ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2308/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1646 din 13 iunie 2007

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins

ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul V.V.F. în contradictoriu cu pârâtul

Secretariatul General al camerei Deputaților, privind contestarea modului de calcul

a indemnizației egale cu 7 salarii brute impozabile, potrivit art. 71 alin. (1)

din Legea nr. 7/2006.

În motivarea sentinței

se reține că potrivit Ordinului Secretarului General al Camerei Deputaților din

7 februarie 2007 reclamantului i-a încetat raportul de serviciu în calitatea sa

de funcționar public parlamentar prin pensionare, potrivit art. 62 lit. d) coroborat

cu art. 67 și 68 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar,

iar la data de 20 februarie 2007 reclamantului i s-a acordat indemnizația prevăzută

de art. 71 din legea menționată.

În drept instanța a reținut

că potrivit textului de lege aplicabil (art. 71 din Legea nr. 7/2006) indemnizația

se compune din 7 salarii brute, care se impozitează potrivit legii.

Totodată, potrivit O.G.

nr. 24/2000 și O.G. nr. 10/2007, acte normative ce reglementează salarizarea în

cadrul funcțiilor publice de natura celei ocupate de reclamant, remunerația acestor

categorii se compune din salariile de bază și indemnizațiile lunare, care sunt brute

și impozabile, astfel că pârâtul a calculat în mod corect cele 7 salarii brute ca

fiind salarii de bază.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs reclamantul V.V.F., susținând că hotărârea a fost dată cu aplicarea

greșită a legii și totodată, nu s-a ținut cont de toate dovezile administrate în

cauză, în drept motivele fiind încadrate în art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor

de recurs recurentul arată că astfel cum prevede C. muncii, salariul brut lunar

cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, iar

la dosar a fost depusă adeverința din 26 ianuarie 2007 privind media veniturilor

lunare brute realizate în ultimele 12 luni de activitate, pe baza căreia se stabilește

pensia de serviciu, respectiv suma de 5.047 RON/lună; instanța de fond nu a ținut

seama de aceste elemente de fapt și de drept, pronunțând o soluție netemeinică și

nelegală.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată

că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește textul

art. 15 C. muncii, recurentul-reclamant susține în mod eronat că acesta conține

definiția salariului brut lunar, în realitate fiind vorba de elementele salariului

total: „salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și

alte adaosuri”.

În speță însă, C. muncii

reprezintă legea generală, prioritate având legile speciale aplicabile, respectiv

Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, O.G. nr. 24/2000

privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual

din sectorul bugetar - aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările ulterioare.

Astfel, potrivit art.

71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar,

funcționarii publici parlamentari al căror raport de serviciu a încetat pentru motive

neimputabile în condițiile art. 62 lit. d) și art. 64, beneficiază de o indemnizație

egală cu 7 salarii lunare brute, care se impozitează potrivit legii.

În conformitate cu prevederile

art. 38 alin. (3) din Legea nr. 7/2006, până la adoptarea unei legi speciale, salariile

de bază ale funcționarilor publici parlamentari se acordă în cuantumul și în condițiile

prevăzute de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire

a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată

prin Legea nr. 383/2001, cu modificările ulterioare.

Drept urmare, O.U.G.

nr. 24/2000, astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 10/2007, constituie actul

normativ special aplicabil salarizării funcționarilor publici parlamentari și nu

conține dispoziții care să prevadă includerea în salariul de bază a altor sporuri

decât cele privind salariul de merit și indemnizația de conducere.

Pentru anul 2007, salariile

de bază ale funcționarilor publici parlamentari s-au acordat potrivit Ordonanței

Guvernului nr. 10/2007 iar potrivit acestui act normativ - anexa I.a. II.b. Salarii

de bază pentru funcții de execuție de specialitate specifice serviciilor Parlamentului,

salariul de bază pentru funcția de consilier parlamentar este de 2.217 RON iar potrivit

anexei nr. VI/2 indemnizația de conducere este de 30% din salariul de bază.

Având în vedere aceste

dispoziții legale, la data de 20 februarie 2007 recurentului-reclamant i s-a acordat

indemnizația potrivit art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006, modul de calcul, astfel

cum a fost prezentat și instanței de fond, fiind următorul:

- salariul de bază la

data încetării raportului de serviciu (10 februarie 2007) aferent funcției de șef

serviciu (consilier parlamentar): 2.882 RON, salariul de bază incluzând și indemnizația

de conducere în sumă de 665 RON (30% din salariul de bază de 2.217 RON);

- indemnizația cuvenită

potrivit legii: 7*2.882 RON = 20.174 RON;

- impozit calculat, reținut

și virat (20.174*16/100) = 3.228 RON;

- rest de plată virat

în contul de card (20 februarie 2007) = 16.946 RON.

În conformitate cu prevederile

art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 10/2007, salariile de bază și indemnizațiile lunare

sunt brute și impozabile, potrivit legii.

În consecință, instanța

de fond a făcut o corectă aplicare a legii, identificând conținutul noțiunii de

salariu brut lunar prin raportare la actele normative speciale.

De asemenea, este neîntemeiat

motivul de recurs referitor la adeverința din 26 ianuarie 2007 eliberată de instituție

pentru calculul pensiei de serviciu, acest document neavând relevanță în cazul plății

celor 7 salarii lunare brute; respectiva adeverință stă la baza calculului mediei

veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate, pe când art. 71

alin. (1) din Legea nr. 7/2006 se referă la salariul lunar brut. Noțiunea de venituri

brute este mai largă decât cea de salariu brut, astfel cum rezultă,spre exemplu,

din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002 aprobate prin H.G.R.

nr. 149/2008, în sensul că pe lângă salariul de bază brut lunar, cuprinde și sporurile,

adaosurile și drepturile bănești acordate potrivit legii ori contractelor de muncă.

Pentru considerentele

menționate Înalta Curte constată că, în absența unei definiții legale a noțiunii

de salariu brut instanța de fond a făcut o corectă interpretare a textelor legale

aplicabile, făcând referire la salariul de bază brut, astfel că în baza art. 312

alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de V.V.F. împotriva sentinței civile nr. 1646 din 13 iunie 2007 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 iunie 2008.