ÎCCJ, decizie (scj.ro #84868)

Funcționar

public parlamentar. Încetarea raportului de serviciu prin pensionare. Dreptul la

indemnizația în cuantum de 7 salarii lunare brute impozabile.

Cuantificarea dreptului. Determinarea înțelesului noțiunii de

„salariu lunar brut” pe calea contestației la titlu. Admisibilitate.

Legea

nr. 7/2006, art. 71

Codul

de procedură civilă, art. 399 alin. (1)

Cuprins pe materii: Dreptul funcției publice

Indice alfabetic: Contestație la titlu

Funcționar public parlamentar

Indemnizație

Raport de serviciu. Încetare prin pensionare.

Salariu lunar brut. Noțiune

Noțiunea

de „salariu lunar brut” utilizat de art. 71 din Legea nr. 7/2006 ca bază

de calcul a indemnizației include, pe lângă salariul de bază

lunar, numai sporurile, adaosurile și drepturile bănești acordate

cu caracter permanent, iar nu și drepturile bănești plătite

ocazional, cum ar fi premiile trimestriale, primele de vacanță sau

compensarea în bani a concediilor de odihnă neefectuate.

Este

admisibilă pe calea deschisă de dispozițiile art. 399 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, cererea de lămurire a

dispozitivului sentinței judecătorești, prin care autoritatea

pârâtă a fost obligată, în condițiile art. 71 din Legea nr.

7/2006 la plata către reclamantă a diferenței între

indemnizația cuvenită –egală cu 7 salarii lunare brute

impozabile – și cea plătită – de 7 salarii lunare de bază –

cu titlu de indemnizație la încetarea raportului de serviciu prin

pensionare, în condițiile în care, în dispozitivul hotărârii care

constituie titlu executoriu nu este indicat cuantumul indemnizației

cuvenite reclamantei iar necesitatea lămuririi dispozitivului rezultă

din înscrisurile existente la dosarul cauzei, care au relevat existența

unor poziții contradictorii ale creditorului și debitorului în ceea

ce privește suma datorată.

Î.C.C.J,  Secția contencios administrativ și fiscal

Decizia

nr. 300 din 22 ianuarie 2010

Prin

contestația înregistrată la Curtea de Apel București-Secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,contestatoarea Camera

Deputaților a solicitat lămurirea titlului executoriu - sentința

civilă nr.2481 din 16 octombrie 2007 a aceleiași instanțe, în

contradictoriu cu  intimata FM.

î

n motivarea cererii,

contestatoarea a arătat că prin hotărârea

judecătorească arătată  a fost obligată la

plata  către intimată a diferenței între indemnizația

cuvenită (egală cu 7 salarii lunare brute impozabile) și cea

plătită (de 7 salarii lunare de bază), fără a se menționa

cuantumul acestei diferențe. A precizat că hotărârea este

irevocabilă.

A învederat că, potrivit calculului făcut, pe care l-a enunțat,

această diferență ar consta în suma de 15.747 lei net, respectiv

18.746 lei impozabili, care i-au fost oferiți intimatei. Același mod

de calcul a fost agreat și de

î

nalta

Curte de Casație și Justiție prin încheierea din Camera de

Consiliu din 26 septembrie 2008, din dosarul nr.10935/3/2007. A arătat

că intimata a dat dovadă de dezinteres în ce privește

disponibilitatea de a i se achita suma de bani și mai mult a acționat

contestatoarea în judecată pentru neexecutare.

În drept și-a întemeiat acțiunea pe art.399 alin.(1) Teza II și

urm. Cod procedură civilă și art. art.2 lit.ț) din Legea

nr.554/2004.

Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației ca

neîntemeiată, deoarece dispozitivul  sentinței civile

nr.2481/2007 nu necesită lămuriri, fiind indicate elementele necesare

determinării sumei datorate.

Prin sentința civilă nr.1546 din 8 aprilie 2009, Curtea de Apel

București-Secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal  a admis contestația și a lămurit aplicarea titlului

executoriu – sentința civilă nr.2481 din 16 octombrie 2007 a

aceleiași instanțe, în sensul că diferența datorată de

contestatoarea-pârâtă  Camera Deputaților către intimata FM

este de 18.746 lei  impozabili.

Pentru a hotărî astfel,  instanța a reținut,  în

esență, următoarele:

A constatat că în considerentele sentinței civile nr.2481 din 16

octombrie 2007 a Curții de Apel București-Secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal s-a statuat doar asupra dreptului

reclamantei FM de a i se plăti de către pârâta Camera

Deputaților diferența  între  indemnizația

cuvenită (egală cu 7 salarii brute impozabile) și

indemnizația plătită (egală cu 7 salarii lunare de

bază), fără să se menționeze  în concret

cuantumul sumei corespunzătoare acestei diferențe.

Or, potrivit art.71 alin.(1) din Legea nr.7/2006 se poate stabili precis

cuantumul  diferenței în discuție, acest text de lege

arătând că funcționarii publici parlamentari al căror

raport de serviciu a încetat pentru motive neimputabile beneficiază

de  o indemnizație egală cu 7 salarii lunare brute, care

se  impozitează potrivit legii.

Interpretând textul de lege evocat, prima instanță a apreciat că

în  noțiunea de salariu lunar brut intră pe lângă salariul

de bază lunar și sporurile, adaosurile și drepturile

bănești acordate potrivit legii  ori contractelor de muncă,

cu caracter  permanent.

Examinând  Adresa nr.56 C/1889 din 12 aprilie 2007 a Camerei

Deputaților aflată la dosarul nr.4023/2/2007 al Curții de Apel

București-Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

în care sunt prezentate componentele drepturilor salariale  încasate de

reclamanta  FM în luna martie 2007, ale cărei raporturi de serviciu

au  încetat la data de 01 aprilie 2007,  instanța a considerat

că  suma datorată de Camera Deputaților  în raport cu

art.71 alin.1 din Legea nr.7/2006 menționat anterior, este de 18.746

lei  impozabili, respectiv 15.747 lei net.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata FM, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie  în baza art.304

1

Cod

procedură civilă.

În motivarea căii de atac, recurenta a arătat că, în

speță, a lămuri dispozitivul,  în sensul de a calcula suma

reprezentând diferența dintre indemnizația cuvenită (7 salarii

brute lunare  impozabile) și cea plătită (7 salarii lunare

de bază) ar echivala cu o completare a acestuia, ceea ce conduce la încălcarea

autorității de lucru judecat.

În acest sens, recurenta a arătat că soluția

pronunțată este contrară legii, jurisprudenței și

doctrinei de specialitate, potrivit cărora pe calea contestației la

executare nu pot fi  invocate motive de fond care să

repună  în discuție o hotărâre judecătorească

intrată  în puterea lucrului judecat, tinzând la stabilirea unei

situații de fapt diferite.

A doua critică se referă la interpretarea greșită pe care

ar fi dat-o instanța de fond titlului executoriu, în condițiile în

care  în considerentele sentinței nr.2481 din 16 octombrie 2007 se

menționa clar și fără echivoc că salariul brut

impozabil cuprinde salariul brut de bază, la care se adaugă: sporurile,

indemnizațiile, compensările, indexările, avantajele în

natură, diminuate de contribuțiile obligatorii.

În fine, recurenta a arătat că stabilirea eronată a sumei de

18.746 lei,  în loc de 63.460 lei (cât consideră că i se cuvine)

este rezultatul interpretării greșite a noțiunii de „salariu

brut lunar”, în pofida probatoriului administrat  în fond și  în

recurs, soluția pronunțată modificând dispozitivul titlului

executoriu prin repunerea în discuție a naturii juridice și a modului

de stabilire a obligației de plată  prevăzute în sentință.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Camera Deputaților a

răspuns tuturor criticilor formulate de recurentă, arătând, în

esență, că procedura de lămurire a dispozitivului titlului

executoriu se impunea în condițiile în care instanța s-a

pronunțat asupra pretențiilor reclamantei fără a le

cuantifica și că modul de calcul al sumei datorate a fost confirmat

și de prevederile art.71 alin.(1) din Legea nr.7/2006 privind statutul

funcționarului public parlamentar, așa cum a fost modificat prin

Legea nr.113/2009 („

în sensul prezentului articol, prin salariul lunar brut

se înțelege salariul de bază brut lunar și sporurile din ultima

lună de activitate”.

)

Recursul nu este fondat.

Prin sentința nr.2481 din 16 octombrie 2007 a Curții de Apel

București-Secția a VIII-a  contencios administrativ și

fiscal, rămasă irevocabilă prin decizia nr.4214 din 20 noiembrie

2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție- Secția de

contencios administrativ și fiscal, Camera Deputaților a fost obligată

să-i plătească reclamantei FM„diferența între

indemnizația cuvenită (egală cu 7 salarii lunare brute

impozabile) și cea plătită ( de 7 salarii lunare de

bază”)  cu titlu de indemnizație la  încetarea raportului

de serviciu prin pensioare.

Într-adevăr, pe calea procesuală a contestației la titlu,

reglementate de art.399 alin.(1) Cod procedură civilă, nu poate fi

repusă în discuție o hotărâre judecătorească

intrată  în puterea lucrului judecat, prin invocarea unor motive prin

care se tinde la stabilirea unei alte situații de fapt sau la o încadrare

juridică diferită a raportului de drept dedus judecății.

Contestația la titlu are ca scop lămurirea

înțelesului  întinderii sau aplicării dispozitivului titlului

executoriu atunci când nu s-a utilizat procedura lămurii dispozitivului

conform art.281

1

Cod procedură civilă,  astfel

că este necesar ca împrejurările invocate de contestator să se

circumscrie coordonatelor menționate expres în textul de lege indicat.

În speță, această condiție a fost îndeplinită, pentru

că  în dispozitivul hotărârii care constituie titlul executoriu

nu este indicat cuantumul  indemnizației cuvenite reclamantei, iar

necesitatea lămurii

întinderii

dispozitivului rezultă din

înscrisurile depuse la dosarul de fond, care au relevat existența unor

poziții contradictorii ale creditorului și debitorului în ceea ce

privește suma datorată.

Prin urmare, Curtea de apel a făcut aplicarea corectă a prevederilor

art.399 alin.(1) Cod procedură civilă,  în limitele și în

acord cu scopul  urmărit de legiuitor prin reglementarea

contestației la titlu.

Criticile referitoare la interpretarea (lămurirea) greșită a

titlului executoriu și la aplicarea eronată a prevederilor art.71 din

Legea nr.7/2006 în modul ce calcul al indemnizației cuvenite recurentei,

sunt, de asemenea, nefondate.

Instanța de fond a reținut corect că  noțiunea de

„salariu lunar brut”, utilizat de art.71 din Legea nr.7/2006 ca bază de

calcul al indemnizației, include, pe lângă salariul de bază

lunar

,

numai sporurile, adaosurile și drepturile bănești acordate cu

caracter permanent, iar nu și drepturile bănești plătite

ocazional, cum ar fi premiile trimestriale, primele de vacanță sau

compensarea în bani a concediilor de odihnă neefectuate.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.312 alin.(1) Cod

procedură civilă, Înalta Curte a respins recursul ca nefondat.