ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2308/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1646 din 13 iunie 2007 Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul V.V.F. în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al camerei Deputaților, privind contestarea modului de calcul a indemnizației egale cu 7 salarii brute impozabile, potrivit art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006. În motivarea sentinței se reține că potrivit Ordinului Secretarului General al Camerei Deputaților din 7 februarie 2007 reclamantului i-a încetat raportul de serviciu în calitatea sa de funcționar public parlamentar prin pensionare, potrivit art. 62 lit. d) coroborat cu art. 67 și 68 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, iar la data de 20 februarie 2007 reclamantului i s-a acordat indemnizația prevăzută de art. 71 din legea menționată.

În drept instanța a reținut că potrivit textului de lege aplicabil (art. 71 din Legea nr. 7/2006) indemnizația se compune din 7 salarii brute, care se impozitează potrivit legii. Totodată, potrivit O.G. nr. 24/2000 și O.G. nr. 10/2007, acte normative ce reglementează salarizarea în cadrul funcțiilor publice de natura celei ocupate de reclamant, remunerația acestor categorii se compune din salariile de bază și indemnizațiile lunare, care sunt brute și impozabile, astfel că pârâtul a calculat în mod corect cele 7 salarii brute ca fiind salarii de bază. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul V.V.F., susținând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii și totodată, nu s-a ținut cont de toate dovezile administrate în cauză, în drept motivele fiind încadrate în art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc.

civ. În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul arată că astfel cum prevede C. muncii, salariul brut lunar cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, iar la dosar a fost depusă adeverința din 26 ianuarie 2007 privind media veniturilor lunare brute realizate în ultimele 12 luni de activitate, pe baza căreia se stabilește pensia de serviciu, respectiv suma de 5.047 RON/lună; instanța de fond nu a ținut seama de aceste elemente de fapt și de drept, pronunțând o soluție netemeinică și nelegală.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: În ceea ce privește textul art. 15 C. muncii, recurentul-reclamant susține în mod eronat că acesta conține definiția salariului brut lunar, în realitate fiind vorba de elementele salariului total: „salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri”. În speță însă, C. muncii reprezintă legea generală, prioritate având legile speciale aplicabile, respectiv Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, O.G. nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar - aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările ulterioare.

Astfel, potrivit art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, funcționarii publici parlamentari al căror raport de serviciu a încetat pentru motive neimputabile în condițiile art. 62 lit. d) și art. 64, beneficiază de o indemnizație egală cu 7 salarii lunare brute, care se impozitează potrivit legii. În conformitate cu prevederile art. 38 alin. (3) din Legea nr. 7/2006, până la adoptarea unei legi speciale, salariile de bază ale funcționarilor publici parlamentari se acordă în cuantumul și în condițiile prevăzute de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările ulterioare.

Drept urmare, O.U.G. nr. 24/2000, astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 10/2007, constituie actul normativ special aplicabil salarizării funcționarilor publici parlamentari și nu conține dispoziții care să prevadă includerea în salariul de bază a altor sporuri decât cele privind salariul de merit și indemnizația de conducere. Pentru anul 2007, salariile de bază ale funcționarilor publici parlamentari s-au acordat potrivit Ordonanței Guvernului nr. 10/2007 iar potrivit acestui act normativ - anexa I.a. II.b. Salarii de bază pentru funcții de execuție de specialitate specifice serviciilor Parlamentului, salariul de bază pentru funcția de consilier parlamentar este de 2.217 RON iar potrivit anexei nr. VI/2 indemnizația de conducere este de 30% din salariul de bază.

Având în vedere aceste dispoziții legale, la data de 20 februarie 2007 recurentului-reclamant i s-a acordat indemnizația potrivit art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006, modul de calcul, astfel cum a fost prezentat și instanței de fond, fiind următorul: - salariul de bază la data încetării raportului de serviciu (10 februarie 2007) aferent funcției de șef serviciu (consilier parlamentar): 2.882 RON, salariul de bază incluzând și indemnizația de conducere în sumă de 665 RON (30% din salariul de bază de 2.217 RON); - indemnizația cuvenită potrivit legii: 7*2.882 RON = 20.174 RON; - impozit calculat, reținut și virat (20.174*16/100) = 3.228 RON; - rest de plată virat în contul de card (20 februarie 2007) = 16.946 RON.

În conformitate cu prevederile art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 10/2007, salariile de bază și indemnizațiile lunare sunt brute și impozabile, potrivit legii. În consecință, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii, identificând conținutul noțiunii de salariu brut lunar prin raportare la actele normative speciale. De asemenea, este neîntemeiat motivul de recurs referitor la adeverința din 26 ianuarie 2007 eliberată de instituție pentru calculul pensiei de serviciu, acest document neavând relevanță în cazul plății celor 7 salarii lunare brute; respectiva adeverință stă la baza calculului mediei veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate, pe când art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 se referă la salariul lunar brut.

Noțiunea de venituri brute este mai largă decât cea de salariu brut, astfel cum rezultă,spre exemplu, din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002 aprobate prin H.G.R. nr. 149/2008, în sensul că pe lângă salariul de bază brut lunar, cuprinde și sporurile, adaosurile și drepturile bănești acordate potrivit legii ori contractelor de muncă. Pentru considerentele menționate Înalta Curte constată că, în absența unei definiții legale a noțiunii de salariu brut instanța de fond a făcut o corectă interpretare a textelor legale aplicabile, făcând referire la salariul de bază brut, astfel că în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de V.V.F. împotriva sentinței civile nr. 1646 din 13 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2008.