70 din 16 mai 2012 pronunțată de Curtea de Cluj, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de P.N.Ț.C.D. Cluj-Napoca și s-a respins apelul declarat de M.O. împotriva sentinței civile nr. 5142 din 13 octombrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 553/34/2012 al Tribunalului Specializat Cluj.

În motivarea deciziei, în ceea ce privește apelul declarat de reclamantul P.N.Ț.C.D. Cluj, în conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 s-a stabilit în sarcina reclamantului apelant obligația de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 21.931,25 lei, iar în conformitate cu art. 1 din O.G. nr. 32/1995 timbru judiciar în sumă de 2,8 lei.

Constatând că apelul nu a fost timbrat anticipat, că reclamantul apelant nu s-au conformat obligației de timbrare potrivit înștiințărilor transmise la data de 05 mai 2012 - fila 9, respectiv 09 mai 2012 - fila 13, lipsind taxa judiciară de timbru în sumă de 21.931,25 lei și timbru judiciar în sumă de 2,8 lei, că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată a dat eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar și a dispus anularea apelului, ca netimbrat.

În atare situație, instanța de apel a constatat că apelul declarat de intervenientul Moldovan Ovidiu apare ca neavenit, chiar dacă a fost legal timbrat, în lipsa unui apel valid al părții pentru care a intervenit, având în vedere că cererea de intervenție a fost formulată în interesul reclamantului, impunându-se respingerea lui. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul P.N.Ț.C.D. - Filiala Cluj și intervenientul M.O. În motivarea recursului, reclamantul P.N.Ț.C.D. - Filiala Cluj a susținut următoarele critici: 1. Nelegala citare pentru termenul de judecată la care instanța a pronunțat decizia atacată. Recurentul - reclamant arată că prin cererea de declarare a apelului, a ales domiciliul procesual în Cluj-Napoca, județul Cluj, iar instanța de apel nu l-a citat la adresa indicată încălcând în mod flagrant dispozițiile procedurale.

Invocând dispozițiile art. 85 și 93 C. proc. civ., susține că nu a fost citat la adresa indicată, motiv pentru care în cauză sunt incidente prevederile art. 312 alin. (5) C. proc. civ. 2. Consideră recurentul - reclamant că prezenta acțiune este scutită de taxa de timbru, întrucât suntem în prezența unei acțiuni întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, privind imobile preluate în mod abuziv de stat. Arată că a solicitat, în conformitate cu art. 17 din Legea nr. 10/2001 anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC T.G. SRL pe de o parte, și R.G.

și J.E., pe de altă parte și că, potrivit art. 50 din Legea nr. 10/2001: „cererile sau acțiunile în justiție, precum și transcrierea sau intabularea titlurilor de proprietate, legate de aplicarea prevederilor prezentei legi și de bunurile care fac obiectul acesteia, sunt scutite de taxe de timbru". Astfel, susține că în mod greșit instanța de apel a anulat apelul, ca netimbrat, cu atât mai mult cu cât într-un prim ciclu procesual această problemă s-a mai dezbătut, iar Tribunalul Cluj a dispus casarea unei sentințe (care de asemenea a anulat ca netimbrată acțiunea) și a dispus în mod legal că prezenta acțiune este scutită de plata taxei de timbru. Instanța de fond și apel nu au fost competente să judece prezentul litigiu, astfel încât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 alin. (3) C. proc.

civ. Susține recurentul că suntem în prezența unei acțiuni în constatarea nulității absolute al unui contract de vânzare-cumpărare al unui imobil, iar jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție a statuat faptul că acțiunile având ca și obiect constatarea nulității absolute al unui contract de vânzare-cumpărare al unui imobil sunt de natură civilă chiar dacă una dintre părți ar fi comerciant. În mod greșit instanțele care au judecat până în prezent acest litigiu au apreciat că am fi în prezența unui litigiu de natură comercială, iar Tribunalul Comercial (Specializat) ar fi competent să judece în prima instanță prezentul litigiu. Fiind vorba de o acțiune întemeiată pe dispozițiile unei legi speciale (Legea nr. 10/2001) care stabilește în favoarea instanțelor civile competența materială a soluționării cauzelor, este irelevant faptul că intimata S.C.

T.G. SRL este o societate comercială de vreme ce natura contractului este civil. Prin urmare, susține recurentul - reclamant că suntem în prezența unei acțiuni civile, iar competența de soluționare în prima instanță a prezentului litigiu revine exclusiv Tribunalului Civil Cluj. În raport de motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (5) și art. 304 pct. 3 C. proc. civ., reclamantul solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente. Prin recursul declarat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., intervenientul M.O. aduce următoarele critici: 1. Motivele care au dus la anularea apelului reclamantului sunt nelegale, astfel încât circumstanțele care au dus la neanalizarea pe fond a apelului său sunt de asemenea nelegale.

Susține că pentru singurul termen de judecată din data de 16 mai 2012 din fața Curții de Apel Cluj, procedura de citare a fost nelegal îndeplinită întrucât reclamantul P.N.Ț.C.D. - Filiala Cluj nu a fost citat la sediul indicat pentru comunicarea actelor de procedură și nu a avut cunoștință nici de termenul de judecată și nici de obligația de a achita taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. 2. Pe de altă parte apelul formulat de către P.N.Ț.C.D. Cluj - Napoca a fost nelegal anulat raportat la dispozițiile art. 50 din Legea nr. 10/2001 care prevede în mod expres că acțiunile în justiție având ca obiect prevederile Legii nr. 10/2001 sunt scutite de taxa judiciară de timbru.

Astfel, cererea de chemare în judecată formulată de către P.N.Ț.C.D. Cluj este întemeiată pe dispozițiile art. 17 din Legea nr. 10/2001 și în mod nelegal s-a stabilit în sarcina P.N.Ț.C.D. Cluj - Napoca obligația de a timbra apelul formulat și în egală măsură la fel de nelegală a fost și măsura anularii acestuia pentru neplata taxei judiciare de timbru. 3. Sentința nr. 5142 din 13 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj și Decizia civilă nr. 70/2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj au fost pronunțate de către instanțe necompetente material. Astfel, consideră recurentul - intervenient că instanțele specializate (comerciale) nu au fost competente de a soluționa litigiul având în vedere că vânzarea - cumpărarea imobilului în litigiu este indiscutabil o operațiune juridica civilă chiar dacă una dintre părțile contractante este o societate comercială întrucât acest aspect nu conferă raportului juridic născut din contract un caracter comercial.

Constatarea se impune față de prevederile art. 3 C. com. în care sunt enumerate in mod expres actele obiective de comerț în categoria căreia nu a fost inclusă vânzarea - cumpărarea bunurilor imobile. Cu referire la obiectul vânzării - cumpărării comerciale în doctrină s-a arătat că din moment ce art. 3 pct. 1 și 2 C. com. obiectul vânzării cumpărării îl formează doar productele, mărfurile și titlurile de credit adică bunurile mobile, înseamnă că în concepția Codului comercial vânzarea -cumpărarea bunurilor imobile reprezintă operațiuni civile și nu comerciale. Excluderea acestor contracte din categoria actelor de comerț de către legiuitorul român evidențiază intenția acestuia de a le păstra caracterul civil independent de intenția părților.

în consecința, împrejurarea că una dintre părțile contractante este o societate comercială, nu atrage automat incidența dispozițiilor art. 4 C. com. 4. Recurentul - intervenient arată că a formulat cererea de intervenție în temeiul art. 49 alin. (2) C. proc. civ. și aceasta nu a fost pusă în discuția părților, iar instanța investită cu soluționarea cauzei nu s-a pronunțat cu privire la admisibilitatea în principiu a acesteia potrivit art. 52 alin. (1) din același cod. Apreciază că sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate ale intervenției așa cum sunt prevăzute de art. 49 și următoarele C. proc. civ. Nepronunțarea instanței de fond asupra cererii de intervenție formulate încalcă dispozițiile imperative de procedură și drepturile procesuale ale celorlalte părți din proces, soluție inacceptabilă în condițiile în care Moldovan Ovidiu a intervenit tocmai pentru a sprijini apărările reclamantului P.N.Ț.C.D.

Filiala Cluj. Solicită recurentul - intervenient aplicarea dispozițiilor art. 313 C. proc. civ. și după casarea deciziei atacate trimiterea dosarului unei instanțe competente civile în afara competenței Curții de Apel Cluj. Intimata - pârâtă SC T.G. SRL Cluj - Napoca a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarilor cererilor de recurs. La data de 30 ianuarie 2013, P.N.Ț.C.D. București a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul recurentului - reclamant P.N.Ț.C.D. - Filiala Cluj cerere semnată de președintele P.N.Ț.C.D. A.P., arătând că susține recursul precum și interesele P.N.Ț.C.D. -Organizația Județeană Cluj și solicită admiterea recursului.

De asemenea, intervenientul P.N.Ț.C.D. București arată că imobilul asupra căruia poartă prezenta cauză constituie sediul unei organizații teritoriale și apreciază ca fiind nelegală modalitatea de restituire a imobilului în care se află sediul filialei Cluj, de către R.A.P.P.S., care a nesocotit dreptul de preemțiune al reclamantului și că a apreciat de cuviință aplicarea unui pact comisoriu de gradul IV, după ce 3 ani de zile l-a ignorat și a înțeles să încaseze chirie de la reclamantul - recurent, acceptând în mod evident tacita relocațiune. Înalta Curte, analizând cu prioritate excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarilor cererii de recurs constată că recursul declarat de filiala Cluj a P.N.Ț.C.D.

a fost însușit de către P.N.Ț.C.D., care a formulat cerere de intervenție accesorie, precizând că „susține recursul astfel cum a fost formulat, precum și interesele recurentei P.N.Ț.C.D. -Organizația Județeană Cluj, organizație teritorială din cadrul P.N.Ț.C.D." și în consecință excepția urmează a fi respinsă, ca urmare a însușirii recursului filialei, de către însuși partidul. Referitor la calitatea de reprezentant a avocatului L.M., potrivit împuternicii avocațiale din 30 mai 2012 depusă la fila 18, acesta a fost împuternicit de către intervenientul M.O. să redacteze recursul, și în consecință și cu privire la intervenient excepția este nefondată și urmează a fi respinsă. În ceea ce privește recursul reclamantului P.N.Ț.C.D., din analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că în temeiul art. 11 din Legea nr. 149/1997 privind taxele judiciare de timbru și respectiv art. 1 din O.G.

nr. 32/1997 privind timbrul judiciar, curtea de apel a stabilit, în sarcina reclamantului, obligativitatea achitării unei taxe judiciare de timbru în sumă de 21.931,25 lei și a timbrului judiciar în sumă de 2,8 lei și în consecință prin procesul - verbal de îndeplinire a procedurii de citare (fila 12 dosar apel) comunicat reclamantului la data de 9 mai 2012, i s-a pus în vedere să achite taxele precitate și să depună întâmpinare, până la termenul de 16 mai 2012. Reclamantul nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, nu a uzat de prerogativă legală de a solicita reexaminarea obligativității de a plăti taxa judiciară de timbru (invocată în recurs) și nici nu s-a prezentat la instanță.

Astfel fiind, curtea de apel a aplicat în mod legal dispozițiile art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 149/1997, coroborate cu dispozițiile art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a acestei legi și dispozițiile art. 9 din O.G. nr. 32/1997 și a dispus anularea apelului reclamantului ca netimbrat și a respins apelul declarat de intervenientul M.O., deși acest apel a fost legal timbrat, deoarece cererea de intervenție a fost formulată în interesul reclamantului și în consecință nu putea fi analizată în lipsa unui apel valid al părții în interesul căreia s-a formulat cererea de intervenție. În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs privind anularea apelului ca netimbrat și scutirea reclamantului de a achita taxa judiciară de timbru sunt nefondate și în consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. recursul urmează a fi respins. Celelalte motive de recurs privind scutirea de la plata taxei judiciare de timbru (neinvocată în apel) precum și stabilirea naturii litigiului (civil sau comercial) nu mai pot fi analizate, deoarece apelul a fost anulat ca netimbrat, în mod legal. Potrivit principiului accesorium sequitur principale, cererea de intervenție formulată în recurs de către P.N.Ț.C.D. în interesul reclamantului recurent, precum și recursul declarat de intervenientul M.O. în favoarea aceluiași reclamant P.N.Ț.C.D., vor fi respinse, ca urmare a respingerii recursului părții în favoarea căreia au fost formulate, cu precizarea că intervenientul M.O. nici nu avea calitatea să formuleze motive de recurs privind obligația de a achita taxele de timbru de către reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarilor cererilor de recurs, invocată de intimata - pârâtă SC T.G. SRL Cluj - Napoca. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul P.N.Ț.C.D. - Filiala Cluj împotriva Deciziei civile nr. 70 din 16 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de P.N.Ț.C.D. București în interesul recurentului - reclamant P.N.Ț.C.D. - Filiala Cluj. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intervenientul M.O. împotriva Deciziei civile nr. 70 din 16 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2013.